„Trilogia belgrădeană“. Un epilog
https://www.ziarulmetropolis.ro/trilogia-belgradeana-un-epilog/

În vara anului 2014 ajung pentru un Festival de Teatru la Timişoara. Plec mai departe către Belgrad, căci, vechi reporter fără frontiere, e prea târziu să mi le pot impune. Supravieţuiesc circulaţiei barbare, ajung în Belgrad, cunosc un bănăţean de orgine sârbească rămas aici din vremea războaielor din anii `90.

Un articol de Andrei Crăciun|11 Noiembrie 2014

Zoki îmi prezintă Belgradul, sunt uluit, sunt încântat, mă îndrăgostesc de Belgrad și nimic nu se mai poate face.

Mă întorc în România. Am câteva ore de înregistrări cu instantanee belgrădene. Trec lunile și nu mă învrednicesc să scot Belgradul de pe reportofon. Îl păstrez ca pe o minune încă posibilă. Păstrez Belgradul ca pe o minune.

Se face toamnă și începe Festivalul Național de Teatru. Merg la Teatrul Național din București și văd „Trilogia belgrădeană” de Biljana Srbljanovici în regia lui Cristi Juncu, o producție a Teatrului „Anton Pann” de la Râmnicu Vâlcea, unde nu puțini viitori mari actori crescuți la Cluj-Napoca și-au găsit refugiu în aceste timpuri de prigoană a culturii.

Dacă vreți să știți, actorii care urcă scena în „Trilogie” sunt: Ana Șușca, Vlad Bîrzanu, Olimpiu Blaj, Amalia Huțan, Mădălina Ciotea, Cătălin Vieru, Reka Szasz, Andrei Brădean, Ioana Predescu, Florin Călbăjos, Emilian Mârnea. Cei mai mulți dintre ei vor deveni – cu timpul – mari maeștri, până atunci însă să le apreciem jocul – fără stridențe, dar și fără slăbiciuni.

„Trilogia belgrădeană” propune trei istorii – una din Cehia, una din Australia și una din Statele Unite ale Americii, trei povești cu oameni care ar vrea să fie acasă, în Belgrad, în Serbia, dar e război și când e război, ca să fii în viață, e mai bine să fii în altă parte.Dar viața nu vine întotdeauna după tine acolo. În exil, viața arareori te urmează.

Viața rămâne în Belgrad, viața rămâne cu acea vecină bâlbâită care ajunge să lucreze la televiziunea națională, viața rămâne în dragostea la distanță, viața rămâne dincoace de cortina de bombe.

„Trilogia belgrădeană” e una dintre marile piese de teatru pe care le-au dat contemporanii noștri pentru că vorbește, fără fasoane, cu sinceritate, despre iubire, despre îndepărtare, despre trădare, despre limite, despre minciuni, despre familie, despre destrămare, despre impotență, despre ticăloșie, despre alcoolism, despre refugii, despre nou-născuți, despre întuneric, despre arme, despre continente noi unde totul este definitiv vechi.

Iar actorii de la teatrul din Râmnicu Vâlcea au încântat cu prestațiile lor. Am auzit o poveste tristă – cel puțin unul dintre ei ar fi vrut să renunțe la teatru căci nicio lumină nu se mai arăta la capătul tuturor tunelurilor. E o greșeală și trebuie curmată. Aceștia sunt actori dăruiți, aceștia sunt actori care au încă multe cuvinte de spus în teatrul românesc.

Trilogia belgradeana

“Trilogia belgrădeană” nu e doar o piesă extraordinară, sub Juncu devine și un spectacol durabil. Deși ar putea apărea mărginit la epoca sa istorică – emigranți care n-au bani nici de o cartelă telefonică – nu este.

„Trilogia” ajunge până în inima oamenilor și a lucrurilor. „Trilogia” vorbește despre iubiri refuzate, despre destine deturnate, despre cumplite nedreptăți istorice. De aceea, „Trilogia” nu va trece, deși, cel puțin aparent, demult războiul s-a sfârșit și armele au coborât în rastel.

Foto din „Trilogia belgradeana“ – Florin Biolan



18
/01
/19

Proaspăt apărut, al cincilea DVD din excelenta colecție Sahia Vintage, coordonată de cercetătoarea Adina Brădeanu în cadrul unui proiect al Asociației One World Romania, prezintă și discută, sub titlul „Efemere”, câteva filme comandate în diferite perioade Studiului Sahia de diverse instituții ale statului comunist.

18
/01
/19

Acum sunt o fetiță mare, chiar dacă mă cred uneori „lup marin”. Lupul marin, în caz că nu știați, este un animal de casă care are misiunea de a salva viețuitoarele din apele sărate ale mărilor și oceanelor. De câteva zile mă tot pregătesc să-mi fac bagajele să merg în Italia, la frățiorul meu bolnav. Sunt foarte fericită că-mi pot lua cu mine toate jucăriile și că voi zbura cu avionul. Pentru că nu am mai zburat cu avionul niciodată, recunosc că sunt emoționată.

18
/01
/19

Dacă mi-ar fi spus cineva la jumătatea lui noiembrie, când l-am luat de mânuță pe Toma și ne-am dus să ne întâlnim cu primarul orașului Măgurele pentru a discuta despre o implicare totală a locuitorilor și instituțiilor în cazul Mirunei - o fetiță de 2 ani și jumătate din localitate, diagnosticată cu leucemie -, că în mai puțin de o lună și jumătate doctorii de la Marie Currie îmi vor spune, fără menajamente: "Copilul dvs are cancer", l-aș fi trimis cu trotineta la balamuc.

18
/01
/19

Pe vremuri, asta însemnând acum câteva săptămâni, ori de câte ori își făcea tata timp să se joace cu noi - reușea cam greu să se desprindă de știrile politice sau de îndeletnicirile lui de pe facebook - mă întrebam de ce mă încearcă sentimente atât de diferite față de părinți. Dacă mama nu-și permitea o secundă pentru ea dedicându-se total nouă, tata abia dacă se îndura să ne alerge seara un pic în jurul mesei, prefăcându-se că este căpcăun.

18
/01
/19

Spectacolul „Moș Nichifor”, după povestea Moș Nichifor Coțcariul de Ion Creangă, în regia lui Alexandru Dabija, va avea premiera la Teatrul ACT pe 23, 24 și 25 ianuarie, de la ora 19:30, avându-i în distribuție pe Marcel Iureș și Ruxandra Maniu.

17
/01
/19

TURISM CULTURAL. Iordania e cu mult mai mult decât deșertul Wadi Rum și Petra, minunea din deșert, binecunoscute de altfel călătorilor români. Vă propunem altceva.

16
/01
/19

Romanul autobiografic „Promisiunea zorilor” de Romain Gary (traducere din franceză și note de Daniel Nicolescu) a fost publicat la editura Humanitas Fiction, în anul 2018.

16
/01
/19

Editura Litera anunță peste 700 lansări editoriale noi în 2019 și vă propune să notați în agendă cărțile-eveniment peste care nu trebuie să treceți fără a le fi citit anul acesta.

16
/01
/19

Seară specială la Teatrelli, cu intrare liberă: Constantin Bălăceanu-Stolnici și Adrian Majuru invită publicul la o dezbatere care marchează împlinirea a 160 de ani de la Unirea Principatelor Române.

15
/01
/19

Incluse în proiectul Viitorului Memoriei, o platformă dedicată memoriei Holocaustului în România, filmele documentare realizate, fără patos, de Olga Ștefan înregistrează mărturiile prețioase ale mai multor supraviețuitori ai persecuțiilor împotriva evreilor. O formă de amintire necesară și inevitabil fragmentată.

15
/01
/19

După cum veți afla de pe această pagină, sunt un băiețel de doi ani, diagnosticat după Crăciun cu neuroblastom* (cancer – cu metastaze multiple). Știu că asta sună un pic înfricoșător, dar câtă vreme există speranțe, rămân încrezător. Iată, am reușit și o rimă, mi se mai întâmplă...

Page 1 of 77012345...102030...Last »