Mihaela Velicu: „Îi doresc Teatrului Metropolis să aibă forța să renască din propria cenușă”
https://www.ziarulmetropolis.ro/mihaela-velicu-ii-doresc-teatrului-metropolis-sa-aiba-forta-sa-renasca-din-propria-cenusa/

Actriţa Mihaela Velicu a găsit la Teatrul Metropolis nu doar o scenă frumoasă unde a jucat cu plăcere pentru un public minunat, ci şi libertate de exprimare, empatie, disciplină şi căldură. Mihaela Velicu a spus că Metropolis i-a oferit încredere în talentul său, dar şi multe şanse şi uşi deschise.

Un articol de Dan Boicea|22 aprilie 2022

1. Cum au fost începuturile tale la Teatrul Metropolis? Ce îți mai amintești de la primele spectacole în care ai jucat aici?

Mihaela Velicu: Am început să joc pe scena Teatrului Metropolis în 2013, odată cu premiera “Țarul Ivan își schimbă meseria”, în regia lui Gelu Colceag. Făceam parte din suita țarinei, să zicem că făceam figurație specială pentru că n-aveam replici, dar nu pot să explic imensa bucurie pe care o aveam că mă aflu acolo. Eram studentă la master la UNATC și proiectul ăsta m-a ajutat să îmi fie mai puțină frică. Eram buimacă și speriată în perioada aia, să zicem, o găină fără cap. Procentul actorilor care termină facultatea de actorie și o practică apoi, este foarte mic. Eu am auzit des de un 2%. Și eu am fost norocoasă. Așa mă simt. Și am considerat Teatrul Metropolis ca o căsuță pentru actorii independenți. Oamenii angajați acolo au talentul ăsta de a susține un spațiu creativ de joc și îl consider un teatru top care prioritizează disciplina și grija față de actori. Cabinierele, mașiniștii, recuziterii, regizorii tehnici vin în întâmpinarea ta, atenți la scenă și joc ca să nu simți o clipă că îți lipsește ceva. Disciplina de aici m-a dat pe spate. M-a făcut să mă obișnuiesc cu gândul că e o normalitate ca “toate să fie la locul lor” înainte de spectacol. Mai târziu, am văzut că e o chestie rară, nu o normalitate.

2. Crezi că Teatrul Metropolis a avut un rol semnificativ în lansarea unor tineri actori independenți? Pe cine ai remarcat de-a lungul anilor că a căpătat încredere jucând pe scena de la Metropolis?

Sigur ca da. Și mă pot da pe mine ca exemplu 🙂 Am căpătat multă încredere în mine jucând aici. Mi s-au oferit șanse și mi s-au deschis uși, ulterior. Am avut ocazia să lucrez cu Lia Bugnar și Mimi Brănescu aici. Dramaturgi în viață 🙂 și au fost niste experiențe minunate. Am jucat în direcția de scenă a lui Victor Ioan Frunză care mi-a oferit două roluri importante, Hermia din “Visul unei nopți de vară” și Mariane în “Tartuffe”.

3. În cei 15 ani de Teatru Metropolis, care sunt spectacolele în care ai jucat, de care îți amintești cu cea mai mare plăcere, și de ce?

Mi-e foarte greu să fac un top. Toate. De toate îmi amintesc cu drag. Toate m-au învățat cate ceva. Unele roluri m-au învățat să fiu răbdătoare, altele mi-au amintit că, mai important decât orice gând și părere aș avea eu despre rol, atenția pe partener va salva orice “criză”. Fiecare spectacol a venit cu câte un dar. 🙂

4. Ce crezi că a găsit interesant publicul în spectacolele din ultimii 15 ani de la Metropolis?

Sălile teatrului Metropolis au o anume intimitate. Și cred că e un atu pentru că spectacolele ajung foarte aproape de sufletul publicului. Am văzut foarte multe spectacole sincere aici. Care nu sunt nici mai mult, nici mai puțin decât sunt. Nimic forțat, băgat în ochi, o închipuire a ceva ce nu e.

5. Ce ai regăsit la Metropolis din caracteristicile pe care ți le dorești la un teatru cu care colaborezi?

Disciplină. Libertate de exprimare. Empatie. Căldură (și la propriu și la figurat).

6. Ce îți mai dorești să faci la Teatrul Metropolis? Vreun vis pe care vrei să ți-l împlinești? (să joci cu cineva, un anumit rol sau sub bagheta vreunui regizor?)

Având în vedere situatia nedreaptă în care se află Teatrul Metropolis, momentan e un vis să cred mai pot juca măcar spectacolele pe care le aveam aici.

7. O urare pentru Teatrul Metropolis cu toți oamenii săi (cei din teatru și cei care vin la spectacolele sale), acum, când teatrul împlinește 15 ani de existență?

Să aibă forța să renască din propria cenușă. Să își păstreze coloana vertebrală și încrederea că, mai devreme sau mai târziu, calitatea, cultura vor reîmprospăta aerul toxic pe care îl respirăm.

14
/05
/14

Diana Mihailopol a fost recompensată cu Premiul UNITER pentru teatru radiofonic, pentru Două nuvele de Mihail Bulgakov: Ştergarul cu cocoş şi Beregata de oţel. Ea a semnat dramatizarea radiofonică şi regia artistică pentru această producţie a Societăţii Române de Radiodifuziune, premiată la gala desfășurată la sfârșitul lunii aprilie.

05
/05
/14

T. O. Bobe, scriitorul care a dat acum zece ani „Cum mi-am petrecut vacanța de vară“, o carte de o forță de expresie, ba chiar și de un succes rareori egalate, T. O. Bobe, scriitorul care a revenit în 2011 cu „Contorsionista“, ne-a oferit un scurt interviu din care va rezulta că a scrie cărți în România echivalează cu a merge pe o sârmă imposibilă care arareori duce undeva.

30
/04
/14

Gabriel Coveșeanu a absolvit Facultatea de Teatru la UNATC, în 1996. Apoi s-a supus unui test: va fi în stare să facă altceva, în afară de actorie, în vremuri nesigure pentru artă? După ce a absolvit un master, la ASE, cu note mari, concluzia fericită a fost „Da“. Și totuși, soarta a făcut ca el să rămână în profesia pe care și-a ales-o cu inima, nu cu rațiunea.

26
/04
/14

Este actriţă la Teatrul „Constantin Tănase” şi profesor de actorie la Universitatea Hyperion. A absolvit două facultăţi, a publicat trei cărţi de bucate şi este la a doua soacră. Adriana Trandafir, care împlinește 58 de ani pe 26 aprilie, vorbește despre oamenii și locurile care i-au influenţat viaţa.

22
/04
/14

Coregraful şi dansatorul Gigi Căciuleanu a intrat în jocul propus de Ziarul Metropolis şi a alcătuit alfabetul propriei vieţi. Pornind de la fiecare literă din alfabet, el a ales cuvintele cheie care definesc cele mai importante momente din viaţa lui.

11
/04
/14

Actorul Florin Zamfirescu împlineşte 65 de ani, pe 12 aprilie. E un moment în care îşi priveşte viitorul în ochi şi se vede jucând. Se vede chiar şi însurat, cu o doctoriţă. Şi se mai gândeşte şi la sănătate, şi la roluri, şi la cei 42 de ani în teatru, ca actor şi ca profesor.

09
/04
/14

De la New York la Reghin, de la Sankt Petersburg la Tecuci și Lisabona. Horia Mihail e un pianist călător, gurmand și curios, care n-ar spune nu nici unui loc de pe lume. Zilele astea se află într-un turneu al cărui nume îi vine mănușă: „Pianul călător”.

10
/03
/14

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI Marcel Ţop este regizorul cameleon. Montează pe scena Operei Române, a Teatrului de Comedie, în ţară, sau în underground, cu aceeaşi plăcere şi dăruire, nu se repetă şi nu trece neobservat! Se reinventează cu fiecare spectacol pe care îl montează, pentru că, așa cum îi place să-l citeze pe Peter Brook „în teatru, diavolul e plictiseala!”

13
/02
/14

Care e diferența între muzica vie și cea pe care o auzim la radiourile comerciale? Ce înseamnă jazz a cappella și cum s-au lansat Sarmalele Reci ,,ca în brânză”, acum aproape 20 de ani? Povestește Zoltán András, fondatorul grupului Jazzappella.