Margarita Manda, regizoare: „În Europa se doreşte să se distrugă speranţa”
https://www.ziarulmetropolis.ro/margarita-manda-regizoare-din-grecia-in-europa-se-doreste-sa-se-distruga-speranta/

În ultimii ani, în Europa unită se doreşte să se distrugă speranţa, a declarat, după proiecţia filmului “Gia panta” (“Pentru totdeauna”, 2014), regizoarea elenă Margarita Manda, unul dintre invitaţii speciali ai celei de-a 14-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF) de la Cluj-Napoca.

Un articol de Ionuţ Mareş|1 iunie 2015

Un mecanic de locomotivă de vârsta a doua, singur şi aparent bolnav, se îndrăgosteşte de o femeie la rândul ei singură, casieriţă la o firmă de transport cu feribotul în portul Pireu.

Un film simplu, auster, despre singurătate şi speranţă. Un film în doar două personaje. Un film al stărilor sufleteşti, de atmosferă, realizat aproape în totalitate într-un alb-negru spre cenuşiu. Doar puţină culoare, şi aceea desaturată.

La Atena imaginată ca un oraş al oamenilor singuri, un oraş aproape fără zgomote.

În ritmul lent, ca în filmele lui Theo Angelopoulos, a cărui asistentă regizoarea Margarita Manda a fost. Stări de melancolie, de tristeţe existenţială. Unul din cele mai bune filme de la TIFF 2015, prezentat în secţiunea “Cuvintele sunt de prisos”.

Iatǎ câteva declaraţii ale regizoarei Margarita Manda:

• Filmul a fost făcut cu bani foarte, foarte puţini şi cu multă prietenie, încredere şi dragoste din partea tuturor colaboratorilor mei.

• Am avut marele noroc în viaţa mea să fiu colaboratoare a lui Theo Angelopoulos. Prim asistent de regie timp de 19 ani. Am făcut împreună patru filme.

• Primul film a fost “Privirea lui Ulise” (1995), care a fost filmat aici, în România, acum douăzeci de ani.

8384696649_b774165599_h

• Theo a fost pentru mine un fel de tată, un fel de maestru, un prieten foarte drag. Îmi spunea mereu că al doilea film – acesta este al doilea film al meu de ficţiune – este mult mai dificil decât primul. Avea dreptate.

• Am luat decizia să-i dedic acest film înaintea morţii sale. A fost o datorie a mea faţă de el.

• Filmul meu nu a avut casting sau servicii de căutare a locaţiilor. Locaţiile din film, în special cea principală, din Pireu, mi-au dat ideea de a face acest film.

• În anii 2000 mi-a venit ideea acestui film, fără să ştiu exact despre ce-ar trebui să fie.
Pe Anna Mascsa şi Kostas Filippoglou, actorii principali îi ştiam. Am făcut primul meu film împreună cu ei.

•I-am sunat şi le-am spus că mă pregǎtesc să scriu un nou scenariu, că nu ştiu dacă voi putea găsi mijloacele să fac filmul, dar, dacă voi găsi mijloacele va fi ca primul film, aproape fără bani. I-am întrebat dacă pot să scriu scenariul avându-i pe ei în minte. Amândoi mi-au spus să-l fac.

• Imaginea şi sunetul filmului au fost decise din primul moment, înainte să scriu scenariul.

• Atena nu este un oraş pustiu. Dimpotrivă, este un oraş extrem de aglomerat şi zgomotos. Am vrut să arăt Atena ca un oraş al singurătăţii absolute.

• Dacă acest film ar fi fost în culori, ar fi fost mizer. Singurătatea este ceva diferit de starea de a fi mizer. Singurătatea are demnitate.

• Ideea de a avea acest tip de imagine – 90% alb-negru şi puţină culoare – a fost motivul pentru care am vrut să fac acest film. Acea puţină culoare vrea să semnifice speranţa. La sfârşit, sper că este vizibil, apare şi culoarea, la fel şi sunetul.

• Pentru mine, speranţa înseamnă să nu încetăm sǎ credem în ceea ce credem. Dacă credem în dragoste, dacă credem că totul poate fi rezolvat prin dragoste, avem speranţă pentru viitor. Dacă nu, nu cred că avem vreun viitor sau vreun prezent.

• Ca să fac puţină politică: Ce se întâmplă în ultimii ani în Europa, în Europa unită – nu vorbesc doar despre Grecia – este că se doreşte să se distrugă speranţa. Sper că nu vor reuşi să o facă.

22
/04
/21

Pe lângă retrospectiva amplă Ulrike Ottinger, ediția a 14-a a festivalului One World România va cuprinde două focusuri pe colective cinematografice care s-au luptat cu armele specifice mediului pentru a sprijini cauza feministă, ambele învârtindu-se în jurul personalității lui Delphine Seyrig: Focus Delphine Seyrig și Focus Centrul Simone de Beauvoir.

21
/04
/21

CRONICĂ DE FILM Ar fi nedrept să nu i se recunoască regizoarei Chloé Zhao meritul pentru generozitatea faţă de marginali din spatele celui de-al treilea film al ei, „Nomadland” (2020), câştigător al Leului de Aur la Festivalul de la Veneţia şi favorit la Premiile Oscar.

20
/04
/21

Filme selecționate sau premiate în marile festivaluri ale anului trecut - Cannes, Veneția și San Sebastián - dar și noutăți absolute semnate de regizori precum Pedro Almodóvar sau François Ozon vor completa seria de surprize rezervate publicului TIFF, la cea de-a 20-a ediție.

19
/04
/21

87 de filme românești, lansate în cinematografe, festivaluri naționale și internaționale sau pe platforme de video on demand în 2020, intră în cursa pentru nominalizările la cea de-a 15-a ediție a Galei Premiilor Gopo, cel mai important eveniment care aduce anual în fața publicului și a industriei realizările cinematografiei românești.

16
/04
/21

Competiția ediției de anul acesta a festivalului One World România, care se va desfășura fizic la București între 21 și 30 mai, și online între 31 mai și 6 iunie, cuprinde cele mai incitante 9 filme din selecția de anul acesta, ce vor fi evaluate de două jurii: unul format din profesioniști din industria internațională de film, și celălalt din liceeni din toată țara. Premiul Juriului Internațional este în valoare de 1000 euro și va fi oferit regizorului câștigător cu sprijinul Institutului Cultural Român.

13
/04
/21

Editura Trei, Târgul de Cariere și Cărturești vă invită joi, 15 aprilie, la ora 19.00, la evenimentul de lansare volumului „Învățăm împărtășind”, coordonat de Gabriela Hum. Vor vorbi: Călin Grigorovici, Răzvan Goga, Zamfira Stan, Mónika Pál și Gabriela Hum Moderator: Victor Popescu Evenimentul va putea fi urmărit live pe paginile de Facebook Cărturești, Târgul de […]

13
/04
/21

CRONICĂ DE FILM E ceva ciudat în legătură cu „Another Round” („Încă un rând, 2020), noul film multipremiat al danezului Thomas Vinterberg. Îi simţi lucrătura la fiecare pas, mai ales pe scenariu, dar până la final, cu ajutorul unui moment muzical salvator şi al jocului mereu la înălţime al lui Mads Mikkelsen, reuşeşte să înfrângă o eventuală rezistenţă.

06
/04
/21

Ce destin! Să te naşti la începutul secolului 20, să fii unul din pionerii documentarului din România, dar şi al dezvoltării instituţionale a cinematografiei, să faci filme în două regimuri autoritare şi în timpul unui război şi să mori la aproape 100 de ani. Regizorul Paul Călinescu poate fi descoperit prin 12 documentare de scurtmetraj disponibile online, gratuit, în cadrul Cineclubului One World Romania.