Maryse și Georges Wolinski. Dublă lansare de carte la București și la Timișoara
https://www.ziarulmetropolis.ro/maryse-si-georges-wolinski-dubla-lansare-de-carte-la-bucuresti-si-la-timisoara/

Titlurile „Dragă, mă duc la Charlie”, o confesiune sinceră şi tulburătoare despre faţa ascunsă a tragediei care a zguduit Parisul şi întreaga lume, şi „Dragoste cu năbădăi”, album cu ilustraţii semnate de Georges Wolinski, ucis în atentatul de la „Charlie Hebdo”, vor fi lansate de Editura ALL, la Bucureşti şi la Timişoara, în parteneriat cu Institutul Francez din România.

Un articol de Liliana Matei|26 ianuarie 2017

Astfel, marți, 31 ianuarie, de la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu din București, evenimentul îi are ca invitați pe Nicolae Manolescu, Mihai Zamfir și Alex Ștefănescu.

Iar joi, 2 februarie, de la ora 18.00, la Institutul Francez din Timișoara, vor vorbi Cornel Ungureanu, Radu Ciobotea, Marcel Tolcea, Cyrille Fierobe (directorul Institutului Francez Timișoara) și Vasile Popovici.

Ambele evenimente vor fi moderate de traducătorul cărților, Tudorel Urian.

Cartea Dragă, mă duc la Charlie mi-a oferit o şansă unică: aceea de a privi evenimentele pe care le ştiam din imediata apropiere a uneia dintre victime: soţia lui Georges Wolinski. Experienţa este covârşitoare. Totul se amplifică până la o stare greu de imaginat. Pe măsură ce am realizat traducerea (am făcut-o în fix zece zile), am locuit în mintea şi în inima lui Maryse Wolinski. Mi-am modificat stările de spirit în funcţie de ale ei, am grăbit sau am încetinit ritmul scrierii simţind-o că a făcut acelaşi lucru. De pildă, halucinantul traseu al asasinilor spre redacţia «Charlie Hebdo» l-am scris cu pauze lungi, dorind instinctiv să le prelungesc drumul în speranţa deşartă că ar putea interveni ceva care să schimbe deznodământul”, spune Tudorel Urian despre experiența traducerii cărții „Dragă, mă duc la Charlie”, de Maryse Wolinski.

O zi banală care se transformă într-o tragedie fără sfârșit

Maryse și Georges erau căsătoriți de 47 de ani. O zi absolut banală, din care nu lipsesc plictisitoarele ritualuri casnice de dimineață și obișnuitele discuții administrative între soți, se transformă într-un coșmar fără sfârșit. Ritmul și stilul relatării sunt în perfectă armonie cu stările de spirit ale autoarei la diversele ore ale acelei zile fatidice. Pentru Maryse, desenatorul-vedetă de la „Charlie Hebdo” nu a fost Wolinski, așa cum era știut de o lume întreagă, ci Georges, pur și simplu. Un om cu bune și cu rele, cu tabieturi enervante, dar și cu momente de exaltare, de care o legau o sumedenie de emoții și amintiri. Replici cu sau fără miez, rostite într-un moment sau altul, zâmbete abia schițate sau expresii de tristețe ori de melancolie, păstrate într-un colț de memorie, obiecte dragi și poze vechi completează de minune imaginea omului și a artistului Georges Wolinski.

Ultima replică auzită, în momentul în care soțul ei închidea pentru ultima oară ușa casei lor, „Dragă, mă duc la Charlie”, devine un laitmotiv al cărții. Alături de această replică, apare și întrebarea care îi străbate ca un fir roșu paginile: „De ce?”. Cititorii au rareori ocazia să citească un text atât de tensionat din punct de vedere existențial, aflat, de multe ori, aproape de limita suportabilității.

Album cu desene inedite, semnate de Georges Wolinski

Dragoste cu năbădăi, de Georges Wolinski, este un album postum a cărui ediție originală a apărut în Franța anul trecut. Desenele sunt în mare măsură inedite, grupate tematic de soția sa, Maryse Wolinski. Ele pun în evidență acest chip al lui Wolinski de veșnic îndrăgostit, pasionat de corpul feminin, atât de des invocat în cartea ei, Dragă, mă duc la Charlie, dar și în prefața acestui album.

Este posibil ca unele dintre imagini să vă șocheze. Dar șocul nu este mai mare decât cel produs de unele versuri ale lui Emil Brumaru, de pildă. Pentru că personajul principal al acestui album este cel care privește și desenează, imaginându-și ipostaze de erotism dezlănțuit, dar și neputințe sublime, avataruri ale unei anumite vârste, la care trupul nu mai ține pasul cu vioiciunea imaginației. Paradoxal, dincolo de aceste imagini explicite, care probabil vor fi repudiate de mulți, se întind imensa candoare și zâmbetul blând ale lui Wolinski”, explică traducătorul volumului, Tudorel Urian.

Totul îi plăcea la femei: sânii abia întrezăriți sub pulover, șoldurile care se unduiau pe trotuare, fesele care se cabrau în blugi, părul care le mângâia umerii sau ceafa, decolteurile provocatoare, tocurile mereu prea înalte, vocile seducătoare, privirea de neoprit ațintită pe bărbatul vieții lor, modele mereu schimbătoare, ideile, pe care știau întotdeauna cum să și le impună, și puterea sufletului lor”, scrie Maryse Wolinski despre soțul său, în prefața albumului Dragoste cu năbădăi.

Despre Maryse Wolinski:

Maryse s-a născut la Alger în 1943 și a studiat jurnalismul. A lucrat ca ziaristă la „Sud-Ouest” și „Le Journal du Dimanche”, unde l-a cunoscut pe caricaturistul Georges Wolinski, care avea să-i devină soț. Au avut 3 copii.

Draga_ma_duc_la_Charlie-Wolinski-C1-3D-420x600Articolele lui Maryse au fost publicate în „F Magazine”, „Elle” și „Monde-Dimanche”, suplimentul lui „Le Monde”. Este autoarea mai multor romane, printre care Au Diable Vauvert, Le Maître d’amour și La femme qui aimait les hommes, devenit bestseller. A scris și romane de buzunar,Graines de Femmes, La Tragédie du Bonheur și La Chambre d’amour, precum şi numeroase scenarii pentru seriale de televiziune.

A compus versuri pentru melodii interpretate de Carlos, Bernadette Lafont, Sarah Mesguich, Catherine Bériane și Diane Tell. A transpus experiența ei tulburătoare din momentul atentatelor teroriste de la 7 ianuarie 2015, când soțul ei a fost ucis împreună cu alte unsprezece persoane în redacția „Charlie Heddo”, într-o emoționantă carte de confesiuni, Chérie, je vais à Charlie (2016), publicată în România de Editura ALL.

Dragă, mă duc la Charlie! este cea mai recentă carte scrisă de Maryse Wolinski și primul volum al autoarei tradus în limba română.

Despre Georges Wolinski:

Georges Wolinski a fost unul dintre caricaturiștii de la „Charlie Hebdo” asasinați în atentatul terorist care a avut loc pe 7 ianuarie 2015 în redacția săptămânalului satiric.

S-a născut pe 28 iunie 1934 în Tunis. Mama lui a fost tunisiancă de origine italiană, iar tatăl său de origine poloneză. A studiat arhitectura la Paris, și, imediat după absolvire, a început să deseneze.

Din 1958, ilustrațiile lui au apărut în „Rustica”, iar din 1960 a realizat și caricaturi cu teme politice. În 1961, a început colaborarea cu revista lunară de satiră „Hara-Kiri”, în care a publicat ilustrații cu teme politice, dar și erotice. Din 1961 până în 1970 a fost editor coordonator al revistei. În mai 1968, în timpul revoltelor studențești, Wolinski a înființat revista satirică „L’Enragé”, alături de Jean-Jacques Pauvert și Siné.

Dragoste_cu_nabadai-Wolinski-C1-3D-420x600La începutul anilor `70, Wolinski a colaborat cu artistul Georges Pichard pentru a crea „Paulette”, supliment care a fost distribuit împreună cu „Charlie Hebdo” și a creat reacții puternice la momentul publicării. A fost, de asemenea, redactor-șef al revistei „Charlie Mensuel”.

Creațiile lui Wolinski au apărut și în „Action”, „Paris-Presse”, „La Gueule Ouverte”, „L’ Humanité”, „Libération”,„Phosphore”, „Paris-Match”, „L’Écho des savanes” și „Charlie Hebdo”.

În ianuarie 2015, împreună cu alți șapte colegi, Georges Wolinski a fost victima atacului terorist din redacția săptămânalului satiric „Charlie Hebdo”, unde și-a pierdut viața.

Volumele „Dragă, mă duc la Charlie” și „Dragoste cu năbădai” sunt disponibile pe site-ul Editurii ALL, www.all.ro, pe site-urile partenere și în librăriile din întreaga țară.

Partenerii Grupului Editorial ALL pentru acest eveniment sunt Institutul Francez din România și Librăriile Humanitas.

07
/01
/16

Scriitorul Mircea Cărtărescu va fi invitatul Institutului Cultural Român și al Teatrului Dramatic Regal din Stockholm la un eveniment organizat pe 24 ianuarie, în parteneriat cu editura Albert Bonnier. Întâlnirea are ca punct de plecare publicarea în limba suedeză a volumului ''Levantul'', în 2015, în traducerea lui Inger Johansson.

22
/12
/15

În anii '50 ai secolului trecut, Nicolae Labiş (2 decembrie 1935 - 22 decembrie 1956) şi Nichita Stănescu erau doi poeţi foarte tineri, în plină ascensiune. Amândoi au devenit rapid celebri. Mai întâi Labiş. Puţin mai târziu, Nichita.

22
/12
/15

Știați când se primeau crenvurștii la restaurantul Berlin din centrul Bucureștiului? Dar de „povestea cozii” ați auzit? Oare cum se iubea la 14 grade, cu zăpada intrată în apartament? Câțiva scriitori români deapănă, cu haz, amintiri din comunism.

18
/12
/15

Când prietenii de la Ziarul Metropolis mi-au solicitat un Top 3 al cărților citite în 2015 le-am mulțumit pentru încredere. Faptul că cineva încă te bănuiește că ai citit 3 cărți într-un an e semn de mare prețuire. Nu puteam să le înșel așteptările, așa că în ultimele ore am lecturat 3 cărți... exact acelea care îmi plăcuseră cel mai mult înainte de solicitare.

17
/12
/15

Cultura română rămâne mai săracă la finalul acestui an, după ce regizoarea și scenarista Malvina Urșianu, actorii Eusebiu Ștefănescu şi George Motoi, compozitorul Marcel Dragomir, traducătoarea Antoaneta Ralian sau scriitorul și dramaturgul Valentin Nicolau ne-au părăsit în 2015.

16
/12
/15

„Oameni de unică folosință” este o poveste despre drama unui bolnav de Alzheimer, un „film” derulat fotogramă cu fotogramă, care, dincolo de problemele psihologice complexe pe care le pune, transmite o puternică emoţie. Romanul grafic cu acest nume, scris și ilustrat de Elena Ciolacu, se lansează oficial joi, 17 decembrie, de la ora 18.30, la Casa cu Rost (Calea Victoriei, nr. 155).

16
/12
/15

Nu mai puţin de 150 de cărţi având autograful lui Jeff Kinney, autorul bestsellerului „Jurnalul unui puşti”, îşi aşteaptă cititorii. Editura Arthur va pune la dispoziția fanilor, prin concursuri și prin intermediul partenerilor, cele 150 de exemplare din volumul 10 al seriei „Jurnalul unui puști”, Ca pe vremuri (ediţia în limba română, traducere de Andra Matzal), semnate de autor.

12
/12
/15

În noaptea de 12 spre 13 decembrie 1983, Nichita Stănescu ajungea la Spitalul de Urgență Fundeni, acuzând dureri puternice în zona ficatului. Cu o zi înainte fusese la nunta unor prieteni. A ajuns la București, cu trenul, chiar în seara aceea, cu câteva ore înainte să moară.

10
/12
/15

Miercuri-seară, de la 18.30, la Ateneul Român, care a fost plin, autorul de bestseller-uri Eric-Emmanuel Schmitt s-a întâlnit cu criticul de teatru Marina Constantinescu, pentru un dialog despre literatură și teatru, dialog care a fost marcat de panseuri adânci.

10
/12
/15

Un monument dedicat filosofului și scriitorului Emil Cioran a fost dezvelit în Capitală, la intersecția străzilor Gara de Nord și Mircea Vulcănescu. Turnarea și transpunerea în bronz a bustului a fost gata în 2013, iar soclul, confecționat din calcar de Vrața, adus din Bulgaria, a fost terminat anul acesta.

09
/12
/15

„Cu adevărat unic, fabulos şi acid”, romanul scriitorului și muzicianului american de origine iraniană Ali Eskandarian, Anii de aur, a apărut de curînd în colecția „Biblioteca Polirom”. Anii de aur a apărut în Statele Unite după moartea tragică a autorului şi a cunoscut un succes instantaneu.

08
/12
/15

O seară de lectură, organizată cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la naşterea scriitorului avangardist Gellu Naum, va avea loc miercuri, de la ora 19.00, la Café Verona din Bucureşti.

08
/12
/15

“Ce va fi pe mai departe e, pur şi simplu, voia lui Dumnezeu şi, deci, destin personal. Am filmat inclusiv emisiunile din 30 şi 31 decembrie 2015 şi mă amuz cu tandreţe la gândul că ultima înregistrare are ca subiect o enciclopedie universală a vinului, ca semn de împărtăşire întru bucurie şi nădejde. Cu tot sufletul al domniilor voastre, Dan C.” - Dan C. Mihăilescu a anunţat, pe site-ul său, "decesul" emisiunii "Omul care aduce cartea", pe care a prezentat-o timp de 16 ani, la Pro TV.