PREVIEW După o ediţie 2020 doar cu proiecţii în aer liber şi cu un număr mult mai mic de filme decât de obicei, TIFF revine în acest an (23 iulie – 1 august) aproape la turaţie maximă: peste 160 de titluri, numeroşi invitaţi, cine-concerte şi alte evenimente. Ziarul Metropolis vă propune câteva recomandări de filme, pentru o mai uşoară orientare prin program.
Un articol de Ionuţ Mareş|22 iulie 2021
Din bogatul program din acest an, m-am oprit cu recomandările doar la proiecţiile de filme (am lăsat deoparte concertele, cine-concertele, expoziţiile, discuţiile şi alte tipuri de evenimente, pentru că acestea sunt mai puţine şi uşor de selectat). De asemenea, am evitat secţiunile nişate – Film Food, EducaTIFF sau Va urma (ultima este cu episoade din seriale şi miniserii, o noutate pentru TIFF), dar şi filmele din Piaţa Unirii, în mod tradiţional alese pentru marele public.
Competiţie
Competiţia internaţională e probabil cea mai imprevizibilă secţiune: de-a lungul anilor, am văzut aici atât filme extraordinare, cât şi titluri foarte slabe. Dar e mereu unul din programele care merită atenţie, mai ales că, în mod tradiţional, e dedicat cineaştilor aflaţi la primul sau al doilea film. Personal, voi încerca să văd toate cele 12 filme. Dar pentru că e mai realist să mă aştept că nu voi putea bifa decât unele dintre ele, mi-am făcut şi un shortlist – în afară de cele două lungmetraje româneşti, „Câmp de maci”, de Eugen Jebeleanu, şi „Neidentificat”, de Bogdan Apetri, ar mai fi de neocolit alte cel puţin trei: indianul „Pebbles”, de P.S. Vinothraj, georgianul „What Do We See When We Look at the Sky?”, de Alexandre Koberidze, şi brazilianul „The Pink Cloud”, de Iuli Gerbase.
Filme clasice & Focusuri
Două din secţiunile favorite în fiecare an sunt Close-Up, dedicată unui cineast clasic, şi 3X3, dedicată unui număr de trei regizori, omagiaţi prin trei filme fiecare, pornind de la unul recent, în cazul celor încă activi.
Close-Up îl are în prim-plan pe cunoscutul regizor francez Éric Rohmer, din filmografia căruia vor fi proiectate nu mai puţin de opt titluri-reper, anunţate ca fiind restaurate recent. Chiar dacă filmele sale sunt uşor accesibile (platforma MUBI îi dedică în mod constant câte o retrospectivă), revizionarea lor într-o sală de cinema, în copii noi, rămâne totuşi mereu tentantă.
În secţiunea 3X3, TIFF propune câte trei titluri de la trei cineaşti extrem de diferiţi. Românul Iosif Demian îşi va prezenta în premieră mondială cel mai nou lungmetraj de ficţiune, „Rondul de noapte”, o revenire foarte aşteptată, dar şi cele două filme din anii `80 care l-au consacrat ca unul din autorii importanţi ai cinematografiei române (după ce trecuse de la imagine la regie) şi care merită oricând revăzute: „O lacrimă de fată” (1980) şi „Baloane de curcubeu” (1982).
Ceilalţi doi cineaşti din secţiune sunt poloneza Małgorzata Szumowska (o regizoare interesantă) și spaniolul Luis García Berlanga, un nume foarte important din istoria cinematografiei spaniole, de la nașterea căruia se împlineşte un secol în acest an.
Supernova
Din secţiunea Supernova, alocată în general unor hituri festivaliere ale ultimului an, mi-am scos o listă mai lungă de must see-uri, alese fie pentru că aparţin unor autori pe care îi urmăresc, fie pentru că vin cu aprecieri din alte festivaluri: „Falling”, de Viggo Mortensen, „The Dog Who Wouldn’t Be Quiet”, de Ana Katz, „Conference”, de Ivan I. Tverdovskiy, „Enfant Terrible”, de Oskar Roehler (un film despre Rainer Werner Fassbinder!), „Dear Comrades!”, de Andrei Koncialovski, „Beginning”, de Dea Kulumbegaşvili, „Petite maman”, de Céline Sciamma, „Wheel of Fortune and Fantasy”, de Ryusuke Hamaguchi, şi „Suzanna Andler”, de Benoît Jacquot.
Alte secţiuni
Cu siguranţă că fiecare secţiune îşi are comorile ei ascunse, dar şi potenţialele dezamăgiri. Ideal ar fi să le găseşti pe primele şi să le eviţi pe ultimele. Din scanarea altor secţiuni, am extras câteva titluri demne de interes:
- „The Mole Agent”, de Maite Alberdi, şi „The Most Beautiful Boy in the World”, de Kristina Lindström şi Kristian Petri – din secţiunea Ce se întâmplă, documentarule?
- „Riders of Justice”, de Anders Thomas Jensen, „Lux Æterna”, de Gaspar Noé (proiectat împreună cu scurtmetrajul „Vocea umană”, de Pedro Almodovar), şi „New Order”, de Michel Franco – din secţiunea Fără limită
- „Censor”, de Prano Bailey-Bond, „Knocking”, de Frida Kempff, şi „Teddy”, de Ludovic Boukherma şi Zoran Boukherma – din secţiunea Lună plină
- „Final Report”, de István Szabó (invitat special), „Forest – I See You Everywhere”, de Bence Fliegauf, „Natural Light”, de Dénes Nagy, şi „Spiral”, de Cecília Felméri – din secţiunea Ziua Maghiară
Filme româneşti
Este o ediţie cu multe filme româneşti – 45 de titluri, dintre care 32 de lungmetraje (ficţiune şi documentar) şi 13 scurtmetraje. Cele mai multe sunt în secţiunea Zilele Filmului Românesc, iar restul sunt împrăştiate în diverse alte programe.
Deşi aproape toate vor ajunge apoi în cinematografe, deci vor mai fi oportunităţi de vizionare, e un sentiment plăcut să le vezi totuşi mai repede, cu săli pline şi în prezenţa echipelor, aşa cum se întâmplă la festival.
Dintre cele care vor avea premiera în România la TIFF, de neratat sunt „Întregalde”, de Radu Muntean, cele două titluri din competiţia internaţională deja menţionate – „Câmp de maci”, de Eugen Jebeleanu, şi „Neidentificat”, de Bogdan Apetri, „Rondul de noapte”, de Iosif Demian, precum şi documentarele „Blană Bombă”, de Claudiu Mitcu, „În mijlocul meu, vocea”, de Andra Hera, „Omul cu umbra”, de Dragoș Hanciu, şi „Spioni de ocazie”, de Oana Giurgiu. Tot dintre premiere, voi fi curios de asemenea de „#dogpoopgirl”, de Andrei Huțuleac, „Căutătorul de vânt”, de Mihai Sofronea, „După 40 de zile”, de Andrei Gruzsniczki, „Scara”, de Vlad Păunescu
şi documentarul „Eva noastră”, de Ana Gurdiș.
Dintre cele văzute deja, dar de asemenea încă nelansate, recomand: „Mia își ratează răzbunarea”, de Bogdan Theodor Olteanu, „Otto Barbarul”, de Ruxandra Ghițescu, „Toni și prietenii săi”, de Ion Indolean, şi documentarul „Noi împotriva noastră”, de Andra Tarara.
Apoi, evident, primul film al lui Nae Caranfil, „È pericoloso sporgersi” (1993), proiectat în copie restaurată într-o proiecţie specială în prezenţa regizorului.
