Ne-am văzut joi, la concertul de la Polivalentă
https://www.ziarulmetropolis.ro/ne-am-vazut-joi-la-concertul-de-la-polivalenta-trupa-vama-si-a-lansat-un-album-in-limba-engleza/

Joi, 12 octombrie, la Sala Polivalentă din Bucureşti, în timpul concertului Vama, într-un moment aproape metafizic, o mulţime de oameni de toate vârstele aveau doar 18 ani.

Un articol de Diana Trăncuţă|22 octombrie 2017

Trupa Vama și-a lansat un album în limba engleză (Better) ca „să cucerească Bulgaria”, iar noul lor aer british s-a simțit din plin în acea seară. Trăiască, deci, muzica românească, pentru că, în ciuda comentariilor unor fani mai patrioți ai trupei, iubitori de limbă română, Vama, chiar de va ajunge să umple într-o zi stadionul Wembley, va rămâne (și) a noastră – ca Nadia, ca Simona.

Până atunci însă, seara a început cu Summer Love – erau multe ierni peste tot în lume, dar  în acest colț de oraș era vara lui Chirilă, aia pe care o știm de când visam sub apă, de când ne înrudeam cu luna și de când ne zgâriau scoici în mâna dreaptă.

Summer time will freeze my inside war

Tot de vară, de viață, de Vamă, a fost și Riding High, de drum lung, de libertate, ca și mai vechea Vara asta, cu solo-urile de chitară, sau la refren, când mulțimea de groupies din marginea scenei cânta în delir, mâinile li se desprindeau de corp și se înălțau sus, sus, în promisiunea eternă a îndrăgostirii văratice.

Mai agresive, cu nerv, au fost, Cure-K, despre barbaria ființei umane într-o lume dominată de egoism și consecințele pe care le aduce, și Ultimul om, de pe albumul din 2012, o refulare împotriva societății.

People drool when other people bleed/People crush what other people build

Piesele de pe noul album Vama sunt foarte vizuale, chiar și acelea care vorbesc, în esență, despre natura umană. Sunt povești pe muzică, ca Burning Man, despre singurătate, iluzii și redescoperire, Memories Now, deja celebră, marcată de latinescul ,,carpe diem”, Start a Fight, despre demonii care se nasc în apocalipsa unei iubiri și Ghosts at War – întotdeauna există ceva pentru care merită să lupți.

Din nou cu o poveste, cea a fericirii necăutate, vine și Copilul care aleagă către mare, și tot de un copil e legată și A Better Man for You. Tudor Chirilă ia microfonul și explică ceva despre un cerc mai mic într-un cerc mai mare, iar în timpul cântecului pe ecranele din spate e proiectată chiar această imagine și ea semnifică relația dintre un tată și fiul lui, se-aude prima oară sunetul inocent al unei jucării care se agață deasupra patului spre visare, iar apoi izbucnește iubirea instinctuală, animalică, dragostea neclintită, indiferent de căile vieții.

Now I know what it is to care, you barely stumble/And I’m there, I’m so frightened of the day you’ll need to go away/And I’ll be here to stay with nothing but my love

Înainte de London Feeling, Chirilă avertizează publicul că urmează o piesă cu multe versuri, și chiar așa e, ar putea la fel de bine ca piesa să fie o piesă de teatru, dacă timpul s-ar dilata cumva, pentru că apar decoruri și personaje – prostituata plină de regrete care ascunde în ea o dramă paternă, femeia bogată căreia bogăția nu îi poate umple toate golurile spirituale. Vânarea fericirii, frica de singurătate, într-o lume lipsită de sens, în care suntem ca niște fluturi chinuiți, sunt toate puse în versuri de o complexitate rară pentru muzica românească.

Considering the world, it doesn’t look like love has won

Lumea se ridică de pe scaune la Perfect fără tine – așa se întâmplă mereu la un mare hit, un băiețel devine adult, începe să iubească și își cântă iubirea de câteva minute, bate din palme și strigă cu gura până la urechi ,,ai risipit iubirea pe un dobitoc”.

Pe Victoria ta, două fetițe dau din cap, ca rockerii celebri, și cântă la chitări invizibile, sunt copii care n-aveau cum să crească cu Vama Veche, nici măcar cu Vama, dar imaginea asta, ca o coincidență frumoasă, e o victorie în sine.

Piesă a regretelor, In the Name of Love stârnește tot felul de nostalgii, e cântecul unei despărțiri și e frumos de tot, mai ales spre final, când se aude un cor de voci feminine care dau mai departe o lecție despre cum iubirea e despre pace, prietenie și încredere.

If you seek true love, your mind and your heart shouldn’t fight

Emoția crește în intensitate pe Fata în boxeri și în tricoul alb, piesa pe care oftează toți îndrăgostiții în secțiunea de comentarii de pe Youtube și nu doar acolo, dar și pe Fingers and Sin, ultima piesă de pe noul album, cumva firesc; în simplitatea ei de baladă la care se aude doar ecoul unei chitări, e o piesă caldă în care copiii au dreptate, jocul lor e sincer, iar câteva versuri mai încolo apare sentimentul tragic și trist că oamenii n-au reușit să iubească, deși au fost învățați să o facă.

People watched him love, but how they failed to see

Ultimul bis al unei seri care n-ar mai fi vrut să se termine a fost Nu am chef azi, o piesă care se năștea  undeva în 1997. La 20 de ani de-atunci, ne-am văzut joi, ne-am văzut joi…

Foto – Vama: Dragoș Asaftei

06
/09
/23

În prag de toamnă iubitorii de operă şi operetă sunt invitaţi să se bucure de un eveniment de înaltă ţinută, în care muzica clasică, tradiţia şi eleganţa se îmbină pentru o experienţă unică şi memorabilă: MH Orchestra prezintă, în premieră, concertul de “De la Operă la Operetă”, o fascinată incursiune sonoră printre cele mai îndrăgite arii şi cele mai aplaudate duete, din lucrări ce se joacă cu casa închisă pe scenele din întreaga lume.

04
/09
/23

Care-i faza cu muzica, adolescenții, societatea? La aceste întrebări își propune să răspundă Arhiva de Sunet în noul sezon al podcastului Arhiva de Sunet – Arhiva ZET, derulat alături Asociația Minitremu și Studiourile Ferentari, ce explorează rolul muzicii în viața noilor generații, din perspectiva adolescenților și tinerilor din Timișoara și București

04
/09
/23

În cadrul Seriei Concertelor de la Ateneu are loc azi de la 17:00 al doilea concert al Orchestrei Cameristi della Scala, sub bagheta dirijorului Wilson Hermato, într-o formulă cu trei soliști: violoncelistul Daniel Müller-Schott și doi laureați ai Concursului Internațional George Enescu 2022, violonistul Ștefan Aprodu și pianistul George Todică.

02
/09
/23

Cum se simte Dora Gaitanovici după un concert bun? Parcă plutește. Mental, rămâne pe scenă multe alte zeci de minute după ce a coborât în lumea reală.