Lucrări enesciene în interpretarea muzicienilor străini prezenți la Festivalul Enescu 2019
https://www.ziarulmetropolis.ro/lucrari-enesciene-in-interpretarea-muzicienilor-straini-prezenti-la-festivalul-enescu-2019/

Creaţia lui George Enescu a devenit în ultimii ani din ce în ce mai mult apreciată de muzicienii străini. Un număr impresionant de lucrări enesciene vor fi interpretate la Festivalul Internaţional „George Enescu” (31 august-22 septembrie 2019).

Un articol de Mădălina Mărgăritescu|3 martie 2019

În data de 7 septembrie, la Muzeul Național de Artă al României, Sala Auditorium, se va auzi Suita I pentru pian în stil vechi op. 3 (1897) cântată de Charles Richard-Hamelin. Pianistul canadian mărturisea, în urmă cu doi ani, că s-a apropiat de lucrările enesciene pentru că a fost impresionat de „Octetul” lui Enescu pe care l-a ascultat, în 2014, la un festival de muzică de cameră din Danemarca.

Într-un dialog cu Petru Comarnescu, realizat în 1927, George Enescu povestește că străinii găseau încă de atunci ceva aparte în creațiile enesciene, în muzica românească existând ceva care ne deosebește de ceilalți, iar „Octetul” le crea impresia că vine din Est. Din același interviu aflăm și întâmplarea cu diplomatul egiptean care auzind o lucrare de Enescu l-a întrebat dacă a fost în Egipt deoarece compoziția îi aducea atât de mult aminte de țara lui. George Enescu, potrivit lui Yehudi Menuhin, realizase o punte între Orient și Occident prin îmbinarea aspectelor arhaice ale muzicii populare românești cu tradiția cultă europeană. Muzicologul Ștefan Niculescu puncta foarte bine, în 1981, că „studiindu-l pe Enescu avem șansa să ne descoperim pe noi înșine”. Pentru Charles Richard-Hamelin, „Octetul” se înscrie într-un top al celor cinci lucrări care i-au schimbat viața.

Cele două Suite pentru pian (Suita I pentru pian în stil vechi, op. 6 și Suita a II-a pentru pian, op. 10)  compuse de Enescu au fost incluse în repertoriul pianistului canadian. Cella Delavrancea a istorisit la un moment dat o întâmplare inedită despre Suita I pentru pian în stil vechi, op. 3. Elevă la Conservatorul din Paris, la vârsta de 18 ani studia acea Suită și, cu toate că nu-l cunoștea pe Enescu, decide să-i trimită o scrisoare pentru a verifica dacă în compoziție este vorba despre o poveste medievală așa cum intuise ea. Trei zile mai târziu, George Enescu îi răspunde, o felicită pentru că descoperise ce anume l-a inspirat și totodată adaugă scrisorii un desen plăsmuit de el, în care reprezentase „doi clopotari bătând cu ciocane, unul cu brațul în sus, celălalt cu ciocanul pe un clopot de două ori mai mare decât el. În scrisoare descria pe castelana tânără, închisă în turnul castelului”.

Tot în data de 7 septembrie, la Ateneul Român, Sonata a II-a pentru pian și vioară în Fa minor, op. 6 (1899) va fi interpretată de violonista Julia Fischer și pianistul Henri Bonamy. Enescu finalizează această Sonată la Sinaia, la sfârșitul anului 1898 și o completează în 1899. Prin această lucrare dedicată fraților Thibaud, adolescentul de 16 ani începea să-și traseze propriul stil creator. În „Amintiri”, Enescu precizează „Cu Sonata a doua pentru pian și vioară și Octuorul pentru coarde, m-am simțit evoluând rapid, deveneam eu însumi”. Celebrul violonist Carl Flesch aprecia Sonata a II-a pentru pian și vioară în Fa minor drept una dintre cele mai puternice lucrări contemporane,  „[…] atât din punct de vedere melodic cât și armonic ne apare și astăzi ca nouă, nebanalizată și captivantă”.

În 1898, Enescu compune și Sonata I pentru violoncel și pian în Fa minor, op. 26. Violoncelistul Alexander Kniazev și pianista Plamena Mangova vor prezenta lucrarea în data de 9 septembrie, la Ateneul Român. Cu toate că Sonata I pentru violoncel și pian a fost scrisă în 1898, autorii Monografiei susțin că pe manuscris apare data, Sinaia, 7-8 noiembrie 1898, iar creația a primit număr de opus  abia peste 37 de ani, op. 26, nr.1. A rămas memorabilă interpretarea Sonatei oferită în 22 aprilie 1907, la sala Berlioz de la Paris, de George Enescu și Pablo Casals, muzicianul care l-a considerat „un geniu al muzicii moderne”.

Pe de altă parte Casals mărturisea că pentru el Octuorul alcătuit de Enescu „este una dintre cele mai interesante și mai mari opere scrise în timpurile noastre”. La ediția 2019 a Festivalului Enescu, Octuorul îl vom auzi într-o versiune pentru orchestră de coarde, în data de 6 septembrie, în interpretarea Cameristi Della Scala sub bagheta dirijorului Wilson Hermanto. Octetul de coarde terminat la 3 decembrie 1900 îl acaparase atât de mult pe Enescu, încât nu mai avea timp să le scrie celor de acasă. Cu toate acestea ambii părinți îi scriau mereu, mama ispitindu-l cu bunătățile pe care urma să le pregătească „Am să fac belte de gutui”, iar tatăl îl întreba nostalgic: „Unde-s vremurile acelea când în fiecare săptămână aveam bune noutăți despre mata?”.

În luna mai 1903, George Enescu trimitea o scrisoare lui Camille Saint-Saëns pentru a-l ruga să accepte recunoștința pe care i-o aducea prin dedicarea Suite I pentru orchestră în Do major, op. 9 (1903). Lucrarea simfonică în care Enescu își pusese întreaga măiestrie componistică a avut susținerea unor mari dirijori, Gabriel Pierné dirijează premiera de la Paris în timp ce Gustav Mahler prezintă Suita I la începutul anului 1911, în două concerte susținute în America, la Carnagie Hall. Într-o cronică din „Musical Leader” apărută în 11 ianuarie 1911, se vorbește despre originalitatea lucrării care „arată mult mai distinct naționalitatea compozitorului decât școala în care a fost educat, deși pot fi deslușite multe însemne ale acestei școli”. În același timp interpretarea realizată de Mahler a fost descrisă „excepțional de frumoasă și limpede conturată”. Suntem nerăbdători să ascultăm interpretarea pe care o va oferi Suitei I, Orchestra Națională a Franței condusă de Ion Marin în data de 7 septembrie, la Sala Palatului.

6 septembrie 2019, ora 16:30, Ateneul Român, Cameristi Della Scala

-> https://www.festivalenescu.ro/events/cameristi-della-scala/

7 septembrie 2019, ora 11:00, Sala Auditorium, MNaR – Recital Charles Richard-Hamelin (pian)

-> https://www.festivalenescu.ro/events/charles-richard-hamelin-pian/

7 septembrie 2019, ora 16:30, Ateneul Român, Julia Fischer (vioară), Henri Bonamy (pian)

-> https://www.festivalenescu.ro/events/julia-fischer-vioara-henri-bonamy-pian/

7 septembrie 2019, ora 19:30, Sala Palatului, Orchestra Națională a Franței

-> https://www.festivalenescu.ro/events/orchestre-national-de-france-2/

9 septembrie 2019, ora 17:00, Ateneul Român, Alexander Kniazov (violoncel), Plamena Mangova (pian)

-> https://www.festivalenescu.ro/events/alexander-kniazev-violonccel-plamena-mangova-pian/

Bibliografie:

Bălan, George, „George Enescu, Mesajul-Estetica”, București, Editura Muzicală,1962;

Bălan, Teodor, „Acasă la Enescu, București, Editura Sport-Turism, 1977;

Bogdan, Vasile, „Ei l-au cunoscut pe Enescu”, București, Editura Ion Creangă, 1987;

Gavoty, Bernard, Amintirile lui George Enescu / Les Souvenirs de Georges Enesco, trad. Elena Bulai, București, Editura Curtea Veche, 2017;

Manolache, Laura, coord., „George Enescu, Interviuri din presa românească (1898-1936)”, vol. I, București, Editura Muzicală, 1988.

Voicana, Mircea, coord., „Monografie George Enescu”, București, Editura Academiei, 1971.

Fotografii: Scrisoarea lui Enescu către Camille Saint-Saëns, Sursa: Gallica

Lena Connell, George Enescu, Royal College of Music, Londra

23
/05
/14

Marţi, 27 mai, ora 14.00 va avea loc lansarea CD-ului de autor „Actorii cântă” la Magazinul Muzica din Calea Victoriei nr. 41. Un dar al doamnei Margareta Pâslaru şi al unor actori sufletişti pentru Campania Naţională „Artiştii pentru Artişti” şi UNITER.

20
/05
/14

Ovidiu Chihaia compune muzică de la vârsta de 16 ani, de când s-a apucat să studieze chitara, instrumentul preferat al liceenilor din toate timpurile. A cântat în multe trupe de punk, iar din 2008 a început să compună muzică pentru spectacole de teatru multimedia: „C'est pas une chanson d'amour“, „Pescarul și sufletul său“ și „Pescărușul. Ultimul Act“.

19
/05
/14

Angela Gheorghiu va apărea pe coperta numărului din iunie al prestigioasei reviste britanice Gramophone, fiind inclusă în rândul celor 25 de personalităţi mondiale care au avut un rol decisiv în promovarea şi dezvoltarea muzicii clasice pe plan internaţional, relatează biroul de presă al sopranei.

19
/05
/14

În prag de vacanţă, ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la o incursiune în atmosfera plină de farmec a Italiei, graţie Simfoniei nr. 4 - „Italiana”, lucrare semnată de Felix Mendelssohn / vineri, 23 mai (19.00), la Sala Radio

15
/05
/14

Miercuri, 21 mai (19.00), la Sala Radio vă veţi întâlni cu Big Band-ul Radio, ansamblul creat în 1949, dirijat de-a lungul timpului de mari artişti ca Sile Dinicu, Cornel Popescu, Ion Cristinoiu şi Ionel Tudor. Amfitrionul serii va fi Florian Lungu.

14
/05
/14

În Univers, orice organism crește necontenit pînă apare anticorpul său. Totul apare dintr-o nevoie și cu un rost, nimic nu este întâmplător. E frumos să te poți considera muzician, artist, mai ales de jazz, de blues, de rock sau de world music… Da, prin așa ceva devii interesant pentru toți ceilalți. Ești diferit și te simți mai special. Așa și este, suntem diferiți, prin frazare, prin aspirații, talent, disponibilitate și asumarea pumnului primit tocmai de la cei pentru care ne dăruim și jucăm acest rol.

14
/05
/14

În ultima zi a acestei luni, sâmbătă 31 mai, pe scena Ateneului Român, maestrul Gheorghe Zamfir va fi sărbătorit în cadrul galei aniversare Zamfir – 50 de ani pe scenă. Spectacolul aniversar va aduce la Ateneul Român 150 de artişti, printre aceştia numărându-se actorul Dan Puric, violonistul Eugen Sârbu, interpretul Grigore Leşe, taragonsitul Dumitru Fărcaş, […]

13
/05
/14

A.G.Weinberger, cea mai puternică şi mai complexă personalitate a bluesului din România, propus pentru nominalizare la şapte categorii la premiile Grammy în 2006, fiind supranumit şi Mr. Blues al României, vă aşteaptă sâmbătă, 17 mai, de la ora 20.00, la „Teatrelli, theatre, jazz and more“ (P-ţa A. LahovarI nr 7), la un recital extraordinar, o nouă selecţie de piese în care compoziţiile originale îşi fac loc printre temele muzicale ce aparţin anilor ’20 – ‘60 şi până astăzi...