Un destul de reuşit horror scurt plasat în două apartamente de bloc şi într-o lume (post)apocaliptică. O tentativă de transpunere pur vizuală a teribilei legende româneşti a moroiului. Şi un exerciţiu alb-negru pe tema morţii.
Un articol de Ionuţ Mareş|3 martie 2016
„Lumină firavă” – Florina Dumitrache
„Lumină firavă” este un scurtmetraj din 2013 scris de Bodgan Drumea şi regizat de Florina Dumitrache.
Particularitatea sa este că ia forma unui horror (post)apocaliptic, termeni extrem de rar asociaţi cu un film românesc, fie el şi scurt.
Fără a străluci, „Lumină firavă” este destul de atent realizat în limitele genului pe care, cu onoare, şi-l asumă.
Bifează tot ceea ce e de atins pentru a crea atmosfera necesară şi a încerca să inducă spectatorului acea senzaţie ce amestecă în grade indefinite neliniştea şi curiozitatea.
Într-un apartament de bloc rămas, din motive neexplicate, fără curent şi luminat, astfel, doar de la lumânări, trăieşte un cuplu de vârsta mijlocie spre a treia.
Femeia se roagă. Bărbatul, cu nostalgie, curăţă o maşină de scris, apoi mănâncă dintr-o conservă de ton servită de soţie, care îi spune că este ultimul aliment pe care îl mai au.
Click pe imagine pentru a vedea filmul!
Nu sunt importante cauzele pentru care s-a ajuns în ceea ce pare o lume ai cărei locuitori riscă să dispară.
Esenţială este redarea cât mai credibil a spaimelor celor doi protagonişti, mai ales după ce bărbatul se aventurează spre apartamentul misterios al unei vecine despre care nu ştiu dacă mai trăieşte.
Întunericul, sursele discrete de lumină, umbrele, zona tematică, tăieturile de montaj, muzica şi sunetele specifice genului sunt ingredientele care fac din „Lumină firavă” un film mai mult decât agreabil, chiar şi în ciuda dialogurilor şi a interpretărilor nefinisate.
„Mitul moroilor” – Bogdan Matei
„Mitul moroilor” este un scurtmetraj independent şi fără dialog din 2015, realizat de tânărul Bogdan Matei după legenda românească potrivit căreia moroiul este fantoma unui copil mort nebotezat care apare pentru a-şi bântui mama.
Această legendă populară este suficient de ofertantă pentru a sta la baza unui film horror, iar Bogdan Matei şi echipa sa au simţit potenţialul transpunerii sale cinematografice.
De aici şi reuşita câtorva momente – punctul culminant al filmului – în care (vizibil mult prea) tânăra mamă, la câţiva ani după ce şi-a îngropat bebeluşul, este „vizitată” noaptea, în casa de la ţară în care locuieşte singură, de un presupus strigoi care ia chipul desfigurat al băiatului între timp crescut.
Bineînţeles, cea mai mare parte a filmului se derulează într-un registru nocturn, propice pentru viziunile de coşmar ale tinerei dinspre final.
Click pe imagine pentru a vedea filmul!
Folosindu-se de câţiva tropi vizuali şi narativi ai genului horror, inclusiv de simbolul casei înfricoşătoare, şi de o coloană sonoră bogată, Bodgan Matei dovedeşte o bună intuiţie în încercarea de manipulare a spectatorului pentru a-i induce senzaţia de disconfort.
Plasarea naraţiunii într-un peisaj românesc – recognoscibil prin scenografie, şi mai ales prin costumul popular (mult prea curat) al protagonistei – nu este foarte stridentă, deşi în astfel de cazuri e uşor de alunecat în kitsch.
Ce i se poate totuşi reproşa tânărului cineast aspirant, dincolo de unele stângăcii inerente şi de trecut cu vederea la nivelul regiei, este un anume exces, un abuz de efecte vizuale diverse care dăunează tentativei de construire a unei atmosfere coerente – de la supraimpresiuni desuete la senzaţionalismul icoanei cu Fecioara Maria din al cărei ochi începe să curgă sânge.
O mai mare reţinere, o folosire parcimonioasă a unor astfel de mijloace de impresionare a spectatorului ar fi fost un câştig al filmului.
„Irreversibil” – Raymond Popa şi Cornel Caldeş
„Irreversibil” este un scurtmetraj din 2015 realizat de doi cineaşti amatori, Raymond Popa şi Cornel Caldeş, iar asta se vede, din păcate, în execuţie.
Oricât de bine intenţionat este la nivelul unei naraţiuni ea însăşi mai degrabă confuză – aparentul drum inevitabil al unui bărbat către moarte -, filmul rămâne un simplu exerciţiu, lipsit de calităţi.
Imaginea alb-negru, a cărei monotonie este spartă de roşul unei răni de pe mâna protagonistului, rezultat al unui accident, şi muzica ce copleşeşte coloana sonoră nu pot ţine loc de viziune regizorală.
Se observă, totuşi, o înclinaţie spre o oarecare abstractizare şi spre folosirea de simboluri tari (sânge, drumul care se bifurcă, traversarea unei ape, funia de spânzurătoare), însă ele nu sunt fructificate prin imagini care să le confere cu adevărat sens. Şi cu atât mai puţin forţă.
Click pe imagine pentru a vedea filmul!
Cele trei scurtmetraje sunt disponibile, de joi, pe Cinepub.ro, platformă online unde pot fi accesate gratuit şi în condiţii legale filme româneşti (noi sau vechi, scurtmetraje sau lungmetraje, documentare sau ficţiune), oferta fiind înnoită în fiecare săptămână.
Articol apărut şi pe blogul lui Ionuţ Mareş.
