„Un pianist de geniu“, „un sunet incredibil de rafinat“, „un artist pe care trebuie să te duci să-l asculţi, dacă ai şansa“. Radu Lupu deschide Festivalul Internaţional „George Enescu“ pe 1 septembrie, la Bucureşti
Un articol de Adina Scorţescu|18 aprilie 2013
PORTRET „Un pianist de geniu“, „un sunet incredibil de rafinat“, „un artist pe care trebuie să te duci să-l asculți, dacă ai șansa“. Radu Lupu deschide Festivalul Enescu pe 1 septembrie.
A început să cânte la pian la vârsta de 6 ani. La 12 ani, Radu Lupu își făcea debutul, cu propriile compoziții. A studiat la Conservatorul din București cu Florica Musicescu și Cella Delavrancea (pianistă celebră, profesoara lui Dinu Lipatti), după care – în 1961 – a primit o bursă la Conservatorul de Stat din Moscova, unde a învățat cu Heinrich Neuhaus și cu fiul acestuia, Stanislav Neuhaus.
A câștigat premiul întâi la cele mai prestigioase competiții de profil, Van Cliburn și Leeds, după care a urmat o carieră internațională. Prima apariție importantă în Statele Unite s-a întâmplat în 1972, sub bagheta lui Daniel Barenboim (care va fi și dirijorul concertului de pe 1 septembrie, din cadrul Festivalului Enescu). În 1978, a cântat prima oară cu Filarmonica din Berlin, sub bagheta lui Herbert von Karajan. În 1986 a deschis Festivalul de la Salzburg cu Filarmonica din Viena, sub bagheta lui Riccardo Muti.
La 67 de ani, Radu Lupu este considerat unul dintre cei mai importanți interpreți ai repertoriului clasic (Beethoven, Brahms, Mozart și Schubert) și, ca pianist, „unul dintre primii trei din lume“ (după cum declara Ioan Holender, directorul artistic al Festivalului Enescu, într-un interviu pentru „Observator cultural“).
Înregistrări de colecție
Cariera sa discografică include peste 20 de înregistrări la Decca, printre care: integrala concertelor lui Beethoven (cu Filarmonica din Israel, condusă de Zubin Mehta), integrala sonatelor pentru vioară și pian de Mozart. Pentru înregistrarea sonatelor de Schubert (D. 960 și 664), Radu Lupu a primit un premiu Grammy în anul 1995.
Pe lângă rafinamentul pianistic (un jurnalist american spunea că „sub mâna lui Radu Lupu, sunetele devin atât de ușoare încât parcă nici n-au fost atinse“), lipsa înregistrărilor din ultimul timp a făcut ca spectacolele lui să devină adevărate evenimente, care se desfăşoară cu casa închisă (e valabil şi pentru concertele de la Bucureşti, pentru care biletele s-au epuizat deja).
Într-un articol publicat anul acesta în revista „The New Yorker“, jurnalistul vorbeşte despre privilegiul de a fi în sala de concert, știind că ceea ce auzi, aici și acum, nu se va mai repeta vreodată, așa că urechile și creierul tău trebuie să absoarbă tot ce pot.
Toată lumea spune o poveste diferit și această poveste trebuie să fie convingătoare și spontană. Dacă nu este convingătoare și spontană, este lipsită de valoare.
Radu Lupu,
pianist
Pe 1 septembrie, sub bagheta lui Daniel Barnboim, alături de orchestra Staatskapelle Berlin, Radu Lupu va interpreta Concertul nr. 4 pentru pian și orchestră de Beethoven, considerat de criticii muzicali cel mai bun, dar și cel mai dificil concert pentru pian al lui Beethoven. A doua zi, pe 2 septembrie, Daniel Barenboim și Radu Lupu vor interpreta, împreună, concertul pentru două piane în Mi bemol Major K 365 de Mozart.
