Director al Centrului Andaluz pentru Literatură, poet, romancier, eseist, editorialist şi traducător din catalană, franceză, engleză şi italiană, scriitorul Justo Navarro a fost prezent la Bucureşti în luna mai, la Institutul Cervantes…
Un articol de Monica Andronescu|29 mai 2025
Cu acest prilej, a participat la un amplu eveniment dedicat lansării primei traduceri integrale a „Juan de Mairena ( Maxime, vorbe de duh, însemnări și amintiri ale unui profesor apocrif)” de Antonio Machado, traducere, studiu introductiv și tabel cronologic de Melania Stancu, apărută recent în colecția Biblioteca Hispanică a Institutului Cervantes (Editura Humanitas, 2025).
Absolvent în Filologie Romanică la Universitatea din Granada, Justo Navarrro este poet, romancier, eseist, editorialist și traducător din catalană, franceză, engleză și italiană. Autor a peste douăzeci de volume – patru cărți de poezie, un libret de operă, treisprezece romane și trei culegeri de eseuri, Navarro a tradus peste douăzeci de cărți de autori precum Paul Auster, Jorge Luis Borges, Albert Caraco, Lydia Davis, Jonathan Dee, T. S. Eliot, Fabio Geda, F. Scott Fitzgerald, Pere Gimferrer, Henry James, Michael Ondaatje, Joan Perucho, Ben Rice, Susanna Tamaro și Virginia Woolf. Opera sa a fost tradusă în poloneză, italiană, portugheză și germană.
A fost distins cu Premiul Național al Criticii (1987) pentru volumul de poezie „Un aviador îi prevede moartea”, Premiul Herralde pentru Roman (1990) pentru romanul „Accidentes íntimos”, Premiul Andaluz al Criticii (1994) pentru romanele „La casa del padre” și „Gran Granada” (2016) și Premiul Ciutat de Barcelona (2003) pentru Literatură în Limba Spaniolă pentru romanul „F”. De asemenea, a primit Medalia Ateneului de Málaga și este membru al Academiei de Litere Frumoase din Granada.
Cu prilejul prezenței sale la București, am purtat o discuție despre opera lui Antonio Machado, personalitate marcantă a culturii spaniole, și despre rolul și importanța literaturii în societatea noastră.
Sărbătorim 150 de ani de la nașterea lui Antonio Machado – care este cea mai importantă moștenire pe care ne-a lăsat-o?
Cred că Antonio Machado ne-a lăsat opera sa, exemplul vieții sale și coerența cu care a unit etica și estetica, viața și opera.
Pe lângă faptul că a fost unul dintre cei mai reprezentativi poeți moderniști, Antonio Machado a fost o voce influentă în chestiuni politice. Cum vedeți relația dintre poezie și politică astăzi?
Consider că politica face parte din viața noastră de zi cu zi, dacă ne gândim la ea ca la o reflexie și ca la o formă de acțiune inevitabilă (fie prin acțiune, fie prin omisiune) în realitatea noastră cotidiană. Așa vedea Machado politica. Cei care scriu exercită o vocație sau o profesie, exact la fel ca cei care se dedică altor meserii, numai că ei au responsabilitatea de a vorbi în numele mai multor oameni. Poezia se adresează întotdeauna altora, chiar dacă poetul se gândește doar la sine și pentru sine.
Credeți că poezia/literatura poate schimba ceva concret în societate?
Este o reflexie a interiorului scriitorului, care, odată ce ajunge la cititor, devine o reflexie publică, adică o conversație: impactează societatea, comunitatea care o deservește. Și poate că uneori influențează starea lucrurilor.
Ce parte a realității cotidiene vă stârnește interesul atunci când scrieți?
Încerc să scriu rămânând în contact cu cei din jurul meu, atent la realitatea fiecărui moment, la gesturile oamenilor de lângă mine, la atmosfera momentului în care trăiesc.
Sunteți poet, eseist, romancier, traducător – care dintre identități vă este cea mai apropiată?
Sunt scriitor. Înțeleg că a scrie înseamnă a rămâne alert cu toate cele cinci simțuri, indiferent de genul literar pe care îl practici. A scrie, pentru mine, înseamnă a menține o relație specială cu realitatea. Un filosof spaniol spunea că a fi îndrăgostit înseamnă a acorda o atenție specială unei persoane. Poate că scrisul este și o formă de a te îndrăgosti: înseamnă a acorda atenție realității, de a acorda atenție la ceea ce se vede și la ceea ce nu se vede…
