Dansul dervișilor sau învârtitul ca artă
http://www.ziarulmetropolis.ro/dansul-derivisilor-sau-invartitul-ca-arta/

Dansul dervişilor – meditaţia în mişcare prin care musulmanii Sufi cred că pot intra în comuniune cu Dumnezeu – a venit la Bucureşti săptămâna trecută, în varianta laică şi educativă a lui Ziya Azazi.

Un articol de Adina Scorţescu|22 Iunie 2015

Ziya Azazi are 45 de ani, de 25 de ani dansează și de 15 ani se învârte (chiar așa spune, „I spin”, așa cum alții zic că beau bere). A studiat la Universitatea Tehnică din Istanbul, dar, în paralel, a făcut și gimnastică.

Acum locuiește la Viena, dansează peste tot în lume și ține workshopuri. Ca cel de săptămâna trecută, de la WASP (Working Art Space and Production): un „Dervish dance workshop”, gratuit, de două zile; 25 de locuri, 150 de înscriși… până la urmă, s-au format două grupe, de 30 și ceva de oameni.

Cu toții am avut câte o seară (4 ore) în care să învățăm să ne învârtim. „E clar că doar asta facem, da? Să nu credeți că învățăm să dansăm aici…”, spune Ziya, după ce baleiază cu privirea cercul de învățăcei așezați pe linoleumul gri. Câțiva cochetează cu dansul contemporan, dar nimeni nu e profesionit. Suntem oameni de birou – avocați, profesori, psihologi, graficieni, project manageri…

Fiecare își spune numele, vârsta și meseria. Ziya ia notițe, după care, la final, se uită îi ochii fiecăruia și îi spune pe nume. Îi scapă doar vreo trei nume… Din stânga lui, se aude o voce: „Lasă învârtitul, mai bine ne zici cum faci să reții numele!” Ziya izbucnește în râs. „E o chestie de exercițiu. Dar acum avem puțin timp. O să fie un workshop McDonald’s.”

Teoria e scurtă: atunci când ne învârtim, intrăm într-o altă lume, în care nu mai funcționează legile fizice cu care suntem obișnuiți. „E ca și cum ai merge pe Lună.” Când te învârți, nu percepi spațiul clar, vezi doar lumină și culori. „Trebuie să schimbi software-ul cu care lucrează creierul. Dacă nu, se sperie și te blochează. Adică te apucă amețeala și greața, trebuie să te oprești.”

Primul candidat la învârtire: o profesoară scundă, rotunjoară, cu rochie largă, albă, care se înfoaie când se rotește. Femeia se învârte încet, cu ochii închiși și brațele ridicate, de o parte și de arta a corpului. „Trebuie să vă gândiți că brațele sunt aripile care vă susțin. Încordați-le și îndreptați palmele în sus!” Femeia zâmbește, ca la auzul unei povești frumoase. Deschide ochii și încearcă să se învârtă mai repede; se clatină un pic. „Ușor – îi zice Ziya – creierul încă nu s-a obișnuit, revino la ritmul dinainte”. Cercurile sunt mari și egale, rochia stă înfoiată, nimeni nu șoptește. Învârtitul pare o joacă de copii.

„Bine. Acum uită-te în sus, ridică fruntea”. Aici e mai greu. Femeia se dezechilibrează și se oprește.

„Există un învârtit al corpului și unul al minții, care continuă după ce s-a oprit corpul. Așa cum apa continuă să se miște chiar dacă tu nu mai agiți sticla”, spune turcul, în timp ce plimbă în mână o sticlă de apă plată.

„La tablă” (adică în mijlocul sălii), e scos un alt cursant. Înalt și masiv, pare că transpiră doar la gândul de a se învârti până nu mai poate. Încep cătinele, balansându-se de pe un picior pe altul. Apoi se învârte în toată regula, cu mâinile în sus. Dar zâmbetul i-a pierit de pe figură. „Te concentrezi pe ce vezi, or tu nu trebuie să vezi nimic! Percepi doar niște culori. Ai încredere că ești unde trebuie.”, îi spune Ziya, care – cu nasul acvilin și părul ciufulit – pare ca un vultur care își încurajează puiul să zboare.

Bărbatul se rotește mai repede, după care se prăbușește la pământ. „Hei, project manager, ce-ai pățit?!”, îl tachinează Ziya.

Dansul dervișilor sau cum să te învârți ca un kebab

Dansatorii derviși se rotesc înspre stânga – partea inimii, ca să intre în comuniune cu iubirea divină. Pe Ziya nu-l interesează asta; el dansează și pentru musulmani, și pentru creștini, și cu privirea sus, și cu capul jos – lipit de pământ, ca la breakdance.

Dar ține cont de trei reguli:

1. Maximum de întindere. „Adică nu stai cocoșat, cu mâinile strânse, ci îndrepți spatele, alungești membrele.”

2. Minimum de stres. „Dacă folosești mai multă energie decât ai nevoie, obosești mai repede. Nu e nevoie să te opintești ca să ridici de jos o sticlă de 0,5L, nu?” (În timp ce spune asta, își încordează toți mușchii și ridică sticla de apă ca și cum ar fi un sac de cartofi.)

3. Maximum de oxigen. „Respirați din plin, că oxigenul e pe gratis. Mai ales când amețiți, e important să vă concentrați pe respirație.”

11009209_1156328684392655_4164250419300060775_n

Ajută să ai un corp atletic, dar și mai mult ajută imaginația. „S-ar putea să nu vă priască ideea de comuniune cu Dumnezeu. Mai bine gândiți-vă că sunteți un kebab care se rotește, dar nu-și pierde niciodată axul/țepușa.” Lumea izbucnește în râs. „Vă puteți gândi și la o bere rece!”, adaugă Ziya.

Gata cu vorbele, urmează o pauză scurtă, exerciții de stretching și, apoi, o oră și jumătate de învârtit. Pe muzică arăbească, pop și românească („Lume, lume, soro lumeee…”). 30 de oameni care se învârt încontinuu… nu vor mai rămâne 30 după primele cinci minute. Unii sunt lipiți de perete, alții întinși pe jos. Dar dansul continuă. „Importantă e călătoria! După ce vă reveniți, treceți la loc și vă învârtiți. Numai așa vă puteți depăși limitele!”

Foto: Dacebook WASP, Facebook Ziya Azazi

19
/09
/17

O dată la doi ani Festivalul Enescu aduce împreună, timp de trei săptămâni, în Bucureşti, iubitorii muzicii clasice. Începători ori melomani cu ştate vechi, tineri sau oameni în puterea vârstei ori bunici, specialişti şi amatori, copii visători, făuritori de frumos, exploratori sau pur şi simplu curioşi.

15
/09
/17

“Asta înseamnă har, talent: să nu poţi trăi fără a crea... Talentul vine de la Dumnezeu. Şi aşa cum arta nu are vârstă, tot astfel nici artistul adevărat nu-şi numără anii ca orice muritor.” – Dida Drăgan. Îndrăgita noastră cântăreață a împlinit, ieri, venerabila vârstă de 70 de ani!

12
/09
/17

Într-o zi de 12 septembrie se stingeau din viaţă Johnny Cash (2003) , unul dintre cei mai influenţi artişti ai secolului trecut, şi actorul american Anthony Perkins (1992). Tot într-o zi de 12 septembrie, se năşteau scriitorii Ion Agârbiceanu si Stanislav Lem, actorul și șansonetistul francez Maurice Chevalier si actrita americană Linda Gray.

09
/09
/17

În luna septembrie, SoNoRo Conac pune din nou muzica în slujba salvării patrimoniului arhitectural românesc și derulează o campanie de strângere de fonduri pentru reabilitarea conacului Neamțu din Olari, județul Olt.

08
/09
/17

Artistul belgian Wim Vandekeybus va prezenta, alături de compania sa, Ultima Vez, miercuri, 27 septembrie, de la ora 20:00, la Sala Studio a Teatrului Național “I.L. Caragiale” Bucureşti, spectacolul “In Spite of Wishing and Wanting (Revival 2016)”, un eveniment ce readuce în atenția publicului român vocabularul inconfundabil al celebrului creator flamand, prezent în cadrul eXplore festival și în edițiile din 2010 cu Monkey Sandwich (Teatrul Odeon) și 2012 cu booting Looting (WASP-Working Art Space and Production).

07
/09
/17

„TragiComedy”, în regia și coregrafia lui Gigi Căciuleanu, un spectacol dedicat memoriei marii balerine Maya Plisețkaia, pe muzica lui Rodion Șcedrin, soțul artistei, va avea loc în cadrul Festivalului Internațional ,,George Enescu”, ediția a XXIII-a, vineri, 8 septembrie, ora 18:30, la Opera Națională București.

06
/09
/17

Soprana Kristine Opolais, recunoscută pentru rolurile sale de pe cele mai importante scene ale lumii, de la Metropolitan Opera New York, la Wiener Staatsoper, Teatro alla Scala şi Royal Opera House Covent Garden, va susține pe 22 septembrie un recital extraordinar pe scena Ateneului Român, în cadrul ediției 2017 a Festivalului Internațional George Enescu.

05
/09
/17

Și a venit a doua zi de festival. Și a venit Joshua Bell la București. Fostul copil-minune al viorii, ajuns acum la 50 de ani, devenit între timp și dirijor, și director muzical al Academy of St. Martin in the Fields (din 2011), e cunoscut nu doar pentru calitatea intepretărilor sale, ci și pentru apetența pentru joacă și pentru explorare.

02
/09
/17

Ediția 2017 a Festivalului Internațional George Enescu (2-24 septembrie, București, România) aduce lucruri inedite prin mai multe premiere: muzica clasică face pact cu tehnologia în trei opere cu proiecții multimedia live, muzica contemporană devine vedeta ediției și 30 dintre cei mai bine cotați compozitori contemporani ai momentului din lume vin la București pentru un dialog fără precedent între public, artiști români și artiști străini de anvergură, în timp ce un număr record de 37 de lucrări de George Enescu sunt interpretate în Festival, iar relația dintre matematică și muzică este prezentată într-o expoziție în premieră în România.

Page 1 of 10812345...102030...Last »