-->

Marcello Mastroianni: „Între a fi actor fără carieră și muncitor, aș alege să fiu muncitor”
https://www.ziarulmetropolis.ro/marcello-mastroianni-intre-a-fi-actor-fara-cariera-si-muncitor-as-alege-sa-fiu-muncitor/

Născut pe 28 septembrie 1924, într-un sat din Apenini, în zona Lazio, Marcello Vincenzo Domenico Mastroianni avea să devină o adevărată vedetă a cinemaului. Ziarul Metropolis vă oferă un mic portret al actorului, aşa cum se conturează el din propriile lui cuvinte.

Un articol de Dana Ionescu|27 septembrie 2020

„Cel mai mare actor italian din toate timpurile”, „sex-simbol” și „Latin lover” – câteva dintre etichetele perpetuate în posteritate. Dincolo de rolurile din cele peste 160 de filme în care a jucat, dincolo de multele premii și nominalizări, Marcello Mastroianni rămâne emblema unei epoci și a unui fel de a face film, precum și o expresie a stilului de viață italian. Actorul declarat în 1962 în „Time” străinul cel mai admirat de americani este inseparabil de Federico Fellini, al cărui film La Dolce Vita (1960) l-a propulsat în rândul celor mai importanți artiști și de care l-a legat o întreagă viață petrecută pe platouri de filmare. Destinul său artistic se leagă însă și de creatori precum Vittoria de Sica.

Acum, dincolo de timp, iată-l pe Marcello Mastroianni vorbind despre el însuși, ceea ce făcea rar. Dragostea de viață, simplitatea, generozitatea și umorul lui, precum și o „înțelepciune” mediteraneeană se citesc din puținele lucruri pe care le-a spus, în decursul timpului, despre sine însuși.

1.

„Să nu permiteți nimănui să vă spună ce puteți sau ce nu puteți să faci, ce puteți sau nu puteți să realizați. Să nu permiteți!”

2.

„Îmi place să trăiesc. Îmi place să văd cum se așază lucrurile în cele din urmă. Vreau să fiu pe-aici să văd lucruri, ca un spectator. Nu am înțelepciunea străzii, poate că asta e limita mea. Eu am propria mea privire asupra lucrurilor și niciodată n-am vrut să supăr pe nimeni sau să mă supăr pe nimeni. Am o fire mediteraneeană, iau lucrurile pe rând; și știu că uneori nu e așa de bine”.

3.

„Sunt extrem de recunoscător pentru o viață care a fost atât de generoasă cu mine. Am avut noroc, iubiri, succes, bani…”

4.

„Femeia e soarele, o ființă extraordinară, care-ți face imaginația s-o ia la goană. Dar e și elementul de conflict. Cu cine te cerți? Cu o femeie, bineînțeles. Nu cu un prieten, pentru că el ți-a acceptat toate defectele în clipa în care te-a găsit. În plus, femeia e mamă. Oare am uitat?”

5.

„Când nu lucrez, profit de timp. Dar, dacă n-aș lucra nimic, atunci chiar aș avea un mare gol în viața mea. Am o profesie extrem de privilegiată. La sfârșitul zilei, filmul înseamnă cincizeci de oameni care se întâlnesc să ia masa și să glumească. E mult mai bine decât să te duci la lucru și să stai într-un birou”.

6.

„De dimneață vin să te ia cu limuzina. Te duc pe platou. Îți lipesc în brațe o fată frumoasă… Și numesc asta «profesie»? Hai!”

7.

„Între a fi actor fără carieră și muncitor, aș alege să fiu muncitor.”

8.

„Eu exist numai când lucrez la un film”.

9.

„Italienii sunt pricepuți, întreprinzători, curajoși; păcat că politicienii nu știu să aibă respect pentru mulții oameni care lucrează pentru ca ei să aibă profit și care le plătesc taxele. Nu am prea mare drag de politicieni și nu suport nici moda. De ce acordă ziarele atâta importanță modei, când toată lumea deja s-a hotărât să poarte blugi?”

10.

„Pentru noi, actorii, Fellini însemna imaginația lui sclipitoare. Să faci un film cu Fellini însemna petrecere nonstop și cu el, ca regizor, chiar era ușor: mare distracție. Și, oricum, orice film e ca o tratație, e atâta distracție. Câteodată citesc interviuri cu actori americani, care vorbesc despre «suferința» lor. Ce tot spun? Ce suferință? Oamenii te iubesc, îți cer un autograf, te plătesc să faci călătorii minunate. Care e chinul aici? Ia să le lăsăm chinul poeților, muzicienilor. Actorul e un bufon, un animal de companie, are propriile lui trăsături distincte, nu se poate uita. Dacă ești doar jumătate de spirit, nu ești bun de nimic”.



26
/01
/26

După un parcurs spectaculos la festivaluri internaționale, Sorella di Clausura ajunge în cinematografele din România pe 6 martie. Actrița Katia Pascariu a primit premiul Boccalino d’Oro pentru cea mai bună interpretare la Locarno, în timp ce regizoarea Ivana Mladenović a câștigat Trofeul Heart of Sarajevo pentru cea mai bună regie la Festivalul de Film de la Sarajevo.

16
/01
/26

Programul primelor săptămâni va include filme de ficțiune și documentare în premieră, cu un palmares important de premii la festivalurile de profil, dar și o seară dedicată filmelor regretatului regizor Cristian Nemescu și o retrospectivă a primelor filme regizate de Corneliu Porumboiu.

17
/12
/25

„Still Nia”, regizat de Paula Oneț, este un film-portret profund personal, un film-călătorie în teritoriul fragil al memoriei corporale. Între documentar și poezie vizuală, filmul își găsește forța în povestea Ștefaniei – Nia, numele de alint pe care părinții i l-au dat în copilărie –, care începe să-și deschidă trecutul ca pe o rană veche, dar încă vie.

25
/11
/25

Institutul Cultural Român de la Londra se alătură Festivalului de Film Românesc din Regatul Unit, un demers care reafirmă vizibilitatea cinematografiei românești în spațiul cultural britanic. Ediția de anul acesta se va desfășura între 27 noiembrie și 1 decembrie 2025, la Londra și Colchester, într-un cadru simbolic, apropiat Zilei Naționale a României. Ediția de la Londra și Colchester onorează moștenirea culturală lăsată de inițiatoarea festivalului, Ramona Mitrică.

25
/11
/25

Transilvania Film anunță lansarea în cinematografe a filmului Sirāt, regizat de Oliver Laxe și distins cu Premiul Juriului la Cannes 2025. Primit cu entuziasm de criticii și spectatorii din toată lumea, filmul este și propunerea Spaniei la Oscarurile din 2026 pentru categoria „Cel mai bun film internațional”.

31
/10
/25

O Românie săracă, gri, needucată, cu oameni triști, chinuiți, lipsiți de perspective, o Românie întunecată, cu case dărăpănate și camere urâte și reci, o Românie pe care, deși e absolut reală, ne place mai degrabă s-o ignorăm, să ne prefacem că nu există...

23
/10
/25

De 16 ani, Les Films de Cannes à Bucarest aduce filmele care au impresionat pe Croazetă — acelea care te fac să gândești, să simți și, uneori, să-ți schimbi felul în care privești lumea.

21
/10
/25

Ambasada Peru în România și Institutul Cervantes din București organizează o serie de patru proiecții de filme peruane – o proiecție pe săptămână, joia, începând cu 23 octombrie. Evenimentul se înscrie în demersul de promovare a culturii și artei peruane, care a debutat cu expoziția Migrantes/Migranți de Issa Watanabe, una dintre cele mai renumite ilustratoare peruane, expoziție deschisă până pe 13 decembrie, la Institutul Cervantes din București.