Viața lui Benvenuto Cellini, scrisă de el însuși
https://www.ziarulmetropolis.ro/viata-lui-benvenuto-cellini-scrisa-de-el-insusi/

CĂRȚI DE NEOCOLIT Renaşterea italiană rămâne una din epocile minunate din istoria Europei. Efervescenţă culturală, viaţă tumultuoasă, primejdii la tot pasul, creaţii unice realizate în liniştea atelierelor, alternând cu asasinate, recluziuni, trădări – totul se desfăşoară într-un ritm trepidant, halucinant.

Un articol de Georgeta Filitti|29 iunie 2018

Unul din cei implicați total în viața Florenței, și nu numai, în secolul al XVI-lea, este, fără îndoială, Benvenuto Cellini (1500-1571). Și nu doar că a trăit pericoloso, dar a și lăsat, prin autobiografia sa meticuloasă, o mărturie unică despre ce a însemnat de fapt viața și creația cotidiană în Renaștere (Viața a fost publicată prima oară în 1728).

Benvenuto Cellini este giuvaiergiu, sculptor și scriitor inspirat. Își oferă serviciile cui plătește și această filozofie îl pune în contact cu o lume diversă, de la papi la bancheri, la principi sau negustori cu dare de mână. Meșteșugar neobosit, se luptă continuu pentru afirmare, respinge calomniile, nu ezită să-și ucidă adversarii. Comanditarii îi recunosc valoarea, dar dau cu ușurință crezare bârfelor și încearcă să-l lichideze. Italia începutului de secol XVI are un climat primejdios, unde creația e stimulată, dar viața e nesigură. Sătul de disputele cu cei doi papi, cu ducele Florenței Cosimo I, Cellini se refugiază, o vreme, la Curtea franceză a lui Francisc I, unde este tratat pe potriva geniului său creator.

Cel care așteaptă o prezentare de ansamblu a societății italiene în acest sfârșit de Renaștere poate fi decepționat. Cellini e preocupat doar de ce i se întâmplă lui. Confruntarea armată între Carol Quintul și Francisc I, ori atacarea Romei de către spanioli sunt reținute doar în măsura în care îi stânjenesc munca. Mai mult, când Florența e atacată, nu ezită să fugă din rândul apărătorilor ei la Roma, unde îl aștepta o comandă tentantă din partea Papei Clement. Cellini e obsedat de creația sa și o dovedește și cu acele Tratate cu privire la cele opt meșteșuguri principale ale giuvaergeriei și cu privire la arta sculpturii, terminate în 1568. Pe bună dreptate, istoricii au observat că moștenirea lui se regăsește, pentru marele public, prin ce a lăsat scris și mai puțin prin obiectele meșteșugite, răspândite azi în muzee ori colecții particulare. A practicat în primul rând arta decorativă, obsedat de finisarea perfectă, indiferent dacă a fost vorba de o solniță pentru regele Francisc I ori de un nasture pentru hlamida Papei.

Benvenuto Cellini

Iată schematic momentele principale din viața artistului florentin renascentist:

Are 13 ani când începe meșteșugul giuvaiergeriei în diferite ateliere florentine; își continuă instruirea la Bologna și Roma. În răstimp, se ceartă, se încaieră, e silit să dispară precipitat. Din 1524 lucrează pentru episcopul de Salamanca și pentru Papa Clement al VII-lea (gravează medalii, smălțuiește, face sigilii, relicvarii, tipare de monede, între altele cea cu inscripția Ecce Homo!). Acuzat de a fi falsificat monede, se apără și e absolvit de vină. Tot atunci îi e omorât fratele și îi plătește cu aceeași monedă ucigașului. Dar se ceartă cu Papa (îi întârziase comanda unui potir) și fuge la Napoli. Până în 1536 peregrinează între Florența, Roma, Veneția și Ferrara, lucrează dar și omoară un aurar.

În 1537 pleacă în Franța, dar se îmbolnăvește, revine la Roma. Acuzat a-i fi furat Papei bijuteriile, e închis în castelul St. Angelo. Eliberat la cererea regelui Francisc I, pleacă în Franța unde rămâne cinci ani. Primește în dar castelul Petit Nesle. Revine la Florența unde începe să lucreze pentru ducele Cosimo și alți comanditari: Statuia lui Perseu (foto sus), grupul Apollo și Hyacinthus, Narcis, un crucifix de marmură. Dă o primă formă statuii lui Neptun, despre care s-a spus că ar fi ajuns, în secolul XIX, în România. Și tot în această a doua parte a vieții i se nasc trei copii naturali, înfiază un băiat, pe care apoi îl dezmoștenește, cumpără o moșie și vânzătorul încearcă să-l otrăvească. Se însoară (la 65 de ani), își reface, a patra oară, testamentul. Tot în această ultimă „perioadă florentină”, în anul 1557, începe să-și dicteze autobiografia lui Michele di Goro Vestri.

Acuzat de a fi falsificat monede, Cellini se apără și e absolvit de vină. Tot atunci îi e omorât fratele și îi plătește cu aceeași monedă ucigașului. Dar se ceartă cu Papa (îi întârziase comanda unui potir) și fuge la Napoli.



01
/08
/15

Humanitas Multimedia vă invită marți, 4 august, la ora 19.00, pe terasa librăriei Humanitas Kretzulescu să descoperiți audiobookul verii: ,,Ferma animalelor” de George Orwell, în lectura lui Victor Rebengiuc. Discuția la care vor participa Victor Rebengiuc, Dan C. Mihăilescu și Lidia Bodea va fi urmată de lectura câtorva fragmente din nuvela lui Orwell. 

31
/07
/15

Editura Polirom vă propune şi în această săptămînă două volume fascinante, de neratat, în colecţia „Hexagon. Cartea de călătorie”: Căzînd în gol, de Joe Simpson, un bestseller al literaturii montane, şi Trenul-fantomă către Răsărit, de Paul Theroux, continuarea Bazarului pe roţi, un clasic al literaturii de călătorie.

31
/07
/15

Festivalul Dilema veche se întoarce la Alba Iulia, între 21 şi 23 august 2015, cu – anunţă organizatorii - nouă ordine de zi care răsuceşte minţile: Pleşu, Liiceanu, Patapievici, folk, jazz şi alte fineţuri muzicale, politică europeană şi idei, scriitori şi filme documentare şi, mai ales, bună dispoziție şi umor dublu rafinat. Aceasta e situaţiunea.

30
/07
/15

Teatrul Pygmalion din Viena prezintă spectacolul-lectură Insula (Die Insel), de Gellu Naum, vineri, 31 iulie, de la ora 20.00. Evenimentul marchează împlinirea a 100 de ani de la naşterea dramaturgului, poetului, prozatorului şi eseistului român. Gellu Naum (1 august 1915 – 29 septembrie 2001) este considerat cel mai important reprezentant român al curentului suprarealist și unul dintre ultimii mari reprezentanți ai acestuia pe plan european.

29
/07
/15

„Creştinismul e dogmă, e mistică, e morală, e de toate, dar e în mod special un mod de a trăi şi o soluţie şi e reţeta de fericire.” Spunea Nicolae Steinhardt, unul dintre cei mai importanți intelectuali români ai secolului trecut. S-a născut pe 29 iulie 1912.

24
/07
/15

Recitesc “Sonata Kreutzer”. E o capodoperă, scurtă, dar capodoperă. Găsesc concluziile marelui rus false, dar premisele adevărate. Demonstrația – însă – strict textual, demonstrația că viața bărbatului cu femeia pe pământ e sortită unui lung șir de chinuri care pot decurge, lesne, în crimă, demonstrația e superbă.

22
/07
/15

Abia acum am ajuns – la doi ani de când a fost publicată – să citesc “Sărbătoarea neînsemnătății”, de Milan Kundera. Sunt un kunderian rezonabil. Iubesc literatura care a plecat din Cehia pentru a ajunge în inima lucrurilor.

20
/07
/15

Duc în chestiunea bibliografiei generale povara unor lipsuri enorme. Toate aceste lipsuri enorme sunt, în același timp, o discretă dovadă de înțelepciune. Am amânat ani de zile întâlniri cu anume scriitori. Cred că în literatură, la fel ca în dragoste, întâlnirile cuvenite tot se vor întâmpla.

17
/07
/15

„Cum suntem?”, „Cum credem că suntem?”, „Cum cred alţii că suntem?”, „Cum am ajuns să fim aşa?” sunt întrebări esenţiale atât pentru fiecare dintre noi, cât şi pentru întreaga societatea românească. În volumul Psihologia poporului român. Profilul psihologic al românilor într-o monografie cognitiv-experimentală, apărut la Editura Polirom, disponibil în librării din această săptămînă, renumitul psiholog Daniel David ne oferă, într-o manieră analitică riguroasă şi complexă, răspunsuri bine documentate.

15
/07
/15

„Povestirile lui Salamov reprezintă o lectură esenţială pentru acei cititori interesaţi de experienţa Gulagului; ele vin din familia prozei lui Soljenitin, cu stilul şi filosofia ei izbitoare.” (The Telegraph). Editura Polirom a publicat de curând cel de-al doilea volum al uneia dintre cele mai tulburatoare capodopere ale secolului XX: Povestiri din Kolima, de Varlam Salamov.