Ilustrată din Astana
https://www.ziarulmetropolis.ro/ilustrata-din-astana/

TURISM CULTURAL Am participat la începutul lunii septembrie la al treilea congres internaţional dedicat lecturii, desfăşurat la Astana, în Kazahstan, prilej de rodnice întâlniri cu stepa Asiei Centrale. Iată ce am aflat – aşadar, o dare de seamă.

Un articol de Andrei Crăciun|25 septembrie 2018

Era vorba că la congres a fost invitat și Kazuo Ishiguro, laureatul la zi al Nobelului pentru Literatură. N-a mai apărut domnul Ishiguro. În schimb au participat scriitori de pe întreg mapamondul (din Macedonia până în Egipt și China), bibliotecari și alți diverși cărturari.

În cadrul lucrărilor congresului cel mai pronunțat nume a fost cel al lui Nazarbayev, conducătorul statului kazah. Văzut dinspre Europa, domnul Nazarbayev ar putea să treacă nu chiar democrat, dar văzut dinspre Astana (partea bogată a orașului) e doar un destoinic șef de stat specific Asiei, care se îngrijește de poporul său, iar poporul îi aduce slavă (multă slavă, cam ca lui Ceaușescu, la sfârșitul anilor 1980).

Doar că nu sunt cozi la nimic în Kazahstan. Țara e imensă (în primele zece ale lumii ca teritoriu) și bogată în resurse. S-a început în ultimii ani fundamentarea unui naționalism kazah (sunt mai puțini cetățeni în Kazahstan decât în România – clima e prea aspră). Se cochetează cu ideea la trecerea la grafie latină.

Țara cumva se occidentalizează într-un ritm accelerat, rămânând profund orientală. E și Kazahstanul un paradox.

Liniște, pace, petrol și gaze naturale

Kazahstanul este un mozaic de etnii (mulți oameni a mai deportat Stalin aici, în buza Siberiei!) și religii și nu are nimeni treabă cu nimeni. Se trăiește în pace, în armonie, în liniște, în Kazahstan. Sunt gaze, e petrol, bogăția nu e distribuită echitabil (salariul mediu nu sare de câteva sute de dolari), dar timpurile sunt mai mult decât îndurabile, cele mai bune din istoria acestor meleaguri.

Iar artele, în felul lor foarte diferit de Europa, prosperă, bibliotecile sunt pline (nu cunosc starea cenzurii, dacă e, câtă e), literatura e apreciată, poeții sunt respectați (ce țară e aceea care nu-și respectă poeții?).

Nu sunt conflicte fundamentate religios. Teoretic, mai mulți sunt musulmanii, practic și Allah e o prezență discretă, în ciuda moscheilor spectaculoase.

Quelque-chose-ul kârgâzilor

În cadrul lucrărilor congresului, au ieșit la iveală ospitalitatea kazahă și apetența lor pentru discursul lung, dar nu lipsit de umor. Iar dintre toate rasele pământului prezente la diferitele simpozioane cel mai mult mi-au atras atenția kârgâzii. Kârgâzii sunt extraordinari.

De altfel, în cadrul lucrărilor congresului s-a adus deosebită apreciere către Aitmatov, marele scriitor kârgâz, pe care Kazahstanul îl slăvește ca pe un fiu de-al său, fiindcă sunt relații bune între kazahi și kârâgâzi, iar Daniar (personajul masculin principal din Djamilia, una dintre cele mai frumoase cărți scrise vreodată, își făcuse veacul prin Kazahstan).


Astana, astăzi, este un Dubai în stepă. În ianuarie, temperaturile coboară la minus patruzeci de grade, clădirile zgârâie norii, autostrăzile sunt spectaculoase, ordinea e desăvârșită, dar oameni se văd rar. Bate vânt, frigul e necruțător chiar și la începutul toamnei și oriunde vrei să ajungi e prea departe ca să mergi pe jos.

Astana înseamnă chiar asta: capitala. A fost construită în ultimii douăzeci de ani pe vastul teritoriu al unui oraș din Uniunea Sovietică – care nu avea altă calitate decât că era central în țară, la întretăierea multor drumuri.

Despre literatură s-a vorbit mult, au fost elogiate figurile literaturii kazahe (mai vechi și mai noi) și mondiale și s-au ridicat probleme referitoare la scăderea dorinței tineretului de a mai citi – cărți, gen. Aceleași probleme care se pun în lume de la Madrid la Minsk.

Pe scurt: Kazahstanul este o lume fascinantă, Astana o capitală tânără care deschide un viitor staniu, dar viitor.

A se merge să se vadă, a se reveni, de ce nu?

Kazahstanul este un mozaic de etnii (mulți oameni a mai deportat Stalin aici, în buza Siberiei!) și religii și nu are nimeni treabă cu nimeni. Se trăiește în pace, în armonie, în liniște, în Kazahstan.



17
/05
/20

Vă invităm să o descoperiți pe legendara Billie Holiday prin intermediul cărții „Lady Sings the Blues”, semnată de artistă alături de William Dufty și publicată recent și în limba română, la editura Nemira.

17
/05
/20

Acordînd un loc important dialogului și monologului în care confesiunea se îmbină cu persuasiunea, nuvelele – „specie din păcate neglijată azi la noi (ca și în Franța sau Germania!) de scriitori și editori”, cum spune autorul – ce alcătuiesc volumul ne duc cît se poate de firesc cu gîndul la teatru.

11
/05
/20

Proiectul „Dăruiește ziua ta”, încearcă să rescrie povestea din care facem cu toții parte. Mai mulţi scriitori s-au alăturat demersului și au împărtășit povești ce nu aveau mereu cel mai frumos final, dar și-au provocat cititorii să rescrie povestea și să transforme finalul într-unul fericit și plin de curaj.

11
/05
/20

Descoperiți noutățile Grupului Editorial ART, precum și bestseller-uri în ediții noi, atât pentru copii, cât și pentru adulți: cărți pentru copii de toate vârstele, romane grafice, ficțiune, nonficțiune și SF.

09
/05
/20

În această perioadă în care izolarea și nesiguranța domină Asociația Pro Valores, Centrul Cultural Palatele Brâncovenești și Delirs.com, propun tinerilor talentați din întreaga țară un concurs de literatură care poartă numele prințesei Martha Bibescu.

Page 1 of 10412345...102030...Last »