Interviu cu Raymond Bobar, curator al secţiunii de design grafic din cadrul Romanian Design Week.
Un articol de Alin Boeru|18 aprilie 2024
Romanian Design Week este aproape. Festivalul multidisciplinar dedicat industriilor creative din România, un proiect The Institute, prezentat de Unicredit Bank și finanțat de Ministerul Culturii, are loc anul acesta între 24 mai și 2 iunie, în clădirea fostului restaurant CINA din Piața George Enescu (str. Benjamin Franklin 10), având tema Unlock the City.
RDW Exhibition, unul dintre cele 8 formate ale festivalului, aduce în fața publicului o selecție a celor mai bune proiecte de arhitectură și design realizate în decursul ultimului an în categoriile: Arhitectură, Design Interior, Design Grafic, Design de Produs, Design Vestimentar și Ilustrație.
Am stat de vorbă cu Raymond Bobar, designer grafic și de literă, unul dintre cei doi curatori ai secțiunii de Design Grafic, despre cum a văzut proiectele de la RDW 2024, ce îi place cel mai mult la ce face acum, care au fost provocările industriei alese și ale profesiei sale și multe altele.
Ce înseamnă să faci design de carte și de publicație în România?
Designul de carte și publicații e diferit de la un practicant la altul. Putem accepta că sunt câteva coordonate dominante care se aplică tuturor designerilor, spre exemplu, tehnologia și publicul, însă, după aceea, experiența profesională e individualizată. Disciplina în sine, designul editorial, care până foarte recent se numea în piață „grafică de carte”, reprezintă o confuzie care a îndreptat mulți practicanți de tehnici de gravură (care în vest se numește printmaking) spre industria de copertă de carte, fără să aibă neapărat experiență în designul tipografic.
Designul de carte este o disciplină completă, care include designul copertei, al paginilor de titlu și de cuprins, al blocului de text și al marginilor. Nu include, neapărat, culegerea textului, unde e nevoie de mai multe mâini, în funcție de complexitate.
Cred că în România designul de carte contemporan este reprezentat de editurile de artă și architectură, unde există competență la toate nivelurile, de la editor la designer. Editurile mari au rămas în urmă, deocamdată – acolo e nevoie de o recalibrare a intențiilor și a resurselor, și de structuri mai complexe ale departamentelor creative, care să creeze loc pentru designeri. Ca urmare, munca de tehnoredactare ar fi subsidiară celei de design, iar conceptul vizual ar fi coerent de la început până la sfârșit.
Care este proiectul de design grafic (atât din România, cât și din afară) pe care ți-ai fi dorit să-l fi realizat tu?
Am admirat la început studiourile experimentale, spre exemplu MMParis, care aveau o prezență semnificativă la mijlocul anilor ’90, când abia mă familiarizam cu designul grafic. Urmăresc cu interes ce fac Experimental Jetset, Atlas, Martens & Martens, Letterror, Practise (James Goggin de la Practise este anul acesta curator al expoziței de design grafic la RDW). Dacă ar fi să aleg un proiect, ar fi cu siguranță revista The Face în deceniul 90. Acolo echipa creativă lucra într-un mod complex – fotografie, tipografie, film, video, textile, sculptură – care a redefinit cultura vizuală editorială la ieșirea din post-punk.
Cât de mult se reflectă personalitatea și atitudinea unui designer grafic în munca sa?
Cred că se reflectă în mod semnificativ și e bazată pe formarea profesională. Dacă ne uităm la „clasici”, spre exemplu Paul Rand, care s-a format citind revista Gebrauchsgraphik – aceasta i-a dat o viziune de „outsider” în piața americană de design, cu viziune critică și decisivă. De asemenea, Massimo Vignelli, format ca arhitect în Europa, a avut o viziune inedită pentru designul de comunicare pe care l-a creat în America de-a lungul carierei.
Dacă ar fi să alegi un singur sfat pe care să-l dai mai departe celor care de-abia au început sau își doresc să intre în domeniul de design grafic, care ar fi acela?
Am două:
1. Să stabilească o remunerație corectă pentru fiecare proiect, mai ales pentru cei care lucrează independent, așadar să nu lucreze pro bono sau pe „fee”-uri nerealist de mici.
2. Să ofere competență: să citească bibliografia de bază (tipografie, compoziție, cromatică, tehnologie), dar să își extindă interesul spre o înțelegere vastă a culturii vizuale în contextul istoric și cultural, dincolo de aspectele tehnice. Acest mod de învățare continuă produce capacitate de orientare și dezvoltă creativitatea.
Ce proiect editorial din România ți-a atras atenția în ultimii ani, din punct de vedere al designului grafic?
Scena9 pe print e inovativă, de citit și păstrat.
Care a fost ultima carte pe care ai judecat-o după copertă și ce anume ți-a atras atenția la ea?
Îmi plac două edituri care investesc în design de copertă: New Directions (ndbooks.com), și Peninsula Press (peninsulapress.co.uk). Tot ce publică e interesant de văzut și răsfoit.
Ai lucrat în zona industriei de film, a publicațiilor culturale, a trusturilor de media, a designului de carte, a creării de fonturi – de care dintre acestea ai rămas cel mai apropiat și de ce?
Cea mai mare parte din timp lucrez pentru expoziții sau evenimente ale industriei de film. E un domeniu în care se creează cărți, fonturi și design arhitectural, dar și aplicații de marketing digital. Am continuat în acest fel pentru că e un domeniu în care am lucrat chiar din facultate și mă simt privilegiat să lucrez în cadrul acestei industrii.
Anul acesta ești unul dintre curatorii secțiunii de design grafic din cadrul RDW Exhibition. Ce crezi că aduce RDW unic artiștilor care activează în zona de design grafic?
Ediția aceasta are o diversitate numeroasă de voci. Vorbind cu James Goggin în timpul selecției, am discutat felul cum în designul grafic românesc contemporan vedem referințe locale de istorie și cultură suprapuse peste conexiunea la designul global. Structural vorbind, expoziția găzduiește designeri consacrați, alături de absolvenți, și proiecte cu preocupări sociale, alături de proiecte personale.
Care este proiectul pe care e musai să-l vadă oricine va veni să viziteze RDW Exhibition și de ce? Fă-ne o recomandare pe care să nu o ratăm la festival.
Aș recomanda expoziția în ansamblu și în contextul celorlalte expoziții ale RDW. Fiecare dintre proiectele selectate are ceva important de spus, iar viziunea arhitecților expoziției adaugă un strat creativ esențial. Prima expoziție pe care am văzut-o la RDW a fost în 2015 și îmi amintesc că a fost formativă și energizantă. Cred că va fi o experiență similară anul acesta și pentru comunitatea de design, dar și pentru publicul larg.
***
Biletele pentru Festivalul Romanian Design Week 2024 pot fi achiziționate de pe site-ul https://bilete.romaniandesignweek.ro. Elevii, studenții și pensionarii au acces gratuit, iar deținătorii de card UniCredit de la Mastercard beneficiază de un discount de 50% la achiziția biletelor, reducere aplicabilă în pasul de plată.
