Înregistrări alb-negru şi fără sonor din timpul Revoltei din Varşovia din 1944 împotriva naziştilor au fost transformate într-un film artistic impresionant, color şi sonorizat.
Un articol de Andrada Văsii|21 august 2013
Înregistrări alb-negru şi fără sonor din timpul Revoltei din Varşovia din 1944 împotriva naziştilor au fost transformate într-un film artistic impresionant, color şi sonorizat.
Pelicula constituie relatarea captivantă a luptei din casă în casă dusă împotriva armatei germane, care a început pe 1 august şi s-a terminat 63 de zile mai târziu, cu predarea insurgenţilor şi moartea a 200.000 de rebeli şi rezidenţi.
Intitulat „Ridicarea Varşoviei”, filmul arată acţiunile echipelor pe care mişcarea poloneză de rezistenţă Armata Teritorială le-a trimis în cartierele oraşului pentru a documenta participarea locuitorilor la revolta faţă de ocupaţia nazistă.
Singurele elemente pur fictive sunt vocile adăugate pe fundalul imaginilor, pentru a lega, din punct de vedere narativ, bucăţile înregistrate: doi bărbaţi, însărcinaţi cu filmarea revoltei din 1944, străbat străzile din Varşovia, comentând ceea ce observau, de la soldaţii care mâncau supă la scene devastatoare de război.
Cineaştii angajaţi de Muzeul Revoltei din Varşovia au adăugat culoare şi sunet pentru o senzaţie de autenticitate, în timp ce tehnicile moderne de editare au oferit o structură narativă cizelată şi în ritm alert. Filmul, al cărui trailer a fost făcut public luna trecută, va apărea în cinematografele din Polonia şi din toată lumea anul viitor, înaintea împlinirii a 70 de ani de la revoltă.
Supravieţuitori de pe front
Între timp, muzeul a publicat trailerul pe site-ul său oficial, în încercarea de a identifica persoanele din materialele filmate. Unele au fost găsite, fiind încă în viaţă.
Printre acestea se află şi Witold Kiezun, un pompier imortalizat în filmări zâmbind şi purtând o uniformă şi o cască germane, în timp ce transporta o armă şi muniţie. El are în prezent 91 de ani şi activează încă în Varşovia ca profesor de economie şi management.
Mă întorceam la bază când oamenii care înregistrau m-au oprit şi m-au filmat. Le-am zâmbit pentru că eram nebun de bucurie după ce am câştigat (o bătălie) şi capturasem arma aceea, un trofeu preţios. Geanta mea era plină cu grenade de mână.
Witold Kiezun,
supravieţuitor
Istoricii muzeului şi experţii în cinematografie au avut nevoie de doi ani pentru realizarea fimului de 90 de minute. Regizorul Jan Komasa a produs structura narativă, iar regizorul de sunet Bartosz Putkiewicz a coordonat introducerea dialogului celor doi fraţi şi potrivirea sunetului şi a muzicii.
Trecutul readus la viaţă prin film
Autenticitatea a fost de o importanţă supremă. Cineaştii au înregistrat sunetul din timpul tragerilor folosind aceleaşi tipuri de arme văzute în film. Experţi în cititul pe buze au studiat înregistrările, ajutându-i pe actori să furnizeze voci pentru oamenii din film. Istoricii i-au consultat pe supravieţuitori şi au studiat mii de fotografii vechi pentru a nimeri culorile şi umbrele potrivite ale fiecărui articol de îmbrăcăminte, obiect şi loc.
Când cineva plânge în film, a plâns în realitate. Când cineva e fericit, a fost fericit în realitate. Dacă cineva moare, a murit în realitate.
Piotr Sliwowski,
istoric
Ideea filmului îi aparţine lui Jan Oldakowski, directorul muzeului, al cărui fiu l-a întrebat de ce oamenii din documentarele alb-negru despre revoltă au chipurile întunecate.
„A fost o idee nebunească”, a spus Oldakowski, „dar am hotărât să spunem adevărul într-un mod contemporan, prin eliminarea acestei bariere alb-negre.”
Materialele Armatei de rezistenţă au fost filmate pentru a documenta un eveniment istoric, dar şi din motive politice: pentru a aduna populaţia şi a le demonstra Aliaţilor curajul Poloniei în faţa armatei lui Hitler.
La momentul revoltei, naziştii ocupau Polonia de cinci ani. Mii de tineri locuitori ai Varşoviei, membri ai mişcării Armata Teritorială, au vrut să preia controlul asupra capitalei înainte ca Armata Roşie a sovieticilor să pătrundă şi să aducă oraşul sub o conducere la fel de nedorită, notează Mediafax.
Fără întăriri sau muniţie suplimentară, insurgenţii au renunţat după două luni, supravieţuitorii find trimişi de nazişti în taberele de concentrare, inclusiv în Auschwitz.
Foto credit: captură video „Warsaw Uprising (1944) with color and sound“
