-->

„Secretul nasturelui de sidef”. Istorii în dialog
https://www.ziarulmetropolis.ro/secretul-nasturelui-de-sidef-istorii-in-dialog/

CRONICĂ DE FILM „Secretul nasturelui de sidef”, cel mai nou documentar, extrem de ambiţios, al regizorului chilian Patricio Guzmán este un film-eseu în care traume ale trecutului sunt puse într-un dialog neaşteptat ce chestionează însăşi sănătatea civilizaţiei moderne.

Un articol de Ionuţ Mareş|3 septembrie 2015

Câştigarea Ursului de Argint pentru cel mai bun scenariu la ediţia din acest an a Berlinalei a părut o surpriză. Până la urmă, nu se întâmplă foarte des ca un documentar să intre în competiţia unui mare festival şi, mai ales, să obţină un astfel de trofeu atribuit în mod tradiţional ficţiunilor.

Mirarea dispare însă imediat şi justificarea devine clară după vizionarea acestui nou documentar ambiţios şi atipic al chilianului Patricio Guzmán, partea a doua a unei preconizate trilogii despre momente esenţiale din istoria ţării sale, serie începută cu „Nostalgia de la luz” (2010), unul din cele mai de succes filme de nonficţiune ale ultimilor ani.

„El botón de nácar” („Secretul nasturelui de sidef”, 2015)  este, mai presus de orice, un film-eseu în cel mai deplin sens al conceptului: de la textul din off scris şi citit, cu voce rară şi apăsată de povestitor, de însuşi Guzman, la conexiunile spectaculoase şi pline de semnificaţii între diferite perioade istorice ale teritoriului chilian şi la panoplia de imagini plastice care încearcă să surprindă, pe alocuri cu nefirească preţiozitate, frumuseţea naturii şi relaţia omului cu apa de-a lungul secolelor.

Pentru cei familiarizaţi, măcar şi parţial, cu opera de până acum a lui Guzman – interesat obsesiv de trecutul ţării, în special de epocile Allende şi Pinochet -, „El botón de nácar” nu este decât o continuare firească a preocupărilor tematice şi stilistice ale cineastului.

O nouă formă de sondare a unor evenimente tragice de odinioară şi a modului neaşteptat în care acestea comunică peste timp. În acest caz – ciocnirea vechilor locuitori ai Patagoniei cu coloniştii de mai târziu, având ca rezultat distrugerea unei întregi civilizaţii ai cărui ultimi supravieţuitori sunt aduşi în faţa camerei de filmat, şi trauma cadavrelor aruncate în mare ale opozanţilor regimului dictatorial al lui Pinochet.

Oceanul, din care Guzman face un laitmotiv vizual al filmului, secondat de spaţiul cosmic (Chile găzduieşte unul din cele mai mari telescoape din lume), este văzut ca simbol al „memoriei lumii”, ascunzând semnele unor istorii uitate şi răni nevindecate.

Construcţia fiecărui cadru şi vertijul de imagini dintre cele mai diverse urmăresc seducerea spectatorului şi, alături de comentariu, injectează filmului greutatea unei opere care se vrea esenţială. Are farmec compoziţia lui Guzman, chiar şi în ciuda insistenţei uneori deranjante de a demonstra că civilizaţia modernă a însemnat în primul rând distrugere şi alienarea omului.

Distribuit în România de Asociaţia Culturală Macondo, „Secretul nasturelui de sidef” poate fi văzut în cinematografe începând cu 4 septembrie.

Filmul a fost văzut în cadrul DokuFest (8-16 august) din oraşul Prizren, Kosovo.  Participarea la festival a fost susţinută de Kosovo Foundation for Open Society (www.kfos.org).

Rating: ●●●



17
/12
/25

„Still Nia”, regizat de Paula Oneț, este un film-portret profund personal, un film-călătorie în teritoriul fragil al memoriei corporale. Între documentar și poezie vizuală, filmul își găsește forța în povestea Ștefaniei – Nia, numele de alint pe care părinții i l-au dat în copilărie –, care începe să-și deschidă trecutul ca pe o rană veche, dar încă vie.

25
/11
/25

Institutul Cultural Român de la Londra se alătură Festivalului de Film Românesc din Regatul Unit, un demers care reafirmă vizibilitatea cinematografiei românești în spațiul cultural britanic. Ediția de anul acesta se va desfășura între 27 noiembrie și 1 decembrie 2025, la Londra și Colchester, într-un cadru simbolic, apropiat Zilei Naționale a României. Ediția de la Londra și Colchester onorează moștenirea culturală lăsată de inițiatoarea festivalului, Ramona Mitrică.

25
/11
/25

Transilvania Film anunță lansarea în cinematografe a filmului Sirāt, regizat de Oliver Laxe și distins cu Premiul Juriului la Cannes 2025. Primit cu entuziasm de criticii și spectatorii din toată lumea, filmul este și propunerea Spaniei la Oscarurile din 2026 pentru categoria „Cel mai bun film internațional”.

31
/10
/25

O Românie săracă, gri, needucată, cu oameni triști, chinuiți, lipsiți de perspective, o Românie întunecată, cu case dărăpănate și camere urâte și reci, o Românie pe care, deși e absolut reală, ne place mai degrabă s-o ignorăm, să ne prefacem că nu există...

23
/10
/25

De 16 ani, Les Films de Cannes à Bucarest aduce filmele care au impresionat pe Croazetă — acelea care te fac să gândești, să simți și, uneori, să-ți schimbi felul în care privești lumea.

21
/10
/25

Ambasada Peru în România și Institutul Cervantes din București organizează o serie de patru proiecții de filme peruane – o proiecție pe săptămână, joia, începând cu 23 octombrie. Evenimentul se înscrie în demersul de promovare a culturii și artei peruane, care a debutat cu expoziția Migrantes/Migranți de Issa Watanabe, una dintre cele mai renumite ilustratoare peruane, expoziție deschisă până pe 13 decembrie, la Institutul Cervantes din București.

19
/09
/25

La Animest.20 călătoria continuă și după lăsarea întunericului! Cu o hartă trasată de animații nonconformiste și experiențe intense, evenimentele speciale din program invită publicul într-o serie de nopți urbane pline de surprize. Fiecare proiecție este o destinație în sine, un maraton de senzații tari care te poartă dincolo de granițele convenționalului și transformă cinematograful într-un loc al bizareriilor, al pasiunii și al fanteziilor dezlănțuite.