5 întrebări pentru actorii de la Teatrul Metropolis – Alexandru Nagy
https://www.ziarulmetropolis.ro/5-intrebari-pentru-actorii-de-la-teatrul-metropolis-alexandru-nagy/

Actorii de la Metropolis răspund la cinci întrebări despre soarta teatrului autohton, într-o perioadă atipică şi delicată pentru scena românească.

Un articol de Ziarul Metropolis|18 iunie 2020

1. De ce v-a fost cel mai dor în timpul celor două luni de stare de urgență?

Alexandru Nagy: Mi-a fost și îmi este foarte dor de Operă, de repetițiile de la Teatru și de Conservator. Sunt conștient că în izolare am câștigat anumite lucruri, dar am pierdut unele momente frumoase care se nasc în echipele în care lucrez.

2. Credeți că lumea se va schimba în urma acestei pandemii? În ce fel?

Cred că da, însă la noi schimbarea se produce cu o întârziere, din câte am observat în ultimii 15 ani. Așadar, cred că ne așteaptă foarte multe provocări în viitorul imediat. Chiar dacă vine sfârșitul lumii așa cum o știm noi, cred că ține de noi ca artiști unde ne poziționăm. Mai multă flexibilitate și adaptabilitate în vremurile astea, sunt două obiective pentru care trebuie să ne pregătim. Unii au o rezistență la schimbare și e normal, poate că își permit. Noi, cei la început de drum nu.

3. Ce fel de spectacole credeți că vor căuta spectatorii la teatru după această experiență?

Teatrul e teatru și așa va rămâne. A încerca să faci din teatru Netflix – prin pomparea unor bugete fabuloase în scenografie si onorarii si reducerea actorului la metoda de serial este o eroare. În aceste vremuri apăsătoare, teatrul trebuie să revină la esență, la emoția întâlnirii cu spectatorul. Un teatru centrat pe actor și spectator. Pe nevoile ambelor tabere. Și, până la urmă, o înțelegere mai clară a faptului că facem parte din aceeași comunitate.

Eram deja destul de distanțați de publicul nostru și înainte de pandemie. Distanțarea impusă nu a făcut decât să ne sublinieze și să adâncească ideea că nu suntem atât de bine conectați cu publicul nostru, nici măcar nu îl cunoaștem. Și ca atare dacă nu-l cunoști și nu îl recunoști ca partener egal, nu ai cum să-i oferi ceea ce are nevoie.

4. Felul dumneavoastră de a vă raporta la teatru s-a schimbat în vreun fel? Credeți că teatrul va arăta altfel după revenirea la normal?

Lucrând în ultimii 15 ani mai mult în mediul independent, am avut noroc (râde). Ceea ce părea un dezavantaj până anul acesta, se dovedește a fi atuul generației noastre. În astfel de vremuri, după marile crize, lucrurile se schimbă, iar experiența câștigată în zona independentă poate fi folosită cu brio și în teatrul de stat. Era deja evident de ceva timp că trebuie să strangem cureaua. Risipa de bani nu mai are cum să existe în teatrele de stat. Egalitatea de șanse, promovarea dramaturgiei românești și a tinerilor este o nevoie reală.

Îmi doresc foarte mult ca teatrul să fie orientat spre comunitate și spre public, să nu mai facem spectacole pentru noi, cei din breaslă, și să nu mai îngropăm actorul în decoruri mamut. Să nu facem o concurență neloială și nereușită Netflix-ului. Să ne reamintim de lucrul cu actorul. De spațiul gol al lui Brook, de teatrul “sărac”, dar atât de bogat al lui Grotowski.

5. Dacă ați fi avut o baghetă magică în timpul acestei pandemii, care ar fi cele trei lucruri pe care le-ați fi schimbat sau le-ați schimba de acum încolo?

Cred că fiecare dintre noi posedă această baghetă magică pe toata durata existenței, nu doar în situații de criză. Cred că ea trebuie folosită mereu pentru a crea acea magie interioară, extrem de specială, care ne face dependenți de teatru și de întâlnirea cu noi înșine.

Ne-am dat seama în acest răstimp că nu putem exista fără public. Și ca atare el trebuie să fie ținta noastră. Nu premiile și nici concursul stupid între bugete.

Aș vrea să cred că nu suntem retrograzi. Că fiecare în parte, în secret, și-a tras concluziile personale în tot acest răgaz și că ne întoarcem treptat, mai buni, mai sinceri și mai dornici de întâlnirea esențială care trebuie să se întâmple la teatru.

Este clar că trebuie să facem tot ce ne stă în putință să fim alături de publicul nostru, pentru că el are nevoie de noi, la fel cum și noi avem nevoie de el.

“Nu se poate trăi fără teatru.”

01
/03
/14

Danuta Wałęsa, soţia fostului lider legendar al Solidarităţii Lech Wałęsa, autoarea cărţii autobiografice "Visuri şi taine", şi scriitorii Andrzej Stasiuk şi Olga Tokarczuk se numără printre invitaţii Salonului de Carte Bookfest 2014, care se va desfăşura între 28 mai şi 1 iunie, la Romexpo.

28
/02
/14

La prima vedere, am putea gândi că este o nepotrivire: cum ar putea să sune arii franceze cu un peruan, Simfonia Alpilor cu o orchestră japoneză şi simfoniile lui Robert Schumann cu dirijorul Yannick Nezet Seguin decât, să spunem, nepotrivit? În 3 martie se lansează la nivel internaţional aceste albume semnate de extra-europeni care oferă însă versiuni de referinţă pentru repertoriul european.

28
/02
/14

Sâmbăta, 1 Martie, “de la orele 19 si ceva, spre 20.00, cant despre urzici patimase, spanac inrourat de sentimente, loboda cu inima, soare instabil, mugurasi, depresie, anxietate...”, spune Maria Raducanu, care vă invită să o vedeţi şi să o ascultaţi pe scena Teatrului de Artă Bucureşti.

28
/02
/14

Din cartea scrisă de soţia sa, Romola de Pulszki, aflăm că marele balerin rus s-a născut la 28 februarie 1890, la Kiev, oraşul cu patru sute de biserici, într-o familie de dansatori de origine poloneză.

28
/02
/14

ŞTIAŢI CĂ într-o zi de 28 februarie s–a născut scriitorul şi filozoful Mircea Eliade? După terminarea învățămîntului primar la școala de pe strada Mîntuleasa, Eliade devine elev al Colegiului Spiru Haret fiind coleg cu Arșavir Acterian, Haig Acterian, Petre Viforeanu, Constantin Noica și Barbu Brezianu.Devine interesat de științele naturii și de chimie, ca și de occultism, și a scris piese scurte pe subiecte entomologice. În ciuda tatălui său care era îngrijorat de faptul că-și pune în pericol vederea și așa slabă, Eliade citește cu pasiune şi învăță, fără profesor, italiana și engleza, apucându-se să studize în acelaşi timp persana și ebraica. Opera completă a lui Mircea Eliade cuprinde peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite.

27
/02
/14

Anul 2013 a fost considerat bun pentru cinematografia de calitate. Iar asta se vede, parţial, în nominalizările la premiile Oscar 2014, dar şi prin filmele care au fost ocolite. Câştigătorii vor fi anunţaţi în noaptea de 2 spre 3 martie.

27
/02
/14

Asist la o lecție de profesionalism artistic, ce seamănă prea puțin cu o repetiție, fiind mai degrabă un concert în toată regula, fără lumini și public. Artistul este Ștefan Bănică. Alături de el sunt cele două trupe ale sale, The 50`s şi Rock n roll band, iar repetiţiile sunt dedicate concertelor sale acustice, din data de 7 și 8 martie, de la Circul Globus.

27
/02
/14

Februarie 2014. Zi frumoasă de iarnă nedefinită. Pași adunându-se în sala ce avea să devină pentru aproape două zile cuib de gânduri și rânduri. Și muzică plină de tumult, pasiune și îndemn către meditație. Întrebări și lacrimi.

27
/02
/14

Iris Spiridon mai scoate o piesă de excepție din cufărul cu păpuși vechi. Spectatorii pătrund ȋn sală ca printr-o oglindă fermecată, ȋn toiul unei ședințe de spiritism. Trei tinere ȋn rochii negre invocă spiritul uneia dintre cele mai controversate figuri feminine ale secolului XX.