Regizorul Hunor Horváth reuşeşte o dublă lovitură cu spectacolul „Woyzeck”, la Secţia Germană a Teatrului Naţional „Radu Stanca“ din Sibiu: succes de box office şi nominalizare pentru regie la Gala Premiilor UNITER 2024.
Un articol de Dan Boicea|15 martie 2024
„Woyzeck” este un schimb de energie între actorii tineri, studenți la Master în anii 1 și 2 la Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu, și actorii experimentați ai trupei germane. Un schimb care se vede atât pe scenă, acolo unde se creează o punte de emoții, dar și în sală, unde un public foarte tânăr devine receptor al undei de șoc și de creativitate.
Jucat în microstagiunea Showcase #3, care se desfășoară între 14 și 17 martie la Naționalul sibian, spectacolul a trezit un interes masiv în rândul spectatorilor, dat și de propunerea regizorală, proaspătă și originală, dar și de confirmarea primită de la juriul UNITER, care a ales să îl nominalizeze pe Hunor Horváth la Premiul pentru cea mai bună Regie, alături de Irisz Kovacs, Andrei Măjeri, Botond Nagy și Natasza Sołtanowicz.
Prin cel mai nou spectacol al său, „Woyzeck“, Hunor Horváth arată că este un regizor care confirmă. După ce Secția Germană a mers pentru prima dată în istoria sa, anul trecut, la o ediție a Festivalului Național de Teatru cu „Cameristele“, spectacolul regizat de el tot la TNRS, Hunor Horváth rămâne în vizorul criticilor și al publicului cu o propunere îndrăzneață, un spectacol pentru tineri, făcut pentru ei, împreună cu ei.
Textul scris de Georg Büchner la 23 de ani are suficientă poezie infuzată cu o potențială speranță, dar și o latură dark care îi permit regizorului să calibreze suprinzător șocul, emoția și puritatea în 27 de scene alerte.
Multe scene sunt sparte de songuri celebre ale unor trupe germane, cântate pe ritmuri dintre cele mai diverse, de la pop, la rock sau la disco. Sau de coregrafii hipnotice, care creează un plan ideatic suplimentar. Sunt menite să spargă tensiunea, să sublinieze emoții și, de ce nu, să fie entertaining.
Nu se simte deloc că textul a fost scris în 1836 și că s-a jucat pentru prima oară în 1913. Totul e încă aici. Puterea care distruge destine, gelozia, nebunia, sărăcia sunt boli încă neeradicate, iar omul pare să nu fi învățat niciodată nimic.
Soldatul Woyzeck, om cu potențial de umanitate, dar pervertit de influența malefică a celor mai puternici decât el, jucat cu forță și cu fragilitate de actorul Gyan Ros Zimmermann, este, în piesa lui Büchner, o alternativă la Hamlet.
Inspirat de un caz real, Büchner a construit o piesă a abrutizării, a speranței înecate în sânge, a vinei niciodată iertate. Crima din gelozie a lui Woyzeck, care a făcut vâlvă în societate, e doar o reacție la un mediu care îl dezumanizează: sărăcia îl impinge să fie cobai în laboratoare medicale, iar degradarea psihică îi accentuează și mai mult lipsa de autorespect, îi anesteziază autoconservarea și moralitatea și îi adâncește drama existențială. Iar publicul este părtaș și complice.
Nicio mână întinsă n-o mai poate salva pe Marie, femeia cu suflet pur, aici într-o interpretare sensibilă, aproape angelică, a Theodorei Sandu. Pe scenă, cele mai pure sentimente sunt întotdeauna în pericol.
Regizorul știe să le lase mai scurtă sau mai lungă lesa demonilor interiori, asumându-și riscuri. Nu e ușor să montezi un asemenea text, care nu are o narațiune tradițională, ci care te forțează, ca spectator, să lucrezi cu piese mari de puzzle, cu indicii, cu nuanțe, cu natura umană însăși, știind că satisfacția de a compune imaginea de final va fi garantată.
Universurile pe care l-a creat în „Cameristele“ și în „Woyzeck“, adevărate bombardamente senzoriale, cu personaje extravagante, antieroi care își cântă durerile la microfon, cu un cor sau cu o trupă rock în spate, cu explozia umanității lor în cele mai neașteptate fațete, fac din Hunor Horváth un regizor care promite delicii noi, care creează așteptare, care își ridică lui însuși miza, făcându-te să te întrebi: ce voi vedea data viitoare?
De: Georg Büchner
Regie & Dramaturgie: Hunor Horváth
Coregrafie & Regie: Edith Buttingsrud Pedersen
Scenografie: Előd Golicza
Costume: Zsofia Gabor
Video Design: Dan Basu
Light Design: Michael Bischoff
Ilustrație muzicală: Hunor Horváth
Muzică adițională: Mihai Dobre
Reinterpretare și claviatură: Tamás Kolozsi
Maestru de cor: Melinda Martha Samson
Pregătire muzicală: Vlad Robaș
Subtitrare și traducere: Ioana Moldovan
Distribuția: Johanna Adam, Emöke Boldizsár, Daniel Bucher, Eva Frățilă, Patrick Imbrescu, Fabiola Petri, Daniel Plier, Theodora Sandu, Ana Tiepac, Gyan Ros Zimmermann, Roxana Armenciu, Ada Bicfalvi, Stefan Chelimîndră, David Cristian, Ioana-Alberta Dima, Isabela Haiduc, Maria Maftei, Ania Petrean, Malena Silberschmidt, Andra Stoian, Ana-Maria Ștefan, Melania Veselu, Anna Voinea
Foto: Andrei Văleanu
