O nouă scrisoare către domnul Hrabal
https://www.ziarulmetropolis.ro/o-noua-scrisoare-catre-domnul-hrabal/

A apărut, în acest an, la Editura Art, cartea “Vremurile bune de altădată” (selecţie şi traducere din limba cehă de Jean Grosu), în seria de autor “Bohumil Hrabal”.

Un articol de Andrei Crăciun|20 iulie 2016

Scumpe domnule Hrabal, vă scriu din nou, după o lungă pauză, pe care nu o pot scuza altfel decât prin viață, căci, de când v-am căutat ultima dată, am trăit, puțin, dar am trăit, domnule Hrabal, am tot umblat prin lume, am ajuns până în Palestina!, am ajuns până la Moscova!, am pribegit și m-am lăsat îmbătat și m-am lăsat amăgit și am văzut amurguri și am privit, fără speranțe și fără regrete, viitorul, am refuzat să iau cina unui sărac, când am avut bani am mâncat, dacă nu, nu, și poate că prin lume aș rătăci și acum, dacă într-o dimineață nu m-aș fi trezit acasă și nu mi s-ar fi făcut foarte dor de dumneavoastră, domnule Hrabal, și în dimineața aceea desigur că am alergat către o librărie, am întâlnit acolo Vremurile bune de altădată, și am oprit, din nou, timpul în lume, adio vacanță de vară!, adio atentate bookpic-5-vremurile-bune-de-altadata-68422teroriste!, adio examene de maturitate!, de atunci vă citesc și nici nu îmi doresc altceva, dați-mi voie să mă confesez, căci nu e lipsit de importanță amănuntul că în două săptămâni voi avea treizeci și trei de ani, întocmai ca fiul acelui tâmplar din Nazaret, dar eu nu mă gândesc să mor pe cruce, între tâlhari, eu nu vreau să întemeiez nicio religie, acum, la această răscruce, tot ce mai vreau eu e un nesfârșit răgaz, un scurt infinit, cât să vă citesc pe dumneavoastră, întocmai cum v-ați scris, clovn și animator și povestitor și profesor particular și informator, bărbat care îmbătrânește, fără să renunțe la tinerețe, vreau să vă citesc atunci când treceți granița dintre acea farfurie cu friptură și acea halbă de bere și absolut, căci nu mă mai satur de metaforele și de metamorfozele dumneavoastră, pe care le numiți ieftine, întâiul miracol al lumii, și nu găsesc niciun motiv să vă contrazic, metamorfozele ieftine chiar sunt cele mai importante întâmplări care ni s-au dat, și viața trebuie trăită cu voie bună, dacă tot o îndurăm, nu-i așa, domnule Hrabal?, iar Vremurile bune de altădată este, și ea, cea mai frumoasă dintre cărțile pe care le-ați scris, aceste povești magnifice și grotești, cum sunt și oamenii, și nu mă mai satur de după-amiaza acea anostă în care un tânăr intră într-o cârciumă și începe să fumeze și să bea și să citească, minunându-i și revoltându-i pe ceilalți, oameni mai bătrâni, epuizați și îngrijorați de ce va face tineretul și de cum o să fie viitorul, și eu aș vrea să fiu chiar ca tânărul acela, să am hohotul lui de râs și nepăsarea lui, și nu mă mai satur nici de motoretele dumneavoastră și ale tatălui dumneavoastră, domnule Hrabal, de oamenii adevărați pe care i-ați întâlnit prin viață, de suprarealiști și de nebuni, de măcelari și de muncitori în construcții, vreau să văd Praga de Aur cu dumneavoastră, și să visez că își face deasupra mea Sfântul Iosif o cruce mare, semn sigur că urmează să câștig la Pronosport, căci altfel de ce s-ar obosi Sfântul să facă așa?, sau, dimpotrivă, poate că mai bine aș fi acel bărbat care poartă cu sine o cratiță cu varză acră sau o femeie chipeșă, deși imensă, din care ai ce ciuguli, domnule Hrabal, și iertați-mă vă comunic asta atât de brutal, dar sunteți un fanfaron, și știm amândoi că acesta este un elogiu, cel mai însemnat dintre toate, sunteți un splendid, un sublim fanfaron, dumneavoastră știți cum se poate citi o dragoste pe o inimă și cum pot aripile unui arhanghel să fâlfâie, înălțându-l pe arhanghel sau nu, ce importanță mai are?, căci atât de des trec îngeri prin pagini în Vremurile bune de altădată, deși dumneavoastră nu le spuneți îngeri, dar ce altceva ar putea fi ei, ce altceva ar putea fi toți acești oameni supuși melancoliei?, domnule Hrabal, în dimineața în care mi s-a făcut atât de dor dumneavoastră, înainte să alerg către librărie m-am privit, după mult timp, în oglindă, m-am gândit să vă spun și ce am aflat stând așa și privindu-mă, am aflat că sentimentele din oglindă sunt întotdeauna mai aproape decât par, domnule Hrabal, ceea ce desigur că știați, dar poate că ați uitat, de ce să nu aveți și dumneavoastră dreptul să uitați ceva?, și de ce să nu ne amintim, de ce să nu ne amintim de sentimentele noastre, de ce să nu le privim ca pe niște lumini aprinse, dar iată că e din nou foarte, foarte târziu și lumea își vrea timpul înapoi și nu mai am puterea să mă opun, am ajuns la ultima frază, la dirijorul acela care dirija cu nuiaua de salcie fanfara militară care cânta molcom, dar mai departe, mai departe nici nu vreau să ajung, mai departe, mai departe, nu, domnule Hrabal.

22
/12
/15

În anii '50 ai secolului trecut, Nicolae Labiş (2 decembrie 1935 - 22 decembrie 1956) şi Nichita Stănescu erau doi poeţi foarte tineri, în plină ascensiune. Amândoi au devenit rapid celebri. Mai întâi Labiş. Puţin mai târziu, Nichita.

22
/12
/15

Știați când se primeau crenvurștii la restaurantul Berlin din centrul Bucureștiului? Dar de „povestea cozii” ați auzit? Oare cum se iubea la 14 grade, cu zăpada intrată în apartament? Câțiva scriitori români deapănă, cu haz, amintiri din comunism.

18
/12
/15

Când prietenii de la Ziarul Metropolis mi-au solicitat un Top 3 al cărților citite în 2015 le-am mulțumit pentru încredere. Faptul că cineva încă te bănuiește că ai citit 3 cărți într-un an e semn de mare prețuire. Nu puteam să le înșel așteptările, așa că în ultimele ore am lecturat 3 cărți... exact acelea care îmi plăcuseră cel mai mult înainte de solicitare.

17
/12
/15

Cultura română rămâne mai săracă la finalul acestui an, după ce regizoarea și scenarista Malvina Urșianu, actorii Eusebiu Ștefănescu şi George Motoi, compozitorul Marcel Dragomir, traducătoarea Antoaneta Ralian sau scriitorul și dramaturgul Valentin Nicolau ne-au părăsit în 2015.

16
/12
/15

„Oameni de unică folosință” este o poveste despre drama unui bolnav de Alzheimer, un „film” derulat fotogramă cu fotogramă, care, dincolo de problemele psihologice complexe pe care le pune, transmite o puternică emoţie. Romanul grafic cu acest nume, scris și ilustrat de Elena Ciolacu, se lansează oficial joi, 17 decembrie, de la ora 18.30, la Casa cu Rost (Calea Victoriei, nr. 155).

16
/12
/15

Nu mai puţin de 150 de cărţi având autograful lui Jeff Kinney, autorul bestsellerului „Jurnalul unui puşti”, îşi aşteaptă cititorii. Editura Arthur va pune la dispoziția fanilor, prin concursuri și prin intermediul partenerilor, cele 150 de exemplare din volumul 10 al seriei „Jurnalul unui puști”, Ca pe vremuri (ediţia în limba română, traducere de Andra Matzal), semnate de autor.

12
/12
/15

În noaptea de 12 spre 13 decembrie 1983, Nichita Stănescu ajungea la Spitalul de Urgență Fundeni, acuzând dureri puternice în zona ficatului. Cu o zi înainte fusese la nunta unor prieteni. A ajuns la București, cu trenul, chiar în seara aceea, cu câteva ore înainte să moară.

10
/12
/15

Miercuri-seară, de la 18.30, la Ateneul Român, care a fost plin, autorul de bestseller-uri Eric-Emmanuel Schmitt s-a întâlnit cu criticul de teatru Marina Constantinescu, pentru un dialog despre literatură și teatru, dialog care a fost marcat de panseuri adânci.

10
/12
/15

Un monument dedicat filosofului și scriitorului Emil Cioran a fost dezvelit în Capitală, la intersecția străzilor Gara de Nord și Mircea Vulcănescu. Turnarea și transpunerea în bronz a bustului a fost gata în 2013, iar soclul, confecționat din calcar de Vrața, adus din Bulgaria, a fost terminat anul acesta.

09
/12
/15

„Cu adevărat unic, fabulos şi acid”, romanul scriitorului și muzicianului american de origine iraniană Ali Eskandarian, Anii de aur, a apărut de curînd în colecția „Biblioteca Polirom”. Anii de aur a apărut în Statele Unite după moartea tragică a autorului şi a cunoscut un succes instantaneu.

08
/12
/15

O seară de lectură, organizată cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la naşterea scriitorului avangardist Gellu Naum, va avea loc miercuri, de la ora 19.00, la Café Verona din Bucureşti.

08
/12
/15

“Ce va fi pe mai departe e, pur şi simplu, voia lui Dumnezeu şi, deci, destin personal. Am filmat inclusiv emisiunile din 30 şi 31 decembrie 2015 şi mă amuz cu tandreţe la gândul că ultima înregistrare are ca subiect o enciclopedie universală a vinului, ca semn de împărtăşire întru bucurie şi nădejde. Cu tot sufletul al domniilor voastre, Dan C.” - Dan C. Mihăilescu a anunţat, pe site-ul său, "decesul" emisiunii "Omul care aduce cartea", pe care a prezentat-o timp de 16 ani, la Pro TV.

05
/12
/15

”O singurătate prea zgomotoasă” de Bohumil Hrabal (în traducerea lui Sorin Paliga) a fost publicată recent la Editura Art, în seria de autor dedicată scriitorului ceh.