Frumos e în septembrie la Veneția

duminicã, 08 martie, ora 20:00 la Teatrul Naţional „I.L. Caragiale“ Bucureşti

O neașteptată poveste de dragoste se dezvăluie acolo unde suntem prea obișnuiți să vedem doar neajunsurile, într-o realitate pe care doar visul pare că o mai face suportabilă. Dar el nu poate și nu trebuie să o substituie, ci doar să-i aducă la lumină profunzimea, sensul și frumusețea.

Această parabolă teatrală îi aduce împreună pe actorii Oana Pellea și Mircea Rusu, însoțiți de o echipa de creație deja consacrată cu care Oana Pellea a realizat N(AUM), Efectul razelor gama asupra crăițelor lunatice, Idolul și Ion Anapoda: Stefan Vasilescu, Vladimir Turturică, Vlad Lăzărescu și Mariana Cămărășan.

Frumos e în septembrie la Veneția

după Teodor Mazilu

Adaptare: Mariana Cămărășan
Regie: Mariana Cămărășan
Scenografie: Vladimir Turturică
Light design: Ștefan Vasilescu

Durata: 1 h 15 min / Pauză: Nu

„Îndrăgostiți de însuși faptul de a fi îndrăgostiți, milioane de oameni visează Veneția. Adriatica bate cu valurile sale malurile de cărămidă ale insulei. Felinarele se aprind unul câte unul, dintrun tonomat se aude incredibila muzică a lui Lucio Dalla. Totul e ireal de frumos. În mirajul romantismului absolut, o femeie și un bărbat se redescoperă, așa cum nu și-au imaginat vreodată că ar putea fi. Realitatea, mijlocită de vis și dincolo de vis, este, de fapt, fabuloasă, iar lucrurile pe care abia îndrăznim să le visăm există deja în sufletul fiecăruia dintre noi. Ele prind viață atunci când… atunci când trăim acea… acel… nu găsesc cuvântul… care e antonimul singurătății?” Mariana Cămărășan

Privilegiul de a trăi în preajma lui Mazilu a fost un privilegiu de combatant: cotidianul lui era acela al unui participant la o cruciadă de fiecare clipă împotriva confortului intelectual, certitudinilor, clișeelor.  Aveam impresia că inteligența lui începe acolo unde a noastră obosea, dizlocându-ne cu flacăra ei rece și salutară din cotloanele amăgirilor – în primul rând de sine. A trăit într-o neîncetată exigență față de sine, în refuzul (sau neputința?) compromisurilor. Și cum spunea unul din personajele lui: «Cine nu iubește compromisurile, nu iubește viața.» Dar e vorba de o cu totul altă viață decât cea care a fost, scurtă și mistuitoare, viața lui Teodor Mazilu.Ioana Mazilu

Producător: ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București și Asociația GOONG București.