Creme de la creme: cine-retrospectiva anului 2013
http://www.ziarulmetropolis.ro/creme-de-la-creme-cine-retrospectiva-anului-2013/

La grande bellezza, The Congress şi Upstream Color sunt câteva dintre filmele lui 2013 pe care Cinesseur – pseudonimul unuia dintre cei mai populari şi mai apreciaţi critici de film din mediul online -, le-a inclus în “Creme de la creme”, obişnuita sa cine-retrospectivă din final de an.

Un articol de Petre Ivan|1 Ianuarie 2014

La grande bellezza, The Congress și Upstream Color sunt câteva dintre filmele lui 2013 pe care Cinesseur – pseudonimul unuia dintre cei mai populari și mai apreciați critici de film din mediul online -, le-a inclus în “Creme de la creme”, obișnuita sa cine-retrospectivă din final de an.

“Asupra unui singur lucru nu am avut nici un fel de dubiu: locul I – spune Cinesseur pe blogul său, cinesseur.blogspot.com. S-a impus de la sine. N-a fost nevoie să stau în cumpănă şi să cântăresc sau să-l compar cu potenţialii contracandidaţi. Pur şi simplu a fost… simplu. De domeniul evidenţei. Atât am avut să vă zic.

Menţiuni speciale

–          L’étrange couleur des larmes de ton corps (dir. Hélène Cattet & Bruno Forzani/Belgia+Franţa+Luxemburg/2013)

–          Blue Caprice (dir. Alexandre Moors/SUA/2013)

–          Only Lovers Left Alive (dir. Jim Jarmusch/UK+Germania+Franţa+Cipru+SUA/2013)

–          Ain’t Them Bodies Saints (dir. David Lowery/SUA/2013

Locul 15. The Spectacular Now (dir. James Ponsoldt/SUA/2013)

“I-aş zice şi The Perks of Being a Wallflower al acestui an. O privire lucidă asupra vârstei (mentale, îndeosebi) de interval: ieşirea din lăstărişul adolescenţei şi intrarea în pădurea deasă a maturităţii.”

14. The Grandmaster (dir. Wong Kar Wai/Hong Kong+China/2013)

“WKW nu mai e ce era odată, însă fiecare film al său are acel savoir faire care-l salvează de la grabnica uitare. Pointless to say probably: ca de obicei, imaginea e un regal!”

13. Computer Chess (dir. Andrew Bujalski/SUA/2013)

“Unul dintre inventatorii mumblecore-ului (What’s more indie than indie? Mumblecore!), aici într-un detour relativ mainstream pe teritoriul comediei absurd-lynchiene. Chess against the (time)machine, tras pe video, în format 4:3. Nerd-gasm, vorba aia.”

Creme de la creme

Locul 12 (Creme de la creme): Museum Hours (dir. Jem Cohen/Austria+SUA/2012)

“Viena, prin ochii unei canadience călăuzite de un gardian în Kunsthistorisches Art Museum, care cu acest prilej îşi reconsideră relaţia cu oraşul, cu urbanitatea cotidiană ce tinde să devină neobservabilă.

Nu e Viena din clipurile de promovare, nici cea din ghidurile turistice clasice. E o capitală mai curând cenuşie, lăturalnică, privită totuşi cu candoarea străinului ce descoperă un miracol la fiecare colţ de stradă, chiar şi sub forma unei suliţe în alb şi roşu, şi filmată deliberat în maniera unui amator atras de porumbei, alei mărginaşe, frunze uscate şi, în general, de ce cele mai simple contraste şi reflexii.

În aceeaşi măsură, e şi o fascinantă călătorie printre tablourile expuse în muzeu, privite prin ochii vizitatorilor, ai angajaţilor şi nu în ultimul rând, ai gardianului cu voce melodioasă (Bobby Sommer) şi imaginaţie bogată, care-şi petrece orele de serviciu căutând oddities în picturile lui Bruegel sau Bosch.”

11. Câinele japonez (dir. Tudor Cristian Jurgiu/România/2013)

“Lungmetraj de debut construit în jurul unui personaj nu prea vorbăreţ (Rebengiuc), lovit de ape la fel ca tipul din filmul de la poziţia a zecea. Spre deosebire de acesta, el rămâne fără casă din cauza inundaţiilor, iar lupta pe care o dă e mai mult cu el însuşi.”

10. All Is Lost (dir. J.C. Chandor/SUA/2013)

“Acesta chiar e un film într-un singur personaj (Redford), fără dialoguri sau jurnal citit din off când ţi-e lumea mai dragă, fără artificii inutile. Om şi ocean, atât, într-o disproporţionată luptă care pe care.

Decizie hipercorectă din partea regizorului: mai multă vorbărie ar fi însemnat un balast inutil, adică exact ceea ce se petrece în Gravity, unde mai puţină trăncăneală ar fi fost, fără îndoială, un avantaj.”

9. Nebraska (dir. Alexander Payne/SUA/2013)

“Road movie cu vână existenţialistă, o privire tandră şi ironic-meditativă asupra unei Americi despre care aplicanţii la loteria vizelor n-au nici cea mai vagă idee. Că dacă ar avea, s-ar mai gândi o dată.

Bruce Dern e monumental în rolul tatălui aproape ramolit şi încăpăţânat care-şi obligă fiul să-i ducă la îndeplinire o idee fixă: revendicarea unui iluzoriu premiu de 1 milion de dolari.

Revelaţia vine, însă, din partea lui June Squibb, actriţă cu care Payne a mai lucrat în About Schmidt. Acolo nu i-a oferit o partitură prea generoasă, în schimb s-a revanşat acum, dându-i ocazia de a fura literalmente prim-planul ori de câte ori apare.”

8. Nobody’s Daughter Haewon (dir. Hong Sang-soo/Coreea de Sud/2013)

Creme de la creme

Locul 7 (Creme de la creme): Upstream Color (dir. Shane Carruth/SUA/2013)

“Un SF demn de Cronenberg la nivel de concept, transpus vizual în termenii poetici ai lui Malick. Fără să exagerez cu analogiile, aş îndrăzni să afirm că filmul ăsta e versiunea cinematografică a Ritualului primăverii de Stravinski.

E un SF modulat când pe notele joase, când pe cele înalte ale descrierii naturii umane în toată splendoarea şi urâţenia ei, construit înadins să tullbure falsul confort al dinainte ştiutului şi să problematizeze pe teme care încă par basme (furtul de identitate prin metode ce eludează arcanele legislative).

O experienţă senzorială intensă şi tulburătoare. Filmul lui Carruth (al doilea după Primer, pentru cei ce nu ştiu de unde să-l ia) ar putea schimba regulile cinema-ului dacă va găsi suficienţi adepţi. Sau susţinători.””

Creme de la creme

Locul 6 (Creme de la creme): The Congress (dir. Ari Folman/Israel+Germania+Polonia+Luxemburg+Franţa+Belgia/2013)

O scrisoare de dragoste pentru Robin Wright inspirată de un roman de Stanislav Lem. [review in progress]

5. Before Midnight (dir. Richard Linklater/SUA/2013)

4. The Counselor (dir. Ridley Scott/SUA/2013)

“Nu e un crowd pleaser şi nici convenţional nu e. Ba mai mult, în raport cu standardele comerciale impuse în mod curent de Majors se poziţionează la polul opus.

Până şi concesia pe care destule neo-noir-uri o mai fac pentru a combate crisparea ce pune stăpânire pe un public obişnuit cu alt mod de operare (a se vedea, de ex., rezolvarea customer oriented din Body Heat-ul lui Lawrence Kasdan, dar lista e mult mai lungă) se transformă aici, subtil, într-o caricatură.

Culmea, inclusiv o parte din criticărimea scrobită s-a ofuscat din cauza acestei abateri de la norme! Dacă adăugăm lipsa de compasiune faţă de personaje (preponderent luzări care, într-un roman poliţist cu Phil Marlowe, mor la paginile 76 sau 83 şi nimeni nu le plânge de milă), cruzimea explicită şi omniprezenţa senzaţiei de fatalitate, se conturează destul de limpede o formulă ce poate justifica receptarea ultradivizată de care a avut parte The Counselor.

Reacţiile negative sunt generate, paradoxal, de calitatea specială, nehollywoodiană, a scriiturii lui Cormac McCarthy, total şi-n mod fericit ruptă de tipare sau de feedback-ul focus grupurilor de consumatori.

Ba mai mult, străbătută şi de o blândă afecţiune pentru trecutul glorios al unor genuri cândva în vogă.”, notează Cinesseur pe blogul său.

3. Frances Ha (dir. Noah Baumbach/SUA/2012)

Creme de la creme

Locul 2 (Creme de la creme): Ex aequo: Only God Forgives (dir. Nicolas Winding Refn/Danemarca+Thailanda+SUA+Suedia/2013) & Inside Llewyn Davis (dir. Ethan & Joel Coen/SUA/2013)

1. La grande bellezza (dir. Paolo Sorrentino/Italia+Franţa/2013)

Foto cu “Creme de la creme” by Cinesseur: – La grande bellezza, Museum Hours, Upstream Color, The Congress, Only God Forgives & Inside Llewyn Davis – Cinemagia

21
/08
/17

Jerry Lewis, considerat un "clovn" al filmelor moderne, cu o mimică elastică, decedat duminică în Las Vegas la vârsta de 91 de ani. Nancy Sinatra, Deana Martin (fiica lui Dean Martin), Jim Carrey, Joan Collins și Jimmy Kimmel se numără printre numeroasele celebrătăți din showbiz care i-au adus un ultim omagiu lui Jerry Lewis.

21
/08
/17

„Eu nu am devenit actor, eu m-am născut actor“ - Toma Caragiu; „Eu nu pot să mă despart de scenă“ - Jean Constantin. Într-o zi de 21 august, la diferenţă de doi ani, se năşteau doi dintre cei mai mari actori români.

18
/08
/17

"Fereşte-te de succes; are o parte întunecată." - Robert Redford. Astăzi este ziua lui! A împlinit 81 de ani, iar bogata sa carieră sa se întinde pe mai bine de jumătate de secol, timp în care a fost distins cu două nominalizări la Oscar şi două trofee câştigate – unul pentru regie şi unul onorific, obţinut în 2002, pentru întreaga contribuţie adusă cinematografiei.

16
/08
/17

Actrița Cristina Flutur joacă personajul Alice în lungmetrajul „Grain”, o coproducție Turcia-Germania-Franța-Suedia, selectat în competiția oficială la Festivalul de Film de la Sarajevo, cel mai important eveniment de gen din Europa de Sud-Est. Filmul „Grain” este regizat de regizorul turc Semih Kaplanoglu, câștigătorul Ursului de Aur la a 60-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Berlin.

14
/08
/17

Mrs. Fang, un film documentar al regizorului chinez Wang Bing despre ultimele zile ale unei femei care suferă de Alzheimer, a câștigat Leopardul de Aur, la Festivalul Internațional de Film de la Locarno 2017. Franțuzoaica Isabelle Huppert a fost recompensată cu premiul pentru cea mai bună actriță, pentru rolul său din filmul Madame Hyde.

14
/08
/17

Jane Fonda şi Robert Redford se reîntâlnesc pe marele ecran într-o poveste de iubire, „Our Souls at Night”, la jumătate de secol distanţă de la apariţia lor în „Desculţ în parc”. Premiera filmului va avea loc la 1 septembrie, la Festivalul de la Veneția, acolo unde cei doi protagoniști vor fi premiaţi cu Leul de Aur pentru întreaga carieră. Robert Redford împlinește 81 de ani pe 18 august), în timp ce Jane Fonda va bifa “borna” 80 în decembrie.

13
/08
/17

Corespondenţă de la Sarajevo de Ionuţ Mareş: Primul titlu din competiţia de lungmetraje de ficţiune a Festivalului de la Sarajevo a fost "Grain", noul film al cunoscutului regizor turc Semih Kaplanoğlu. Mult mai ofertant este însă "Western", un excelent film al regizoarei germane Valeska Grisebach.

11
/08
/17

Ediția cu numărul șase a Festivalului de Film Horror și Fantastic Lună Plină a început joi, 10 august. Filmul de deschidere, norvegianul Casa, o poveste cu război și exorcizări, a rulat la grădina Melies. „Este cel mai puțin formal festival pe care îl organizăm și asta ne place cel mai tare. În fiecare an pare că o luăm de la capăt cu organizarea lui, iar această improvizație ne bucură: Lună Plină este cel mai liber festival posibil”, a spus directorul festivalului, Oana Giurgiu.

Page 1 of 18012345...102030...Last »