Un spectacol de teatru coregrafic poetic, plin de sensuri filosofice, viu, actual şi profund. Gigi Căciuleanu, unul dintre cei mai cunoscuţi artişti români pe plan mondial a prezentat la sfârşit de săptămână, împreună cu tânărul dans-actor Lari Giorgescu, premiera „L’Om DAdA”, la Teatrul Naţional Bucureşti.
Un articol de Petre Ivan|14 martie 2016
„L’Om DadA, spectacolul inspirat de textul „L’homme approximatif”, semnat de Tristan Tzara, de la a cărui naștere se împlinesc 120 ani în 2016, a avut premiera la TNB.
Timp de 60 de minute, cei doi dans-actori, Gigi Căciuleanu și Lari Giorgescu, au dus publicul în aproximativul aparent al lumii dadaiste, jonglând între două planuri ludice, al tinereții impetuoase și al maturității profunde, cu două limbaje fluide, al poeziei și al mișcării, oscilând între sonoritățile a două limbi surori, atât de diferite: româna și franceza.
Prima scenă, în care unul dintre personaje citește ziarul, iar celălalt pare contorsionat și cuprins de realitatea absurdă, aduce neliniște, dar și detașare boemă. Poemul DAdA se întrupează din cuvinte combinate într-o înșiruire aparent întâmplătoare, însă foarte personală și neașteptat de actuală: „clopotele”, „ochii fructelor”, „sâmburele din noi”.
Clipele revelatoare sunt conturate de litere, de cuvinte, din aluzii, dar și de umorul care transpare din alegerile aleatorii, alegeri care conturează, însă, o structură profund ordonată. În „L’Om DAdA”, chiar și momentele intense de dureroasă revoltă în fața absurdului, dictaturii și extremismelor cedează în fața frumuseții poeziei, a cântecelor și jocurilor copilăriei.
În cele din urmă, totul e limpezit sau „aproximat” de textul lui Tzara „superb de poetic, frumos, stufos”, după cum declara Gigi Căciuleanu cu ocazia anunțării premierei.
Publicul înțelege astfel, „căldura pe care o țese cuvântul în jurul sâmburelui său” și se lasă „aproximat” de poezie care, potrivit convingerilor fondatorului DADA, „este singura stare de adevăr imediat”.
Mișcarea dansată este un dozaj controlat și savant între haos și ordine. Să iei bastonul cu ambele capete…Haosul fără nicio structură, n-ar rezista nicio secundă, ordinea, singură, fără un dram de nebunie, n-ar putea fi decât destructurantă și catastrofică…Nebunia și structura n-ar ști să existe singure. Dimpotrivă chiar. Sunt destinate să trăiască într-o permanentă simbioză. Cu nevoia vitală să fie alimentate de o continuă și mutuală înfruntare… Nicio explozie de nebunie creatoare, nicio răsturnare de logică, nicio bulversare de sintaxă, nicio imagine poetică n-ar fi posibilă fără claritatea simplă a cuvintelor…sau conceptelor. – Gigi Căciuleanu.
Mișcările însoțite de poezia „omului aproximativ” din „L’Om DAdA” adaugă timpul trecut prezentului, prefigurând un viitor „aproximativ”, într-un mod emoționant. Cuvintele lui Tristan Tzara devin, astfel, mai actuale ca oricând și capătă chiar o nuanță profetică:
„Suntem directori de circ și fluierăm în vânturile bâlciurilor, în mijlocul mănăstirilor, prostituțiilor, teatrelor, realităților, sentimentelor, restaurantelor, ohi, oho, bang, bang. (…) Dar noi, DADA, noi nu suntem de părerea lor, căci arta nu este serioasă, vă asigur, și dacă noi arătăm crima pentru a spune savant ventilator, este ca să vă facem plăcere, buni auditori, vă iubesc în așa măsură, vă asigur și vă ador”.
Foto: L’Om DAdA – Mircea Albuţiu
