Scrisoare către Maryse Wolinski
https://www.ziarulmetropolis.ro/scrisoare-catre-maryse-wolinski/

Cartea „Dragă, mă duc la Charlie” (traducere din limba franceză de Tudorel Urian) a fost publicată anul acesta, la Editura All. Maryse Wolinski (născută în Algeria) este jurnalistă şi scriitoare, soţia caricaturistului Georges Wolinski, ucis în atentatele de la revista satirică „Charlie Hebdo”, pe 7 ianuarie 2015.

Un articol de Andrei Crăciun|21 decembrie 2016

Scumpă doamnă, vă scriu pentru că tocmai am încheiat lectura volumului dumneavoastră, „Dragă, mă duc la Charlie”, o confesiune care m-a tulburat în cel mai intim grad.

Ţin minte ziua de 7 ianuarie 2015 şi nu o voi uita niciodată – şi eu sunt de părere că atunci a început, pur şi simplu, o altă epocă în Europa şi în lume, care va schimba tot ce ştiam despre civilizaţia noastră. Dar nu asta mă preocupă acum, nu de asta vă scriu.

Am privit şi eu, atunci, îngrozit către Paris. Sunt ziarist de presă scrisă şi chiar dacă nu mai lucrez într-o redacţie, ci într-o cafenea, într-o nişă, orice redacţie îmi e acasă. Cum să fie ucişi, într-o redacţie, nişte gazetari, nişte cronicari ai realităţii, nişte oameni care puneau, în desenele lor, totul sub întrebare şi umor?

Cu toate acestea, nu sunt dintre aceia care au adoptat hashtag-ul #jesuischarlie, nu din lipsă de solidaritate, ci pentru că mi s-ar fi părut mult prea oportunist şi, în definitiv, prea puţin. Am preferat să ţin un doliu într-o tăcere.

Nu eram un cumpărător de Charlie Hebdo. Cunoşteam revista din vizitele mele în Franţa, dar nu se poate spune că o parcursesem vreodată cu adevărat. Iubeam mai ales rezistenţa sa la internet.

Iar atunci, la 7 ianuarie 2015, mi s-a făcut foarte ruşine că nu îi înţelesesem, cu adevărat, importanţa. De atunci, ce credeţi?, Charlie Hebdo a început să apară chiar şi la noi, la Bucureşti. O vreme, am văzut oameni cumpărând-o, dar, la drept vorbind, foarte puţini. N-am mai ocolit-o.

attentat-charlie-hebdoMi s-a părut totodată că îmi scapă ceva în acest conflict între barbaria dezlănţuită şi libertatea deplină de exprimare. Mi s-a părut că, dusă în hiperbolă, tragedia foarte omenească a acelei zile cade, cumplit, în secundar. M-am gândit la asta: cum erau, de fapt, cei ucişi. De aceea, cartea dumneavoastră a venit nu doar ca o explicaţie, ci mai mult – ca o mângâiere.

Şi acum, abia acum!, pot să spun că am înţeles cu adevărat ce a însemnat Charlie Hebdo. Acum, după ce am citit toate cuvintele în care v-aţi aşezat durerea pentru dispariţia bunului domn Georges Wolinski, atât de fulgerătoare şi atât de nedreaptă.

Scumpă doamnă, m-a înduioşat dragostea dumneavoastră – peste patruzeci decenii de dragoste, chiar dacă fireşte că romanţaţi: mi se pare uluitor că aşa ceva a fost, totuşi, posibil în secolul XX.

M-au înduioşat bileţele de amor pe care soţul dumneavoatră vi le presăra în cale, cum m-a înduioşat şi criza financiară care vă adusese în pragul unei schimbări de domiciliu.

draga-ma-duc-la-charlieM-au înduioşat puterea dumneavoastră de a rezista uciderii bunului domn Georges Wolinski, precum şi grija dumneavoastră pentru memoria sa (scena cu masa de desen a soţului dumneavoastră, donată unui muzeu, este atât de cumplită, pentru că este adevărată).

Scumpă doamnă, abia acum, văzând această nenorocire în detaliile sale mărunte, în viaţă unui om care avea o programare la un agent imobiliar la orele amiezii şi nu a mai ajuns niciodată la acea întâlnire, abia acum, când primul val de furie a trecut, pot să vă spun cu toată dragostea de care mai sunt în stare că da, perfect solidar cu umanitatea celor asasinaţi, şi eu sunt Charlie

Mai departe, vă doresc tot puterea de a rezista. Până la urmă, v-au rămas nişte amintiri grozave, şi aţi fost hăruită cu şansa atât de rară a unei mari iubiri.

Ca un fiu,
vă îmbrăţişez.

Şi acum, abia acum!, pot să spun că am înţeles cu adevărat ce a însemnat Charlie Hebdo. Acum, după ce am citit toate cuvintele în care v-aţi aşezat durerea pentru dispariţia bunului domn Georges Wolinski, atât de fulgerătoare şi atât de nedreaptă.

Foto sus: George și Maryse Wolinski / Daily Entertainment News



23
/08
/15

Am douăzeci de ani și învăț istoria politică a diferite țări din Europa la Universitatea din București. Am de scris o lucrare de semestru. Trebuie să aleg un stat pe care să îl studiez. Fără absolut niciun motiv, aleg Suedia. Nu am nicio șansă să ajung vreodată în Suedia, cu atât mai mult cu cât nici nu îmi doresc așa ceva.

22
/08
/15

Dirijorul Tiberiu Soare, soprana Valentina Nafornița (live prin Skype de la Viena),dirijorul Kristian Järvi (înregistrare prin Skype), dar și Mihaela Oproiu, manager de proiect la Asociația Cultour pornesc “Pe urmele lui George Enescu” duminică, 23 august,de la ora 11, în cadrul ultimei ediții a Duminicilor Muzicale ale Festivalului Enescu la Librăria Humanitas Cișmigiu.

18
/08
/15

Mi-am făcut de multă vreme un obicei din a le scrie lungi scrisori personajelor de care mă îndrăgostesc. Probabil că nu e un obicei foarte sănătos, există chiar posibilitatea ca un astfel de simptom să anunțe o boală psihică minoră sau mai degrabă nu. Cu siguranță, psihologii sau poate chiar psihiatrii știu mai multe. Nu mă interesează. Nu contează.

18
/08
/15

Târgul GAUDEAMUS Litoral care a însoţit turiştii în vacanţa de la malul mării s-­a încheiat. Aproape 9000 de vizitatori veniţi din toate colţurile ţării au răspuns invitaţiei lansate de Radio România, la o cură estivală de lectură.

15
/08
/15

Editura Polirom a lansat în această săptămână cel de-al doilea volum al recentei colecţii „Studii Româneşti”: Purificarea naţiunii. Dislocări forţate de populaţie şi epurări etnice în România lui Ion Antonescu, 1940-1944 de Vladimir Solonari, în traducerea lui Cătălin Drăcşineanu, disponibil în curînd şi în ediţie digitală.

13
/08
/15

Într-o zi de 13 august s-a născut Alfred Hitchcock, considerat unul dintre cei mai influenţi cineaşti din istorie. Șase dintre filme sale au fost nominalizate la Premiile Oscar: Rebecca (1941), Suspicion (1942), Lifeboat (1945), Spellbound (1946), Rear Window (1955) și Psycho (1961).

12
/08
/15

Într-o zi de 12 august (1913) se năştea Clody Bertola, una dintre marile doamne ale teatrului românesc. Actriţă şi femeie, Clody Bertola şi-a construit o viaţă şi o carieră exemplară rămânând în memoria iubitorilor de teatru prin spectacolele: „Cea din urmă”, „Sfânta Ioana”, „Cum vă place”, „Elisabeta I”, „Opera de trei parale”, „Pescăruşul” sau „Un tramvai numit dorinţă”

10
/08
/15

Cea de-a V-a ediţie a evenimentului „Salonul de Carte şi Muzică“ se va desfăşura la Sinaia, în perioada 12-15 august. Invitatul special al evenimentului va fi Departamentul pentru Relaţii Interetnice, care va aduce produse culturale din partea a 16 comunităţi etnice din România - bulgari, croaţi, greci, germani, evrei, italieni, mecedoneni, polonezi, ruteni, romi, ruşi-lipoveni, sârbi, tătari - turco-musulmani, turci, maghiari şi ucraineni.

09
/08
/15

Editura Polirom lansează în această săptămînă pe piaţa de carte o nouă colecţie, „Studii Româneşti/Romanian Studies/Études Roumaines/Rumänische Studien”, un proiect ce se adresează specialiştilor, dar şi publicului larg interesat de istoria şi cultura română.

07
/08
/15

"Viaţa şi dragostea în Belle Epoque" este subiectul unei seri pariziene care va avea loc miercuri, 12 august la librăria Humanitas de la Cişmigiu plecând de la excepţionalul roman semnat de Michelle Gable, "Un apartament la Paris".

05
/08
/15

Scriitorul Lucian Dan Teodorovici a fost selectat printre semifinaliştii prestigiosului Premiu Literar al Europei Centrale „Angelus”, Polonia, ediţia 2015, cu romanul Matei Brunul. Din 66 de romane înscrise în competiţie, juriul a selectat 14 titluri, printre care şi romanul lui Teodorovici, unul dintre cei mai apreciaţi scriitori ai noii generaţii.