Soprana Anita Hartig: cântăreţii de operă sunt ca nişte atleţi
https://www.ziarulmetropolis.ro/soprana-anita-hartig-cantaretii-de-opera-sunt-ca-niste-atleti/

Soprana Anita Hartig, 29 de ani, artista care a urcat pe treptele celebrităţii după ce a fost descoperită de Ioan Holender, pe când acesta era directorul Operei de Stat din Viena, a debutat la Scala din Milano cu rolul Mimi în opera La Boheme de Puccini, ocazie cu care a oferit şi un interviu pentru […]

Un articol de |19 Octombrie 2012

Soprana Anita Hartig, 29 de ani, artista care a urcat pe treptele celebrităţii după ce a fost descoperită de Ioan Holender, pe când acesta era directorul Operei de Stat din Viena, a debutat la Scala din Milano cu rolul Mimi în opera La Boheme de Puccini, ocazie cu care a oferit şi un interviu pentru CNN în care vorbeşte despre începuturile sale artistice, despre vocaţie şi despre munca pe care trebuie să o depună un cântăreţ de operă.

Anita Hartig povesteşte că a intrat în contact cu muzica de operă la vârsta de 17 ani, când o prietenă i-a oferit două CD-uri cu Maria Callas. A urmat o pasiune mistuitoare pentru muzica de operă şi sentimentele care îi transpun pe ascultători şi pe interpreţi deopotrivă, prin voce şi prin instrumente.

“Atunci când am începu să cânt, pur şi simplu am ştiut. Nu pot să explic în cuvinte. Poate alţi oameni simt acest lucru atunci când se îndrăgostesc – ştii că este persoana potrivită. Aşa am simţit eu cu muzica şi opera”, susţine soprana româncă pentru CNN.

Ea a mai precizat că un cântăreţ de operă poate fi comparat foarte bine cu un atlet: “ambii trebuie să se antreneze foarte mult pentru a se concentra asupra distanţei”. De asemenea, mai susţine tânăra soprană care îşi antrenează vocea în fiecare zi, timp de 3 – 5 ore, este foarte important ca un cântăreţ de operă să ştie când şi cum să-şi dozeze energia.

Anita Hartig, soprana originară din Bistriţa, a povestit apoi cum s-a lansat în carieră, după ce a absolvit Academia de Muzică din Cluj.

“Când mi-am încheiat studiile la Academie, Ioan Holender de la Opera de Stat din Viena a auzit despre mine de la un critic. El mi-a trimis un e-mail în care îmi spunea că doreşte să-mi asculte vocea, iar din acel moment totul s-a schimbat pentru mine. Nu ştiu exact ce i-a spus acel critic, dar probabil că a fost ceva care l-a făcut curios”, a povestit ea.

În ceea ce priveşte diferitele atribute care-i individualizează pe cântăreţii de operă, Anita crede că accentul trebuie pus pe sinceritate. “Diferenţa dintre un cântăreţ şi altul este dată, desigur, de talent, sau de înzestrarea naturală a fiecăruia. Culoarea vocii, da se poate spune că şi acest lucru, însă cel mai preţios lucru, cel care face cu adevărat diferenţa între cântăreţi, este sinceritatea. Nu este deloc uşor să te deschizi în faţa publicului – să fi sinceră, să-ţi deschizi sufletul şi să le spui: Iată-mă aici cu tot talentul meu, cu insecurităţile mele, cu tot ceea ce sunt. Aceasta sunt eu”

Desigur, mai adaugă Anita Hartig, că pe lângă talent şi sinceritate este foarte importantă şi tehnica. “Dar există numeroşi cântăreţi de operă care au o tehnică bună dar care poate că nu şi-au rezervat suficient timp pentru a dezvolta şi cealaltă parte – sensibilitatea”.

Despre Scala din Milano, celebră scenă pe care tocmai a debutat, Anita Hartig spune că-şi trăieşte visul. “Suntem în cea mai frumoasă şi cea mai celebră operă din lume. Muzicieni uriaşi şi o tradiţie pe măsură – opera s-a născut aici. Sunt atât de fericită să mă aflu aici. Îmi vine să plâng de bucurie şi de recunoştinţă pentru emoţiile pe care le simt aici. Este mai mult decât un vis – este cea mai pură dorinţă pe care am avut-o în inima mea şi care, iată, a devenit realitate.

Sursa: Agerpres

22
/10
/19

Anul acesta, în iulie, s-au împlinit 100 de ani de la nașterea lui Lino Ventura, unul dintre cei mai iubiti actori din ultimele decenii. Angiolino Joseph Pascal Ventura, pe numele său real, a venit pe lume la 14 iulie 1919, la Parma, în Italia și s-a stins din viață într-o zi de 22 octombrie (1987), la Saint-Cloud, în Franța.

22
/10
/19

Am văzut în cadrul festivalului peliculelor de la Cannes la București filmul artistic de cinema „It Must Be Heaven” (câștigător al premiului special al juriului la Cannes în acest an), regizat de palestinianul Elia Suleiman. Cu Elia Suleiman în rolul principal. O scurtă, definitivă recenzie: e superb.

22
/10
/19

A treia lună de TAG YOUR IDEAS o prezintă pe scena alternativă a Control-ului, deschisă zilnic și aproape non-stop, pe artista Claudia Brăileanu. Una din exprimările cele mai reprezentative ale instalației Claudiei o reprezintă conceptualizarea pattern-ului, a acelui element de expresie formală, ce impune o reprezentare, prin repetiție, a unei autenticități.

21
/10
/19

Seria invitaţilor de marcă la ediţie a X-a a Les Films de Cannes à Bucarest continuă cu unul dintre cele mai promiţătoare talente ale cinematografiei braziliene: Juliano Dornelles, regizorul filmului „Bacurau”, pe care îl semnează împreună cu Kleber Mendonça Filho, peliculă câștigătoare a Premiului Juriului la Cannes 2019.

19
/10
/19

Foaierul și holul Sălii Studio a Teatrului Odeon devin, pe timpul desfășurării FNT-29, spațiul unei expoziții despre arta și viața unui artist complex și plin de elaborate viziuni. Un demers care mizează pe informația intenționat-fragmentară, amestecată cu melancolie și decadență...

19
/10
/19

Evgheni Vodolazkin, unul dintre cei mai importanți și îndrăgiți scriitori, revine în România, în perioada 24–28 octombrie, la invitația Editurii Humanitas Fiction și a Festivalului Internațional de Literatură de la Timișoara – FILTM 2019.

19
/10
/19

Duminică, 20 octombrie, de la 18.30, la TVR 3, în emisiunea „Vizual”, Marius Constantinescu vă invită la centrul BOZAR din Bruxelles, la deschiderea celui mai mare eveniment dedicat lui Brâncuşi în ultimii 20 de ani şi primul de acest gen din Belgia: expoziţia „Brâncuşi. Sublimarea formei”.

19
/10
/19

Marți, 22 octombrie, de la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, va avea loc o întâlnire cu Lucian Boia și Marian Voicu despre volumul „Întrebări fără răspuns (sau cu prea multe răspunsuri)”, publicat de Editura Humanitas.

18
/10
/19

CRONICĂ DE FILM În documentarul „Jurnalul familiei -escu” (2018), regizorul Șerban Georgescu discută pe un ton jucăuș, ironic, ce (mai) înseamnă a fi român, la 100 de ani de la apariția României moderne, perioadă în care țara a trecut prin multe șocuri și transformări.

Page 1 of 83412345...102030...Last »