Salon de Papier prezintă WANT, o expoziţie de grup care deschide un spaţiu de expresie şi reflecţie asupra dorinţei feminine ca nucleu al experienţei subiective, politice şi senzoriale a femeilor. Vernisajul va avea loc vineri, 29 mai, de la ora 19:00, la Salon de Papier, Strada Constantin Cristescu 12, Bucureşti.
Un articol de Liliana Matei|25 mai 2026
În 1973, jurnalista și scriitoarea Nancy Friday a inițiat proiectul editorial „Grădina mea secretă”, al cărui rezultat a fost una dintre cele mai controversate cărți ale epocii. Cartea a fost catalogată de unii drept pornografie, însă de alții a fost primită ca o revelație.
Navigând apele tulburi ale unei societăți polarizate între furie și exaltare, „Grădina mea secretă” s-a transformat, în timp, într-o lucrare fundamentală în literatura feministă despre sexualitate, inspirând noi generații de femei să își revendice dorințele, să le pună în cuvinte și să le onoreze.
Una dintre cele mai recente și articulate expresii ale acestui curent este volumul „WANT” / „VREAU”, coordonat de actrița și activista Gillian Anderson. Publicată la o jumătate de secol distanță, cartea reia firul deschis de Nancy Friday, dar îl duce mai departe într-o lume care, deși aparent mai liberă, continuă să impună tăceri și să culpabilizeze plăcerea feminină.
Publicată în România în 2025, la Editura Trei, „VREAU” adună confesiuni ale femeilor din întreaga lume despre ce înseamnă să fii femeie și să dorești, cu toată complexitatea, vulnerabilitatea și forța pe care această asumare o implică.
Apariția cărții „WANT” / „VREAU” în România coincide cu o perioadă critică în societatea românească, marcată de o recrudescență a discursurilor misogine, de vizibilitatea toxică a unor figuri precum frații Tate, de creșterea agresivității împotriva femeilor în spațiul public și digital, precum și de scandaluri recente care implică distribuirea de imagini intime fără consimțământ.
În acest climat, în care corpurile femeilor sunt reduse la obiecte ale dorinței altora, iar vocile lor sunt adesea ridiculizate, invalidate sau cenzurate, devine cu atât mai urgentă necesitatea creării unui spațiu sigur de exprimare, în care fanteziile, dorințele și plăcerile femeilor să poată fi rostite fără rușine și, mai ales, fără frică.
Apariția cărții „WANT” / „VREAU” în România coincide cu o perioadă critică în care discursurile misogine se reînnoiesc în spațiul public și digital, în care figuri toxice câștigă vizibilitate și în care agresivitatea împotriva femeilor ia amploare. Scandale precum distribuirea de imagini intime fără consimțământ nu sunt excepții, ci mai degrabă confirmări ale unui climat în care corpurile femeilor sunt reduse la obiecte ale dorinței altora, iar vocile lor sunt adesea ridiculizate, invalidate sau cenzurate.
În acest climat devine cu atât mai urgentă necesitatea creării unui spațiu sigur de exprimare, în care fanteziile, dorințele și plăcerile femeilor să poată fi rostite fără rușine și, mai ales, fără frică.
Inspirată de volumul „WANT” / „VREAU”, expoziția explorează fantezia erotică feminină ca formă de cunoaștere, de supraviețuire și de revendicare a propriei voci.
Într-un context socio-cultural tensionat, în care sexualitatea femeilor este încă supusă stigmatizării, rușinii și obiectificării, WANT își asumă misiunea de a recupera erotismul feminin din zona privată a tăcerii și de a-l aduce în lumină, cu toate contradicțiile, vulnerabilitățile și puterile sale.
Expoziția propune o lectură plurală a dorinței, traversând teritorii intime, sociale, afective și imaginare și face acest lucru printr-o diversitate de medii, orientări și identități, atât în selecția artiștilor, cât și în cea a lucrărilor.
Lucrările reunite în cadrul expoziției deschid „camere” simbolice ale plăcerii și ale fanteziei, în care publicul este invitat să pășească nu doar ca martor, ci ca participant sensibil la o conversație profund umană.
WANT este un spațiu de revendicare a forței feminine, în care dorința nu este cenzurată, ci înțeleasă ca motor interior, ca resursă creatoare și ca afirmare de sine.
Este o expoziție despre libertatea de a simți, de a formula, de a spune „Vreau!”, și, poate, despre curajul de a întreba înapoi: „Ce vrei tu?”
