„Polina”. Renunțarea la visul rusesc
https://www.ziarulmetropolis.ro/polina-renuntarea-la-visul-rusesc/

Duminică, 29 octombrie, la Cinema Elvire Popesco, a avut loc proiecţia filmului „Polina”, în cadrul Festivalului Naţional de Teatru. Co-regizat de Angelin Preljocaj şi de Valérie Müller, filmul spune povestea unei fete care îşi trăieşte viaţa prin dans.

Un articol de Diana Trăncuţă|1 noiembrie 2017

Talentul Polinei (Anastasia Shevtsova) e strâns legat de orașul în care aceasta se naște, Moscova. Există, iată, și visul rusesc, iar el poartă numele Teatrului Bolșoi. E visul Polinei, dar e și visul părinților ei. Celor înzestrați cu acest har nu li se permite să se îndepărteze de o tradiție veche de secole, clădită de poantele atâtor generații trecute. E un destin hotărât de istorie.

Supusă exigenței lui Bojinski (Aleksey Guskov), celebru balerin al unor vremuri subjugate cenzurii, Polina urmează traseul firesc al baletului clasic, dar nu pare să se ridice mereu la nivelul așteptărilor profesorului său. Totuși, acolo unde Polinei îi lipsesc grația și rigurozitatea, compensează prin perseverența celor născuți să lupte. Iar această luptă nu e doar una fizică, împotriva gravitației, ci și una psihică. Toți elevii lui Bojinski se dedică dansului, dar Polina există prin el, pentru el. Privită prin ochii ei, lumea se ridică deasupra solului, în mișcări echilibrate care transmit intensitatea unor momente – doi bărbați își împart pumni într-un bar, iar mâinile lor le redau ritmic furia de pe chipuri, un cerșetor se târăște la metrou, se încolăcește încet în agonia propriei existențe, o îmbrățișare devine un zbor în aer.

Acest mod prin care se raportează la tot ce e în afara ei nu face decât să confirme alegerea Polinei de a părăsi scena baletului clasic. Secvența în care, pe drumul spre casă, începe să danseze liber, prin zăpadă, reprezintă ruperea ei spirituală de tiparele tradiționale în care se formase. Întâlnirea cu francezul Adrien (Niels Schneider) va produce concret această schimbare, căci, fascinată de iubitul ei, dar mai ales de dansul contemporan pe care îl cunoaște prin el, Polina va lua drumul Vestului.

În Franța, coregrafa Liria Elsaj (Juliette Binoche) observă înverșunarea Polinei, ambiția acesteia, dar și obsesia ei pentru tehnică, moștenită din mișcările convenționale de balet. Liria îi explică Polinei importanța conștientizării în dans a partenerului; stilul ei, în mod firesc, e mai cald, mai uman decât stilul lui Bojinski, ea pătrunde adânc în spiritul artei prin care se exprimă și o învață pe Polina să simtă, în dans, dorul. Din acest punct de vedere, experiența Polinei este și o lecție despre autodepășire.

Această călătorie inițiatică, dureroasă fizic, are o finalitate și datorită oamenilor pe care tânăra îi întâlnește. Asemenea oricărui artist, Polina are nevoie nu doar să înțeleagă, ci și să fie înțeleasă. Așa va ajunge la Karl (Jérémie Bélingard), care o învață improvizația și cu care ajunge să-și împartă viața, visele și visurile. Coregrafia lui Preljocaj, care încheie filmul, e minunată și vine ca o despărțire de trecut, de copilărie, de Polina de la Bolșoi.

Filmul „Polina” a fost proiectat în cadrul FNT 2017, în prezența actriței Juliette Binoche și a regizorilor Angelin Preljocaj și Valérie Müller.

Talentul Polinei (Anastasia Shevtsova) e strâns legat de orașul în care aceasta se naște, Moscova. Există, iată, și visul rusesc, iar el poartă numele Teatrului Bolșoi. E visul Polinei, dar e și visul părinților ei.



21
/04
/21

CRONICĂ DE FILM Ar fi nedrept să nu i se recunoască regizoarei Chloé Zhao meritul pentru generozitatea faţă de marginali din spatele celui de-al treilea film al ei, „Nomadland” (2020), câştigător al Leului de Aur la Festivalul de la Veneţia şi favorit la Premiile Oscar.

20
/04
/21

Filme selecționate sau premiate în marile festivaluri ale anului trecut - Cannes, Veneția și San Sebastián - dar și noutăți absolute semnate de regizori precum Pedro Almodóvar sau François Ozon vor completa seria de surprize rezervate publicului TIFF, la cea de-a 20-a ediție.

19
/04
/21

87 de filme românești, lansate în cinematografe, festivaluri naționale și internaționale sau pe platforme de video on demand în 2020, intră în cursa pentru nominalizările la cea de-a 15-a ediție a Galei Premiilor Gopo, cel mai important eveniment care aduce anual în fața publicului și a industriei realizările cinematografiei românești.

16
/04
/21

Competiția ediției de anul acesta a festivalului One World România, care se va desfășura fizic la București între 21 și 30 mai, și online între 31 mai și 6 iunie, cuprinde cele mai incitante 9 filme din selecția de anul acesta, ce vor fi evaluate de două jurii: unul format din profesioniști din industria internațională de film, și celălalt din liceeni din toată țara. Premiul Juriului Internațional este în valoare de 1000 euro și va fi oferit regizorului câștigător cu sprijinul Institutului Cultural Român.

13
/04
/21

Editura Trei, Târgul de Cariere și Cărturești vă invită joi, 15 aprilie, la ora 19.00, la evenimentul de lansare volumului „Învățăm împărtășind”, coordonat de Gabriela Hum. Vor vorbi: Călin Grigorovici, Răzvan Goga, Zamfira Stan, Mónika Pál și Gabriela Hum Moderator: Victor Popescu Evenimentul va putea fi urmărit live pe paginile de Facebook Cărturești, Târgul de […]

13
/04
/21

CRONICĂ DE FILM E ceva ciudat în legătură cu „Another Round” („Încă un rând, 2020), noul film multipremiat al danezului Thomas Vinterberg. Îi simţi lucrătura la fiecare pas, mai ales pe scenariu, dar până la final, cu ajutorul unui moment muzical salvator şi al jocului mereu la înălţime al lui Mads Mikkelsen, reuşeşte să înfrângă o eventuală rezistenţă.

06
/04
/21

Ce destin! Să te naşti la începutul secolului 20, să fii unul din pionerii documentarului din România, dar şi al dezvoltării instituţionale a cinematografiei, să faci filme în două regimuri autoritare şi în timpul unui război şi să mori la aproape 100 de ani. Regizorul Paul Călinescu poate fi descoperit prin 12 documentare de scurtmetraj disponibile online, gratuit, în cadrul Cineclubului One World Romania.

05
/04
/21

În aşteptarea întâlnirii cu publicul, spectacolul „Maria Tănase. O poveste”, pus în scenă de regizoarea Carmen Lidia Vidu la Teatrul de Stat din Constanţa, şi-a avut repetiţia generală, într-un weekend înnorat şi friguros. O vreme ce poate amplifica dezolarea pe care i-o sugerează unui nou-venit multe din clădirile în paragină din centrul oraşului.