O Moscovă tăiată la montaj
https://www.ziarulmetropolis.ro/o-moscova-taiata-la-montaj/

„Aici Moscova”, cea mai recentă premieră unteatru în regia Catincăi Drăgănescu, este, în fapt, un amalgam de tensiuni neverbalizate, uneori fragmentate până la vivisecţie. La graniţa dintre o investigaţie derulată în subconştientul protagonistei şi un interviu televizat care mocneşte de disconfort, spectacolul mizează pe latura nespusă a poveştii.

Un articol de Raluca Cîrciumaru|12 noiembrie 2021

Și dictatorii sunt părinți. Iar atunci când tatăl tău este conducător politic sovietic, experiența comunismului ia cu totul alte nuanțe decât în narativele familiare, cu cozi interminabile la pâine și cu frig.

Svetlanei nu i-a fost, probabil, niciodată frig, însă monologul interpretat colectiv de întreaga suită de actori este departe de a fi o poveste despre răsfăț și zile senine. Spectatorii sunt, așadar, martorii unui proces de conștiință al unei protejate a regimului care n-a rămas, totuși, neatinsă. Poziția luată de „Aici Moscova” păstrează o distanță elegantă, umană. Nu se abate de la tonul sumbru, parcă impus de istorie. Nu se face nici apologia lui Stalin, nici nu se insinuează, monocord, că ar fi fost un părinte complet detestabil. Interpretarea Nicoletei Lefter se află pe aceeași linie fină, prea copleșită pentru a se pronunța altfel decât cu uimire față de retrospectiva propriei copilării.

Montarea citează experiența teatrului online, cu acuratețe și cadre seducătoare, inteligente. Camera de filmat este o prezență în sine; aceasta proiectează live, deasupra actorilor, pe toată durata reprezentației. Seria de imagini din unghiuri sofisticate și căutate compune chiar o poezie vizuală a mezanplasului, care te cucerește în etapa incipientă. De altfel, Nicoleta Lefter este un spectacol întreg de expresii statice bogate. Imortalizată în șocul și în durerea fiicei de tiran, conține ceva din disperarea rusească, zbătându-se între împietrire de păpușă de porțelan și duioșie vinovată. În convenția dată, poartă povara unui tată crud și puternic, și este înfășurată până la gât și în privilegiu, și în responsabilitate.

Nuanțele de gri sunt accentuate de trio-ul Alex Călin, Liviu Romanescu și Răzvan Rotaru – umbre și ecouri ale amintirilor protagonistei. Aceștia marchează, pe rând, reconstituiri semi-ironice ale unor momente cheie în relația dictatorului cu fiica sa. Se derulează – aproape cinematografic sub privirea blândă a camerei de filmat – o serie de povestiri lente, care probabil că puteau fi mai dramatice, mai puternice, dacă nu erau atât de stilizate. Mai mult, densitatea tensiunii copleșește publicul, iar greutatea faptelor se pierde undeva între artificiu scenic și dorința de a ajunge cât mai repede la punctul de fierbere al spectacolului.

În fapt, acest prea mult – această supraîncărcare de priviri intense, de ochi înlăcrimați și de voci incriminatorii – devine prea puțin tocmai prin monotonie. O parte din acest plictis n-are cum să nu fie voit, à la interogatoriu la 3 dimineața, însă atunci când starea persistă, chiar dacă unghiurile cadrelor se schimbă constant, ceva din anatomia spectacolului nu mișcă. Îl preschimbă în ceva pretențios, dus în mod voluntar spre un abstract prea studiat.

Cu toate acestea, „Aici Moscova” confirmă maturizarea lui Alex Călin ca artist. Actorul driblează replici cu siguranță și așezare, și reușește cu brio să dea formă și prestanță fantomei „tătucului”. Uneori, înclină spre interpretarea unui personaj, cu stereotipurile gestice de rigoare, însă recuperează prin ascuțime și prezență de spirit. Aici și câștigă montarea: la factorul viu, dinamic. Cu dibăcie, actorii își fură vorbele unul altuia de pe buze, dublează vocea celuilalt, se joacă, se schimbă. Jonglează între ei cu replicile, cu personajele absente din viața Svetlanei și cu elipsele dintre evenimentele relatate. Chiar și așa, gesturile telegrafice care însoțește lectura scrisorilor de la tatăl femeii, și eleganta expunere de mijloace rămân de multe ori neterminate și decorative fără fond.

Spectacolul mustește de ceva incomplet, iar finalul face dovada acestui lucru. Vizual, cadrul de păpușă Barbie sovietică în cutie, speriată de moarte (și, mai cu seamă, de moartea tatălui ei), conturează una dintre cele mai puternice imagini din „Aici Moscova”. Dar chiar și această victorie estetică este grăbită și incertă, ca și cum rămâneau fără film dacă opreau timpul pentru încă un moment. Nu din rea-voință, ci din confuzie, unteatru și-a primit niște aplauze atât de confuze, de întârziate și de neanticipate de public. Din cauza cozii de pește în care s-a terminat reprezentația, pesemne.

 

Aici Moscova de Iulia Pospelova

unteatru

Traducere: Raluca Rădulescu

Cu: Nicoleta Lefter, Alex Călin, Liviu Romanescu, Răzvan Rotaru

Scenografia: Gabi Albu

Imagine: Carmen Tofeni

Montaj: Bogdan Giurcă

Light design: Alexandru Medveghi/Dragoș Mărgineanu

Creație cinematică și mișcare scenică: Simona Deaconescu

Un spectacol de Catinca Drăgănescu



18
/03
/24

Proiectul „Întâlnirile Teatrul azi la Masca” iniţiat de revista Teatrul azi, în parteneriat cu Teatrul Masca din Bucureşti şi cu susţinerea UNITER, continuă seria de discuții profesionale cu a doua masă rotundă dedicată, de această dată, dramaturgiei românești.

18
/03
/24

În contextul celebrării a 20 de ani de existență, Centrul Național al Dansului București (CNDB) extinde Ziua Internațională a Dansului pe durata întregii luni aprilie.

15
/03
/24

Cea de-a cincea ediție a Festivalului Filmului Palestinian, organizată de Centrul Cultural Mahmoud Darwish, sub patronajul Ministerului Culturii din Palestina și al Ambasadei Statului Palestina în România, se va desfășura între 18 și 21 aprilie la București și pe 28 aprilie la Cluj-Napoca, cu o nouă direcție artistică și o prezentare a cinematografiei palestiniene ca un Cinema of Existence.

14
/03
/24

Unul dintre cei mai importanți regizori europeni, cunoscut pentru abordarea sa contemporană a pieselor clasice și montările provocatoare din punct de vedere politic și social, Thomas Ostermeier montează pentru prima dată un spectacol în România.

14
/03
/24

Astăzi, pe 14 martie, se împlinesc trei ani de la moartea ei, la Paris, în 2021, atunci când Covidul făcea ravagii și oprise lumea în loc. Avea aproape 90 de ani.

13
/03
/24

În perioada 12-15 martie 2024, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București organizează cea de-a XXV-a ediție a Ușilor Deschise, în cele două sedii ale sale, din Str. Matei Voievod nr. 75-77 și Str. Tudor Arghezi nr. 3b.

13
/03
/24

Gabriel Bebeșelea, unul dintre cei mai bine cotați dirijori români peste hotare, aplaudat în prestigioase săli de concerte ale lumii, ca Auditorium-ul din Barcelona, Musikverein – Viena sau Sala Ceaikovski – Moscova, apreciatul violonist Alexandru Tomescu și vioara Stradivarius Elder-Voicu pe care are privilegiul de a interpreta, și un program dedicat integral lui Mozart definesc un eveniment de neratat la Sala Radio.

12
/03
/24

O nouă traducere din opera Elenei Ferrante a fost publicată de curând în colecția „Anansi. World Fiction” de la Editura Trei. Elena Ferrante e o scriitoare îndrăgită de cititorii din lumea întreagă începând de la publicarea bestsellerurilor internaționale ce alcătuiesc Tetralogia Napolitană.

12
/03
/24

Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF) anunță prelungirea perioadei de desfășurare a ediției din 2024 cu o zi față de datele comunicate inițial.

11
/03
/24

Grupul de Facebook „Mergem la teatru” numără 35.4K de membri la început de martie 2024 și adună, într-o comunitate surprinzător de activă și de entuziastă, paragrafe de opinii pe spectrul larg dintre gust conservator și deschidere față de experiment, underground și fețe noi.

11
/03
/24

Artiștii selectați vor lucra timp de două luni la proiectelor lor, fiind găzduiți în Casa Albastră din satul Șona (jud. Brașov), casă restaurată în 2011 de către Fundația Ștefan Câlția. Proiect co-finanțat de AFCN, Șona AIR abordează modelul rezidențelor individuale, se adresează artiștilor din domenii culturale diverse, atât din România cât și internaționali, și susține […]