Richard Bovnoczki: „Ce fac vreau să fie mai rafinat, mai profund, mai încărcat emoțional, mai viu”
https://www.ziarulmetropolis.ro/richard-bovnoczki-ce-fac-vreau-sa-fie-mai-rafinat-mai-profund-mai-incarcat-emotional-mai-viu/

Ricky, căci aşa îi spun prietenii, este actor freelancer. Nu a fost niciodată angajat şi nici nu vrea să fie. Îşi iubeşte prea mult libertatea. Are patruzeci şi trei de ani şi anul acesta este nominalizat la Premiile UNITER pentru rolul Ciki din „No Man’s Land”, de la Naţional.

Un articol de Andrei Crăciun|8 mai 2017

Către viitor, cu ce gânduri te îndrepți, Richard Bovnoczki?
Să fim sănătoși, să am timp de petrecut cu familia. Ce fac vreau să fie mai rafinat, mai profund, mai încărcat emoțional, mai viu.

Ai loc să crești, simți că n-ai atins apogeul?
Da, în fiecare e loc – chiar și în Victor Rebengiuc! Sper să jucăm în curând un spectacol împreună.

Angajat ești pe undeva?
Nu. Și nici nu vreau.

De ce?
Probabil că structura mea e așa, nu vrea să se plieze pe asta.

Dar ai fost?
Nu, niciodată. Am fost întrebat, când am terminat – la licență –, dacă vreau să mă angajez. Și am zis că nu. Și la Comedie m-au întrebat; și la Ploiești. Și, acum, cu Ion Caramitru am discutat dacă vreau, la Național. Și a fost scurt, înainte de a negocia orice. M-a întrebat: „Dar tu nu vrei să te angajezi?”, am zis: „Nu!” – „Bine faci!”; și atât a fost, n-a mai insistat.

Crezi că te-ar limita?
Da.

RICHARD BOVNOCZKI ȘI RISCURILE OAMENILOR LIBERI

Nu vrei să fii agățat?
Da, cred că asta e. Nu vreau să fiu ținut: „Domnule, trebuie să fac asta și asta!”. Până acum, slavă Domnului, a funcționat. Sigur, există și o doză de risc – a fost o perioadă când n-am lucrat nimic, în afară de colaborarea cu Dan Puric, până în 2006, când a apărut „Crimă și pedeapsă”… Altădată, când eram praf au apărut întâlnirile cu Yuri Kordonsky și cu Theo Herghelegiu. Și după aia, ușor-ușor, au fost din ce în ce mai multe spectacole. Anul trecut am avut șase premiere; a fost cam mult.

Și ai început să devii cunoscut? Te recunoaște lumea pe stradă?
Eh, pe stradă…

Stai la bloc?
La bloc, da. Vecinii mă cunosc.

Știu că ești actor?
Cred că știu; majoritatea, da. A fost o doamnă care m-a surprins – o vecină, doamna administrator; pe fiica ei mi s-a părut că am văzut-o la un spectacol.

Vine Gala UNITER la Timișoara. Nu te superi dacă nu câștigi?
Nu, nu. Anul trecut, de exemplu, când am fost nominalizat cu „The Sunset Limited”, de la Unteatru…

Ai fost la Oradea?
Da, foarte frumos a fost – în sală și toate… Eu și când au anunțat cine a câștigat – „Clasa noastră” –, tot „The Sunset Limited” am auzit. Bucuria nominalizării a fost mare. Cred că este egală întâlnirea tuturor celor care au fost nominalizați. Sincer îți spun, când am fost nominalizat, n-am avut o explozie: „Yeeee, mamă, extraordinar!”. Când am auzit că e și Ciprian Nicula, că e și Andrei Huțuleac, o bucurie sinceră a fost pentru ei, pentru că ei altfel o simt. Sunt cu aproape douăzeci de ani mai tineri decât mine! E altceva, la vârsta lor; nu că eu sunt mai bătrân și că din cauza asta n-aș putea să mă bucur, dar eu am chestia asta că Ciki (n.r. – rolul pentru care Richard Bovnoczki este nominalizat la UNITER) este mai puțin decât ce înseamnă „No Man’s Land” pentru mine – și ce a făcut Morfov, și ce lucrăm acolo împreună, în groapa aia cu Mihai și Ciprian. Și, prin ce am făcut eu, n-am considerat că…

… Ai rupt gura târgului?
Da, că e „Regele Lear” sau altceva.

RICHARD BOVNOCZKI ȘI UȘILE NEDESCHISE PÂNĂ ACUM

Până la urmă mai consideră alții...
Oricum n-o să schimbe nimic treaba asta, că am câștigat anul ăsta UNITER-ul, dacă îl câștig eu. La fel vor fi greutățile, și impasurile vor fi aceleași. Cu siguranță nu se vor deschide uși nedeschise până acum.

Și nici n-o să mergi cu statuia în cârcă prin oraș?
Da. E o beție pe care, hai să zicem, o primești în seara aia, după care îți trece.

no

„No Man’s Land”, la Teatrul Național din București

Dar cu Unteatru cum te-ai întâlnit tu, că și asta pare a fi o întâlnire rodnică pentru tine?
Păi da, a fost, am șapte spectacole acolo! În primul rând, ideea lor de a porni și cum au făcut totul acolo e minunat… Și îi admir, îi iubesc pentru asta și le vin în sprijin cu puținul pe care pot să-l fac, la propriu. De la Andrei Grosu am primit odată un telefon – „Vreau să fac un Cehov, în cadrul unor spectacole de master. Era un program, o finanțare pe care o primeau masteranzii din anul respectiv, 2009. Îi zic: „Hai să ne întâlnim!”. Ne-am întâlnit, mi-a zis ce vrea să facă, mi-a spus distribuția… Am zis: „La Metropolis? Hai să facem!”. Am făcut, a fost o cădere totală, din ambele puncte de vedere – și ce am făcut eu, și ce a făcut el, pentru că am fost neatenți. Am început foarte bine, totul a mers bine până la mijloc. Și probabil că el s-a bucurat, s-a liniștit și n-am mai fost atenți. Macazul se schimbase și am mers într-o altă direcție, știi? Dar a fost o experiență și n-am dat vina pe el sau pe altcineva; a fost o vină a mea. În 2012, când am lucrat la „Un tramvai numit dorință”, cineva a plecat din distribuție și m-au întrebat din nou dacă aș dori. Tot așa, era întrebarea: „Când ar trebui?” – era un timp scurt, dar rolul era mai mic. Și atunci am zis: „Bine, hai că vin!”. Și atunci a ieșit bine. Pe urmă ei m-au invitat cu „Moscova-Petușki”, la Unteatru… După un an m-au sunat pentru „La țigănci”, pe urmă au pus „Livada de vișini”, a urmat „The Sunset Limited”…

… Și au început să se lege lucrurile.
Da, da, da. Asta a fost. Îi admir și mă bucur pentru ei că n-a fost doar un puseu din ăsta…

Vor să facă teatru pe termen lung.
Da. Întotdeauna au avut un sprijin exact când a trebuit, cât să nu se stingă totul. Teatrul e mic; Andrei e un manager bun, Andreea e o mamă a spațiului și a ceea ce înseamnă Unteatru, și o regizoare bună. Și împreună fac un lucru bun. Și Andrei, dar, pentru că e prins cu tot ce înseamnă administrativ, birocrație, nu mai are energie, oricât și-ar dori el. E o combinație foarte bună și și-au dorit mai ales calitate, teatrul să fie teatru! Asta și-au dorit și asta fac; și e foarte frumos! Să-i ajute Dumnezeu să fie noul teatru un altfel de teatru Bulandra – cum a făcut doamna Bulandra, când a început…

Oricum n-o să schimbe nimic treaba asta, că am câștigat anul ăsta UNITER-ul, dacă îl câștig eu. La fel vor fi greutățile, și impasurile vor fi aceleași. Cu siguranță nu se vor deschide uși nedeschise până acum. (Richard Bovnoczki, actor)

Foto: Adriana Gioadă, Florin Ghioca/TNB

20
/03
/13

În numărul de primăvară, Esquire România a adunat într-un dosar lecţii de viaţă de la oameni din „Categoria grea“. Printre ei, regizorul Alexander Hausvater, actorul Sean Penn, scriitorii Salman Rushdie şi Jonathan Coe. Iată ce putem învăţa de la aceste personalităţi

06
/03
/13

Ilinca Goia împlineşte astăzi 44 de ani şi 20 de ani de carieră. Şi în fiecare zi îşi împlineşte visul de a fi pe scenă, chiar dacă joacă în teatrul instituţionalizat, la Teatrul Naţional din Bucureşti, la Teatrul Metropolis sau într-un teatru-cafenea din Centrul Vechi

18
/02
/13

Publicaţia „Variety“ a scris că „Luminiţa Gheorghiu reuşeşte un veritabil tur de forţă“ în filmul „Poziţia copilului“. „The Hollywood Reporter“ a plusat, spunând că actriţa „străluceşte în rolul unei mame posesive ce începe să se precipite atunci când fiul ei adult accidentează un copil“. Regizorul Cristi Puiu crede că Luminiţa Gheorghiu ar merita un Oscar, […]

11
/02
/13

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI Într-o după-amiază întunecată de ianuarie am ajuns la Teatrul Apropo, un nou spaţiu neconvenţional al teatrului independent, unde talentele actoriceşti şi regizorale se conturează în voie. Astfel, am văzut piesa Night on Earth de Jim Jarmusch în regia lui Dragoş Muşoiu, din a cărui distribuţie face parte Alexandru Bogdan (27), a cărui […]

04
/02
/13

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI Diana Iarca (25 de ani) este actriţă la Teatrul Notarra din Bucureşti şi creatoarea primei piese de teatru despre binecunoscuta reţea de socializare, intitulată Feisbuc. Absolventă a Liceului de Arte din oraşul Buzău, secţia actorie, Diana Iarca explică alegerea facultăţii cu acelaşi profil: “Am dat la facultatea de teatru fiindcă nu am […]

28
/01
/13

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI Ionuţ Niculae (20 de ani) este unul dintre actorii din distribuţia filmului „Rocker” regizat de Marian Crişan, care a avut premiera mondială la Festivalul de Film de la San Sebastian în septembrie 2012, film care în România va avea premiera pe 23 februarie. Tânărul actor entuziast şi dedicat meseriei, pentru care se […]

04
/01
/13

Deşi extrem de ocupat, Dan Lungu a avut amabilitatea de a îmi rãspunde la câteva întrebãri legate de parcursul literaturii în România. Scriitorul a deschis porṭile artei larg pentru toṭi cei care doresc sã afle câte o pãrticicã din marele univers al creaṭiei.      Andrada Vãsii: în primul rând felicitãri pentru selecṭia de la […]

19
/12
/12

Leonard Ancuṭa face parte din literatura tânãrã- de pluton. Diferenṭa constã în mesajul sãu- a pãrãsit plutonul şi a ieşit în faṭã. Elegant. Cu succes. In bãtaia opiniei cititorului. A avut amabilitatea de a vorbi despre cel mai rapid roman, la a cãrui scriere a participat, dar şi despre mesajul catarhic al artei, despre cititori, […]

04
/12
/12

Compozitorul George Balint a fost prezent de curând la Bruxelles, în cadrul Festivalului „World Music Days”cu lucrarea „Din demult” cântată de reputatul ansamblu coral „Aquarius”,  dirijat de Marc M. De Smet.   J. F. : Ce ar trebui să ştie orice ascultător despre compoziţia dumneavoastră „Din demult” ? George Balint: Se pleacă de la ideea […]