Ingmar Bergman: spațiul privat
https://www.ziarulmetropolis.ro/ingmar-bergman-spatiul-privat/

O incursiune în lumea lui Ingmar Bergman, creionată de scriitoarea norvegiană Linn Ullmann, fiica regizorului, în romanul „Nelinişte”, publicat în 2015 şi apărut recent şi în limba română, la Editura Polirom.

Un articol de Alina Vîlcan|1 iulie 2020

Neliniște este un roman despre memorie și uitare, despre dragoste și distanțe, despre părinți și moșteniri de familie, despre ceea ce e vizibil și ceea ce rămâne ascuns.

Mai întâi a fost o carte pe care regizorul Ingmar Bergman și Linn Ullmann, jurnalistă și scriitoare, și-au propus să o scrie împreună. Nu au mai scris-o. La opt ani de la moartea lui Bergman, Ullmann a publicat acest roman – cronica unei familii neobișnuite, în centrul căreia se regăsește chipul tatălui.

Ingmar Bergman și Liv Ullmann

Linn Ullmann, născută în anul în care apărea Persona (1966), este fiica cineastului Ingmar Bergman și a actriței norvegiene Liv Ullmann. Părinții săi s-au despărțit pe când ea avea trei ani. Rămasă în grija mamei, a locuit în Norvegia și în Statele Unite, revenind însă, în fiecare vară, la Hammars, reședința tatălui său de pe insula suedeFårö. Bergman cumpărase proprietatea de la Marea Baltică pentru a se stabili aici împreună cu Liv Ullmann. Este spațiul în care, timp de decenii, regizorul s-a întors an de an, de la sfârșitul lui aprilie până la sfârșitul lui septembrie și unde, spre finalul vieții, s-a stabilit definitiv. A murit la Hammars și a fost înmormântat pe insulă. Tot aici, îl surprinde Ullmann în cartea sa.

Scriitoarea se apleacă asupra figurii tatălui cu grija cu care te apropii de imaginea marilor artiști. Îl privește, încearcă să îl înțeleagă, sortează amintiri întrebându-se ce a fost și ce nu a fost adevărat.

Și, mai ales, trece în revistă detalii din cotidianul lui Bergman, așa cum i s-au întipărit în minte la Hammars. Bergman își începe zilele cu o baie în piscină, apoi se închide în birou unde lucrează (scrie) până la orele prânzului, neacceptând să fie deranjat. După-amiezile citește, la același birou, privind marea.

Bergman a transformat un hambar într-un cinematograf, unde în fiecare zi, cu excepția duminicilor, la ora 15.00, rulează un film. Este obsedat de punctualitate, de ordine. Ține un jurnal, așa cum a făcut și mama lui și așa cum își încurajează la rândul său fiii și fiicele să facă, încă din copilărie, pentru a nu uita.

Pedalează o bicicletă roșie, de damă. Conduce un jeep roșu, mereu cu viteză, după-amiaza târziu, până la feribot și de acolo până în cel mai apropiat oraș, Fårösund, doar ca să-și cumpere ziarele. Casetele cu filme din biroul lui sunt împrumutate de membrii familiei numai după ce aceștia și-au notat numele într-o agendă. Bătrân, ia la ora 1.00 PM același prânz – o omletă. Despre tatăl lui, preot într-o biserică din Stockholm, nu vorbește. Iar cu Dumnezeu pare să se împace atunci când constată că dacă nu ar exista, nici muzica lui Bach nu ar putea să existe. Este un împătimit al muzicii clasice.

Bergman ține uneori ședințe cu copiii săi când aceștia îl vizitează la Hammars. Ferestrele din casele lui sunt mereu închise. Apreciază pragmatismul femeilor – fie că acestea îi sunt soții, iubite sau angajate. Viața lui sentimentală pare un carusel nebunesc, în care trec în viteză cinci soții și nouă copii. Actrița Liv Ullmann este singura femeie cu care a avut un copil fără a fi căsătoriți.

În ultimele luni de viață, imobilizat într-un scaun cu rotile, Bergman încurcă întâmplările. Uită, din ce în ce mai mult, până când nu-și mai amintește nimic. Încă o dată, memoria își pedepsește slujitorii cei mai credincioși. Înainte însă de a-și pierde luciditatea, Bergman își regizează ultimul spectacol, căci fiecare detaliu trebuie să fie la locul său, niciodată nu e loc pentru întâmplător: propria înmormântare. Iar la înmormântarea lui „au venit sinucigașii, cavalerii, încornorații, muzicienii și clovnii. A venit burghezia, dar și reginele. A venit cel puțin un prinț. Hamlet”.

Linn Ullmann își înregistrează tatăl pe un reportofon. Va scrie o carte. E proiectul lor. Renunță să mai înregistreze atunci când memoria cineastului cedează pentru totdeauna. Va transcrie înregistrările după șapte ani, în nopți de insomnie. Fragmente din aceste conversații sunt redate în roman.

În forma sa finală, cartea radiografiază cu minimalismul specific artei nordice și cu o incontestabilă finețe a decupajului – spațiul personal al autoarei acolo unde acesta se intersectează cu existențele părinților săi. Însă personalitatea lui Bergman – Bergman-omul, Bergman-tatăl – acaparează prim-planul. Detaliile vieții personale a cineastului devin centrul de greutate al romanului. Și nici nu ar fi putut să fie altfel.

Bergman a transformat un hambar într-un cinematograf, unde în fiecare zi, cu excepția duminicilor, la ora 15.00, rulează un film. Este obsedat de punctualitate, de ordine. Ține un jurnal, așa cum a făcut și mama lui și așa cum își încurajează la rândul său fiii și fiicele să facă, încă din copilărie, pentru a nu uita.

12
/05
/14

Miercuri, 14 mai, la ora ora 17.00, în Sala „Mircea Vulcănescu” a Bibliotecii Naţionale a României, va avea loc o dezbatere pe tema „Limba exilată şi epistolele ei”, pornind de la cel mai recent volum semnat de Norman Manea, Plicuri şi portrete, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, apărut de curînd la Editura Polirom.

07
/05
/14

La început, l-am văzut, cu adevărat, pe Florin Piersic Jr. pe scenă. Mi-a fost atunci greu să îl compar cu ceva cunoscut. Juca atât de firesc, felul în care dădea din mână, felul în care se mișca, într-o dezordine perfect controlată, totul îmi arăta că l-am întâlnit pe acela pe care îl căutam. Actorul.

05
/05
/14

T. O. Bobe, scriitorul care a dat acum zece ani „Cum mi-am petrecut vacanța de vară“, o carte de o forță de expresie, ba chiar și de un succes rareori egalate, T. O. Bobe, scriitorul care a revenit în 2011 cu „Contorsionista“, ne-a oferit un scurt interviu din care va rezulta că a scrie cărți în România echivalează cu a merge pe o sârmă imposibilă care arareori duce undeva.

02
/05
/14

Secolul XIX a reprezentat o perioadă ȋnsemnată ȋn istoria literaturii spaniole. Ocupația franceză din primele decenii a știrbit avȃntul creativ al spaniolilor. Ȋn 1833 ȋnsă, moartea lui Fernando VII a prilejuit instalarea romantismului prin scriitori ca Ángel de Saavedra sau José Zorrilla. Și cum iubirea a reprezentat dintotdeauna o sursă inepuizabilă de inspirație pentru romantici, ȋn anii 1800 au luat naștere numeroase opere valoroase din care se desprind povești diafane și drame psihologice inedite. 

30
/04
/14

În perioada 30 aprilie-18 mai 2014, Norman Manea, unul dintre cei mai apreciaţi prozatori şi eseişti români şi cel mai tradus autor de limbă română, se va afla în România pentru mai multe întîlniri cu cititorii.

30
/04
/14

Admit: doar v-am ademenit cu acest titlu. Nu e ca și cum aș ști. Altfel, vă trimiteam ilustrate din Lanzarote sau ceva. Nu e cazul.

29
/04
/14

Librăria Humanitas de la Cişmigiu va găzdui astăzi (29 aprilie), de la ora 19.00, o nouă întâlnire a Clubului Cărţile Denisei, care va avea ca subiect cartea „Tabachera din Bagombo” de Kurt Vonnegut, aparută recent la editura Humanitas.

27
/04
/14

Rusia – controversată și ȋntinsă, țara marilor artiști și a marilor orgolii politice. Ar fi aproape imposibil să o cuprinzi ȋntr-o singură carte. Natalia Kliuceariova ȋși propune să-i capteze esența, sufletul alcătuit din frȃnturi de viață. Uneori triste, alteori posedȃnd o carismă neȋnțeleasă, piesele de puzzle se compun pentru a crea o Rusie ȋn care descoperi mereu ceva surprinzător.

26
/04
/14

Am citit abia acum, bărbat la 30 de ani, “De ce fierbe copilul în mămăligă” (Polirom, 2013). Am simțit, abandonându-mă unui entuziasm când insolent, când resemnat, inima îmbătrânindu-mi. Trăiesc de atunci ca și cum aș ști răspunsul la o întrebare care nu i-a fost pusă, de fapt, niciodată nimănui. M-am întâlnit cu Aglaja Veteranyi, autoarea, așa cum un drum îmbrățișează un alt drum la o răscruce.

19
/04
/14

Paisprezece titluri semnate de Gabriel Garcia Marquez au apărut în ultimii 20 de ani în România şi s-au vândut în peste 600.000 de exemplare, au declarat pentru agenţia Mediafax reprezentanţii editurii Rao, care deţine exclusivitatea la nivel naţional pentru operele scriitorului columbian.

18
/04
/14

Gabriel García Márquez a fost, așa cum rezultă și din scurtele ferpare întocmite ad-hoc în lumile noastre virtuale, cel mai popular, cel mai iubit scriitor al timpurilor noastre.

10
/04
/14

Astăzi, de la ora 18.30, la Librăria Dalles din Bucureşti, Editura Cartea Românească vă invită la aniversarea a 100 de ani de la naşterea poetei Maria Banus, eveniment marcat de apariţia a două volume inedite de memorialistică, Însemnările mele, disponibile şi în ediţie digitală.

09
/04
/14

Scriitorul columbian Gabriel Garcia Marquez, laureatul premiului Nobel pentru literatură pe anul 1982, spitalizat pe 31 martie, din cauza unei infecţii pulmonare şi urinare, a fost externat marţi.

07
/04
/14

Dan Alexe a scris „Miros de roşcată amară şi alte povestiri” (Humanitas, 2014). Sunt puține paginile care se mai pot scrie de-acum la același nivel al limbii române în proza scurtă.