10 întrebări pentru Andrei Crețulescu
https://www.ziarulmetropolis.ro/10-intrebari-pentru-andrei-cretulescu/

INTERVIU De vorbă cu regizorul filmului „Charleston”, despre cinematografie, Bucureşti, festivaluri şi dezobişnuinţa de a trăi zile obişnuite.

Un articol de Alina Vîlcan|21 iunie 2018

1. Andrei, felicitări pentru Charleston! Cum ai descrie felul în care ai lucrat pentru primul tău lungmetraj acum, când e deja în cinematografe? Ce a fost cel mai dificil?

Am avut o atmosferă extraordinară la filmări – pe măsura echipei. Pe moment, toate păreau dificile; privind în urmă ai zice că a fost floare la ureche.

2. Detaliind un pic, cum ai ales distribuția – atât de bine aleasă, de altfel, sau muzica? Unde ați filmat și cât au durat filmările?

Șerban Pavlu s-a cam impus de la sine, pe Radu Iacoban l-am „studiat” pe furiș vreme de un an. În ceea ce-i privește pe ceilalți, m-am dus la fiecare dintre ei și le-am spus ce rol pun la bătaie. Spre surprinderea și bucuria mea, au acceptat cu zâmbetul pe buze… Am filmat în centrul Bucureștiului, pe autostrada către mare, la Olimp și lângă Vila Scriitorilor, cu totul 26 de zile. Mai mult sau mai puțin… Cât despre muzică, am ales piese care să mă reprezinte și care să completeze și/sau comenteze ceea ce se vede pe ecran.

3. Charleston este un film care a călătorit mult prin festivalurile internaționale. De care dintre acestea te leagă cele mai plăcute amintiri?

A avut un parcurs zdravăn și cumva nesperat… Îmi amintesc cu plăcere de Locarno, unde spectatorii au cerut o extra-proiecție, de Varșovia – unde oamenii stăteau claie peste grămadă, inclusiv pe jos, și de publicul de la Minsk – jumătate de sală râdea, jumătate plângea.

Charleston (Foto: Adi Marineci)

4. Spuneai într-un interviu că este mai ales un film pentru publicul de acasă. Și este, într-adevăr, un film care poate plăcea cu ușurință publicului. Ești mulțumit de cum a fost primit în cinematografe?

Am avut proiecții sold-out la Cluj, proiecții speciale la București, Piatra Neamț, Constanța, care s-au lăsat cu standing ovations și câte 50 de minute de Q&A… Nu e rău. Ne pregătim de TIFF Sibiu și apoi din nou turneu în țară.

5. Spune-ne o poveste de la filmările pentru Charleston. O dimineață, o dublă care nu ieșea, o întâmplare din culise care ți-a rămas în minte…

Filmam secvența de pe bulevardul Dacia, în care Alexandru își cumpără vin și apoi dă de pomană unui boschetar. Mălina Ionescu (scenografia) mi l-a costumat pe respectiv întocmai ca pe un bătrân lup de mare. M-am topit când l-am văzut și m-am trezit că nu i-ar sta rău cu o pipă… De unde pipă, când noi filmam peste cinci minute? „O secundă”, zice Silviu Vartolomei (props) și patru minute mai târziu, nu știu cum și în ce fel, boschetarul nostru avea în gură ditai luleaua…

Andrei Crețulescu

6. Te-ai născut la București, în ‘74. Cum îți amintești de Bucureștiul din copilărie, ce îți place la București și de ce ai ales ca orașul să fie atât de vizibil în primul tău lungmetraj?

Mi-l amintesc cam cum se vede în film – și l-am vrut în film pentru că încă mi-l amintesc. Îl iubesc foarte mult pe Bucureștiul ăsta și mă doare foarte tare când văd că lumea își bate joc de el – îl ciuntesc, îl urâțesc, îl murdăresc, îl șubrezesc sau îl demolează de-a binelea.

7. Cum arată o zi obișnuită pentru tine?

M-am dezobișnuit să trăiesc zile obișnuite… Dar trebuie musai să implice niscai cinema, ceva muzică și o partidă de smotoceală cu motanul.

8. Cum vezi evoluția cinematografiei autohtone în ultimul deceniu? Ce i-ai reproșa?

Nu-i reproșez nimic, din contră. A crescut, e vie, colorată și diversă. Ne mai lipsesc doar spectatorii…

9. Ce va urma după Charleston?

Un scurtmetraj în două personaje, de filmat la toamnă, și un lungmetraj extrem de violent, de filmat iarna, în vârf de munte.

10. Genericul final al filmului include cuvintele „Pentru Ioana”. Ioana este, așadar, un personaj inspirat din viața reală? Cine este Ioana?

Ioana era mama mea. Și, cum povestea din film e parțial inspirată de o poveste din viața ei, filmul îi este dedicat.

Pentru Charleston, am filmat în centrul Bucureștiului, pe autostrada către mare, la Olimp și lângă Vila Scriitorilor, cu totul 26 de zile. (Andrei Crețulescu, regizor)

15
/03
/21

CRONICĂ DE FILM Documentarele biografice mainstream nu prea au cum să ofere surprize formale. Au cam aceeaşi structură, iar diferenţele sunt marcate de personalitatea adusă în prim-plan. Produs şi lansat recent de Netflix, „Pelé” este un film cât se poate de convenţional. Însă e greu de criticat prea aspru: ni-l prezintă pe marele Pelé, aşa că patosul e mai uşor de trecut cu vederea.

11
/03
/21

CRONICĂ DE FILM Difuzat la 4 martie de postul de televiziune Cinemaraton, dar programat în aceeaşi seară şi la Cinematograful Muzeului Ţăranului Român din Bucureşti, „Mai presus de orice” (1977) este o docudramă mai puţin ştiută, realizată de Dan Piţa şi Nicolae Mărgineanu, despre cutremurul din 1977.

07
/03
/21

Poți spune o poveste bună în mai puțin de 4 minute? Atunci e momentul să te înscrii în competiția românească a Festivalului internațional de foarte scurt metraj TRÈS COURT, coordonat de Institutul Francez din România!

05
/03
/21

Festivalul Internațional Film O'Clock, eveniment gândit ca o mișcare culturală și interculturală cinematografică, dar și de socializare internațională, prin care oameni iubitori de cinematografie din toate colțurile lumii să poată trăi și împărtăși experiențe comune interesante, și-a încheiat prima ediție pe 3 martie, cu decernarea premiilor pentru competiția de scurtmetraje.

04
/03
/21

Ziarul Metropolis vă recomandă: un film cu Catherine Deneuve și Juliette Binoche, două tablouri despre lumea de azi dintr-o galerie bucureșteană, un festival de muzică clasică la Iași, un roman plin de mister al unei tinere scriitoare britanice și cartea unui istoric optimist care-și propune să redea speranța.

02
/03
/21

CRONICĂ DE FILM După o serie de filme care investigau trecutul, Radu Jude revine cu „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc” (2021), un lungmetraj polemic care atacă în primul rând ipocrizia societăţii româneşti prezente, mai ales în privinţa sexualităţii.

26
/02
/21

CRONICĂ DE FILM Problema dureroasă a tăierilor ilegale de păduri din România, pusă în legătură cu situaţii asemănătoare din alte ţări, devine în sfârşit subiectul unui documentar de cinema care îşi aşteaptă în acest an întâlnirea cu publicul larg, „Lemn” (2020), realizat de Monica Lăzurean-Gorgan împreună cu alte două cineaste, Ebba Sinzinger din Austria şi Michaela Kirst din Germania.

23
/02
/21

CRONICĂ DE FILM Cu noul său film, „Servants” („Servitorii”, 2020), distribuit şi la noi în câteva din cinematografele deschise, regizorul slovac Ivan Ostrochovský pare a spune că cinema-ul este în primul rând o chestiune de stil. Însă e suficient asta?