Are 78 de ani, o carieră în teatru de 55 de ani şi un optimism molipsitor. Actriţa Stela Popescu a povestit, a cântat şi a spus bancuri în emisiunea „Profesioniştii”, difuzată de TVR 1.
Un articol de Corina Vladov|7 ianuarie 2014
Invitată sâmbătă seara la emisiunea „Profesioniştii“, pe TVR 1, Stela Popescu a vorbit despre cariera ei de 55 de ani, despre momentul dureros al refugiului din Basarabia natală, despre suferinţă şi optimism, despre actriţele pe care le admiră (Olga Tudorache, Gina Patrichi, Tamara Buciuceanu) şi despre bucuria turneelor prin ţară.
Mai jos sunt declaraţii făcute de Stela Popescu:
● Noi așteptăm tot timpul de la altcineva ceva. Eu cred că dacă-ți faci liniște și pace în jurul tău, dacă te împaci cu tine, în orice caz câștigi foarte mult. Viața este extrem de scurtă. Pentru ce vrei s-o trăiești cu spaima în suflet și cu groază?!
● Aveam o colegă, la Teatrul de Comedie, care de câte ori venea dintr-un turneu zicea: „Vaaai, sunt așa de demoralizată când ajung acasă!” Da? Eu sunt de zece ori mai fericită. Scot tot dulapul și zic: „asta o transformăm așa, asta așa, asta se-aruncă”. E o chestie de temperament. Nu sunt niciodată cu capsa pusă. Nu mă cert decât rar de tot.
● Sunt inconștientă, eu nu știu câți ani am. Mă mai taie un genunchi câteodată, dar mă fac că plouă. Mie mi-e drag omul, mi-e drag să comunic cu oamenii. Și atunci n-am ce căuta acasă.
● Mama era frumoasă rău. Eu nu semăn cu mama, semăn cu tata. N-am fost nici ambițioasă. Toată lumea când mă vede așa energică, crede că sunt ambițioasă. Eu nu sunt ambițioasă! N-am fost nici foarte harnică, dar am fost cuminte, în sensul că, dacă mi s-a spus să fac asta, am făcut. Am făcut tot ce trebuie. Și de asta eu am fost totdeauna slabă la premieră. Pentru că eu făceam ce mi-a spus regizorul, cu exactitate. Și de-abia după două-trei spectacole începeam să asimilez.
● Eu nu stric rolurile, niciodată. Sunt actori mari care la premieră sunt excepționali și, pe parcurs cad, se duc… Uite, Iura (n.red. – Iurie Darie) avea o problemă foarte interesantă. El a fost un actor foarte talentat! Un bărbat frumos, talentat, deștept, dar avea o chestie; venea la teatru și zicea: „Astăzi iau altfel rolul!”. Cum să-l iei altfel când noi am repetat șase luni?!
● Ştii că ei (tânăra generație) își pun întrebarea: de ce pe noi ne iubește lumea, pentru ce? Cum am făcut noi de-am ajuns la public? Tinerii nu ajung vedete pentru că ceea ce fac nu este bun; este superficial, este făcut în goană, sunt lucruri făcute pe texte slabe, nu se mai face o producție cum se făcea. Televiziunea era tratată cu seriozitate. Se scria, se repeta, se imprima, se repara. Și apoi intra la public.
● În istoria filmului universal, singura care a refuzat toată viaţa să facă reclame a fost Bette Davis. Şi care a făcut reclamă, până la urmă, spunând că ea bea nu ştiu ce apă! O singură dată am făcut reclamă, în anii `90 şi când a început să mă strige lumea pe stradă „Wiesana“ n-am mai făcut reclamă niciodată. Şi acum trei ani am reînceput.
● În anul II de facultate ne-au dat un monolog, la alegere. Când am venit la clasă și am zis că eu vreau să fac Chirița, (profesorului) i-au căzut ochelarii: „Păi bine, Popescule, eu te-am luat la clasă pentru Antigona și dumneata vrei să joci Chirița?!” Și m-a lăsat să-l fac. Și am luat 10. Pentru că mie mi-au plăcut rolurile de compoziție. Chirița a fost socotită totdeauna în istoria literaturii o femeie înapoiată, troglodită. Dar eu găsesc că era o femeie interesată de viață; era o femeie modernă.
● De la școală, de la învățătură și până la impactul cu publicul, e un drum. E povestea veche cu Bălțățeanu, care avea un coleg de clasă genial. Și el era mai așa, lasă-mă să te las. A terminat facultatea, a început să joace. Bălțățeanu a ajuns „marele Bălțățeanu” și ăla era un sufleor, acolo, pe lângă el.
● Excesul de hărnicie, pe scenă, se vede ca făcătură. E prea construit. Nu pare sincer.
● Ăsta a fost un noroc al meu – sănătatea. Am avut colegi care se mirau totdeauna când plecam în turneu: „Cum reziști, cum reziști?!”. Când faci ceea ce-ți face plăcere, reziști. Pentru că actorul, când intră în scenă, scapă şi de durerea de măsele dacă o are. Pe perioada cât e în scenă; după aceea, durerea revine.
● Mă gândesc serios să n-ajung la momentul în care lumea o să zică: „Ia-o, mă, să ia și aia un ban!”. Nu vreau asta, adică nu vreau să depășesc măsura.
● Stau și singură, dar nu foarte multă vreme. Dacă sunt singură, mă uit la film. Deci nu sunt singură niciodată. Mie îmi plac oamenii, să mă întâlnesc cu ei, să stau după spectacol până la 5 dimineața. De la Revoluție încoace, (actorii) nu se mai întâlnesc la bere. Pe motive de bani și pe motive de secret: să nu se afle cine ce face, cât ia de acolo, cât gaj are. A intrat secretul ăsta capitalist în capul lor. Nu se mai iubesc, invidia a crescut foarte tare.
În emisiunea Eugeniei Vodă, Stela Popescu (78 de ani) a povestit, a cântat şi a spus bancuri.
Top 3 bancuri
Se spune că o doamnă, cam de vârsta mea, l-a visat într-o noapte pe Dumnezeu.
— Doamne, spune-mi și mie – ce noroc pe mine că te-am visat – spune-mi și mie, o să mai trăiesc eu multă vreme?
Dumnezeu s-a uitat cu drag la ea și i-a spus:
— Aah, daa, ai să mai trăiești multă vreme!
Ea s-a dus la chirurgul estetician, s-a operat, apoi s-a dus la coafor, s-a făcut superbă. A ieșit pe stradă: o calcă un camion și moare. Ajunge în Rai, că era o femeie cumsecade. Ajunge bineînțeles la Dumnezeu și-i spune:
— Doamne, mi-ai promis că o să mai trăiesc încă multă vreme!
Se uită Dumnezeu la ea și zice:
— Eeh, da, fetițo, dar nu te-am mai recunoscut.
***
Pe dealul Feleacului mergeau Gheorge cu Vasile, în căruță. Tot vorbeau acolo și la un moment dat trece un motociclist: vîîîjj. Când se uită după el, motociclistul n-are cap. Foarte curios.
După 5 minute, iar vîîîîj.
— Băi – zice – motociclistul n-are cap!
Mai trec câteva minute și iar vîîîîîj.
— Motociclistul n-are cap! Gheorghe, bagă coasa ceea mai în căruță.
***
Trei femei frumoase, tinere, se duc la preot dimineața, să se spovedească. Părintele era ocupat și le spune fetelor:
— Dragă, eu vă cunosc pe voi, știu cine sunteți, dar n-am timp acuma. Voi vă învârtiți în jurul bisericii de câte ori ați păcătuit. Și Dumnezeu vă va ierta.
Una era ardeleancă, una era olteancă și una era moldoveancă. Se duce ardeleanca, se învârtește o dată, de două ori:
— Gata, părinte.
— Să fii iertată, copila mea.
Se duce și olteanca, se învârtește o dată, de două ori, de trei ori.
— Gata, părinte.
— Să fii iertată, copilă.
Se duce și moldoveanca, se învârtește o dată, de două ori, de trei ori, apoi zice:
— Părinte, n-ai o bicicletă? C-am obosit.
Foto Stela Popescu: Adrian Pitulac, TVR
