Povestea romantică dintre Lilian Harvey, balerina ingenuă pasionată de teatru, şi Willy Fritsch, junele prim al ecranului german, s-a născut în decorul operetelor şi comediilor din perioada interbelică.
Un articol de Monica Andrei|13 noiembrie 2015
Blocată cu familia ei la Berlin, în 1914, în plin război mondial, Lilian Muriel Helen rămâne definitiv în orașul înfrânt. Născută la Londra, în 19 ianuarie 1906, dintr-un tată german și mamă engleză, îşi trăieşte copilăria umbrită de război şi urmează cursuri de balet la Opera din Berlin. Adolescentă fiind, visează să devină actriță, dar mama ei nu e de acord. Ca să-și urmeze visul, dă o probă la Operă doar ca să fie pe scenă. Avea 16 ani şi, convinsă că va reuși, îşi face valiza și fuge de acasă la Viena.
Fragilă, cu o grație înnăscută, un chip fermecător și o voință de fier, este angajată în Ansamblul de balet „Mary Zimmermann” care dădea spectacole de operetă și revistă la Teatrul „Ronacher”. În timpul liber îşi găseşte un angajament, dansând într-un club din apropiere. Într-o seară, un grup de cineaști intră în club ca să vâneze viitoare noi viitoare “stele” pe care să le promoveze în film, printre care și Ella Glück. Aceasta-i remarcă suplețea, căpușorul blond, fața de copil, picioarele în ritmul charleston-ului. Invitând-o la masa lor, producătorii de film află că este englezoaică după mamă, că face parte din ansamblul teatrului Ronacher.
În seara următoare, grupul de cineaști se prezintă la teatru pentru a o vedea în spectacolul de revistă „Vienna Look Out”, de mare succes, cu un final plin de aplauze, strigăte, bisuri. Frumaosa balerină este invitată în studioul de film pentru o serie de fotografii de testare a fotogeniei, i se propune ca nume de scenă (numele mamei actriţei, Harvey, care suna mai bine). Este distribuită în film alături de Max Linder, care o refuză pe motiv că este mult mai înaltă decât el. Eșecul declanșează lacrimi și amărăciune în sufletul actriţei debutante.
Ingenua balerină pleacă în turneu cu spectacolul de teatru la München, orașul artelor, crenvurștilor și al berii. În timpul reprezentaţiei dată într-un teatru, aterizează pe uriașa tobă din fosa orchestrei, stârnind hohote de râs în sală, unde se aflau şi reprezentanții companiei “Emelka Film”. O văd, se amuză, o invită să dea niște probe pentru film.
Un june prim al ecranului german
În 27 ianuarie 1901, la Kattovitz, se naște fiul unui inginer de mine, Karl Fritsch, alintat Willy. Urmează cursurile Institutul Politehnic din Berlin. E student și trăiește într-o Germanie care era un teatru al luptelor, inflației, foametei, bursei negre, fără legi morale.
Marele regizor Max Reinhardt monta pe atunci la Deutsches Teather, teatru expresionist, iar tânărul Willy era fascinat de montările sale. Frecventează cursurile universitare de la Friedriech Gymnasium unde preda regizorul, iar, după primul an, tânărul este distribuit în roluri secundare în teatrele mari ale Berlinului. Avea 20 de ani, era un blond simpatic care ataca cu mult curaj rolurile de dramă și comedie.
Suntem în 1920, epoca filmului mut, când regizorii Fritz Lang, F. W. Murnau și Ernst Lubitsch fac carieră. Karl Fritsch debutează în film, impunându-se în rolurile de june prim. Șarmul, dezinvoltura, surâsul irezistibil îl determină pe regizorul Ludwig Berger să-l distribuie în comedii, iar Fritz Lang îi dă roluri în filme de spionaj.
Căsătoriţi, pe ecran
Lilian Harvey era destul de cunoscută în filmul german când regizorul Richard Eichberg o distribuie în filmul „Susana de Gilbert”, avându-l ca partener pe Willy Fritsch. Tinerii actori joacă, se potrivesc de minune, iar, de la al doilea film, cuplul de îndrăgostiți de pe ecran dezvoltă în mintea publicului o poveste de dragoste reală.
Cuplul vrăjeşte publicul german. Devin actorii favoriți. Sunt ovaţionaţi, aplaudaţi şi bisaţi la premiere. Urmează zile senine în doi, şoapte de dragoste în pas de vals, plimbări lungi în jurul Berlinului cu mașina. Dragostea lor înroşeşte titlurile tabloidelor timpului. Fanii bombardează redacțiile cu scrisori, cerând fotografii și autografe.
Prin 1930, se şoptea că îndrăgostiţii s-au logodit în mare taină. Zvonul despre căsătoria lor a circulat mult prin cercurile berlineze și tot așa a fost dezmințit. “Ne căsătorim atât de des pe ecran, încât ne pare de prisos să ne căsătorim și în viață” declara Lilian declara ziariștilor, în timp ce Willy amâna luarea unei decizii: “Când cinematograful ne va lăsa să respirăm, ne vom gândi să legitimăm dragostea noastră.
După scenele de amor jucate pe platou în fața tehnicienilor și a regizorului, ieșim la aer și ne amuzăm parodiindu-le. Vorbind serios, ar trebui să știți că suntem preocupați de cariera noastră, de viitor. Renumele cucerit nu poate fi compromis în realizări mediocre. Munca pe platoul de filmare oricât de trudnică ar fi conține satisfacții și bucurii inedite. O scenă reușită, o replică frumoasă, o arie pe care o cânți bine sunt momente plăcute pentru actor”. (Film Kurier)
Lilian Harvery avea tot: iubirea lui Willy, fani numeroși, popularitate, roluri, foarte mulți bani când producătorii de la Hollywood o cer în filmele lor, când Erich Pommer îi distribuie pe cei doi actori în „Congresul dansează”, filmul unde cuplul de actori atinge apogeul carierei actorilor. Un film despre idila dintre țarul Rusiei și mănușăreasa vieneză, în decor aristocratic cu prinți, prințese şi operete, pe muzica de Heymann, fredonată de spectatorii la ieșirea din sală. Succesul e răsunător în toată Europa. Dragostea devine obligație cinematografică în filmul cu sonor, de mare succes la publicul de atunci.
Lilian e poliglotă, are dicție, vorbește franceza și engleza fără accent german, dar Willy nu cunoștea limbi străine. Producătorul de film caută parteneri pentru actriţă şi-l aduce de la Paris pe Henri Garat, vedetă a cabaretului Moulin Rouge care abia debutase în film. Joacă împreună în “Trei băieți și o fericire” film de mare succes în Franța, de venind de atunci partenerul favorit al ei pentru filmele franceze și pereche reușită pe ecran. Pentru varianta engleză a filmelor, îl aduc pe Laurence Olivier pentru care Lilian va avea o mare simpatie.
Cei doi actori se admiră reciproc în filmele unde au parteneri diferiți, se abțin să facă crize de gelozie, îşi invită partenerii în excursii, par a fi în continuare iubiţi şi buni prieteni.
În căutarea dragostei pierdute
Un jurnalist francez la Paris scria: “Lilian Harvey este aceeași pe ecran ca și în viața de toate zilele. Te surprinde doar faptul că o vezi cu pălărioara pe-o ureche și taior. Este plină de viață și extrem de schimbătoare. De la cea mai profundă gravitate ea trece cu ușurință la cel mai tineresc surâs. Vorbește franceza cu accent caracteristic, fermecător. Ceea ce mai surprinde încă la Lilian este tinerețea ei accentuată în momentele de reflecție profundă, prin buza inferioară care avansează întocmai ca la un copil bosumflat”.
Lilian Harvey acceptă oferta producătorilor de la Hollywood. Blonda visătoare, roamantică, aeriană, oferise publicului european personaje de basm pe care publicul american nu le gustă. Cu filmele din Germania a avut succes în Europa. Se străduieşte să fie la înălţime, dă tot ce are mai bun pentru rolurile de film, nu are succes şi nu se acomodează. Flirtează cu Gary Cooper în timpul liber, apoi o încolţeşte gândul reîntoarcerii acasă.
În 1935, revine la Berlin după aventura anostă americană şi joacă alături de Willy, dar nu pentru mult timp. Ispitele profesionale tentante i-au pus să aleagă între dragoste şi carieră. În scenele de dragoste din realitate, șoaptele de amor rămăseseră ecoul indicațiilor regizorale de pe platou.
În 1937, trecuse un deceniu cu bucurii și împliniri, îndoieli și așteptări, ezitări, despărțiri și regăsiri de când începuseră să se iubească, când presa germană anunță că Willy Fritsch se căsătorește cu dansatoarea Dinah Grace. Martorii nu erau alții decât Lilian Harvey și Ludwig Litch.
Izbucneşte al Doilea Război Mondial, iar Lilian ia trenul și pleacă definitiv spre Paris unde avea destui prieteni în lumea filmului. Când trupele germane invadează Franța, actriţa se îmbarcă spre America. Acolo joacă teatru pe Broadway. După război, se întoarce la Paris. În 1953 se căsătorește cu un danez, de care va divorța după doi ani și despre care va declara că fusese cea mai mare greșeală a ei.
O răscolesc amintirile şi decide să se stabilească la Berlin, unde este primită bine şi sărbătorită. Caută oamenii veseli care o iubeau în vremea când juca personaje de basm, își recuperează casele şi francii elvețieni. Dragostea pierdută nu mai putea fi regăsită. Totuşi, revederea cu Willy o lasă fără grai.
La 27 iulie 1968, la 61 de ani, Lilian Harvey se stinge din viață. Uitat de public, în 13 iulie 1973, în Hamburg, moare Willy.
(Sursa: Constantin Popescu, Cupluri celebre din lumea filmului)
