Considerat un adevărat fenomen al trompetei, Serghei Nakariakov este recunoscut la nivel mondial pentru virtuozitatea sa remarcabilă şi capacitatea de a transforma instrumentul într-o voce lirică, expresivă, capabilă să redea nuanţe de o sensibilitate rară.
Un articol de Ziarul Metropolis|14 mai 2025
Supranumit „Paganini al trompetei”, Nakariakov a concertat pe cele mai mari scene ale lumii, alături de orchestre de renume precum Philharmonia Orchestra, Orchestre de Paris, Israel Philharmonic Orchestra și Tokyo Symphony Orchestra, sub bagheta unor dirijori legendari. A colaborat cu artiști precum Martha Argerich, Vadim Repin sau Mischa Maisky și a extins repertoriul trompetei prin adaptări curajoase și lucrări noi. În perioada următoare, Nakariakov vine în România în calitate de co-director artistic al Frequenza Festival – un proiect care îi poartă amprenta și care promite o experiență muzicală inedită, la granița dintre tradiție și inovație.
Irina Hasnaș: Domnule Serghei Nakariakov, între 22 și 25 mai 2025 lansați publicului din România o interesantă provocare, un festival complex și complet care va surprinde cu sonorități deosebite. Pe scena festivalului vor urca multe personalități, mulți prieteni renumiți. Festivalul poartă titlul de „Frequenza”, un festival dedicat muzicii de cameră altfel. Ce definește titlul festivalului?
Serghei Nakariakov: De ce „Frequenza”? Ei bine, frecvența definește sunetul, vibrația, iar noi vom „vibra” foarte mult în aceste câteva zile într-un fel. Cred că principala coordonată a festivalului nostru este să reunim diferite proiecte de festival precum unul de muzică de cameră clasic cu unul dedicat instrumentelor de alamă. Aceste două lumi par a fi separate, pentru că există o comunitate uriașă în lumea interpreților de muzică clasică și o mică oază a celor care se dedică instrumentelor de alamă, dar și noi, deși aparent suntem cumva în afara muzicii clasice, am devenit o importantă voce timbrală în toate registrele muzicale. Cred că ar fi bine să ne unim forțele într-un fel. Și alături de Maria Meerovitch, pianistă și prietenă dragă de atâția ani, am decis să încercăm ceva împreună. Așa că ne-am gândit la această idee și ne-am gândit la prietenii noștri care ni s-ar putea alătura pentru acest proiect. Am venit cu acest program care este foarte divers și sunt sigur că va fi foarte special și foarte plăcut de public. Aștept cu nerăbdare asta.
I.H.: Va fi o călătorie foarte interesantă prin sunet, sunete de alamă, sunete de coarde, sunete de pian și ce altceva?
S.N.: Ei bine, avem alamă, avem diferite instrumente. Avem trompetă, flügelhorn, trombon, trombon bas și tubă. Și apoi avem toate corzile, cu excepția contrabasului și pianul, care are o mulțime de corzi. Pianul, care este o bază, o cutie de rezonanță a tuturor.
I.H.: Dar este interesant ceea ce ați propus ca repertoriu. Ați început cu clasic și apoi vă îndreptați către alte stiluri și epoci ale istoriei.
S.N.: Avem piese clasice din diferite perioade, dar avem, de asemenea, un proiect de trio de alamă numit Kopfkino. Îmi place foarte mult acest cuvânt, pentru că definește o imagine cinematică foarte vie. Ne putem imagina orice. Imaginația noastră este nelimitată. Acest program va include un nou repertoriu, piese scrise de un fantastic compozitor israelian Uri Brenner. Va fi o narațiune, vor fi câteva povești, pentru că unul dintre interpreții noștri, Elias Faingersch, este de fapt un comediant care cântă și la trombon, și David Taylor, care este o legendă vie, care a cântat de-a lungul anilor cu muzicieni, începând de la Stokowski și apoi Gil Evans și Duke Ellington. Lista de muzicieni cu care a colaborat este nelimitată. O șansă mare să-l avem în proiectul nostru. Deci va fi unul cu totul special. Apoi îl avem pe Sergio Carolino care este un „magician”. Este un muzician foarte special, care poate cânta în diferite stiluri și combina sunetul acustic cu cel electronic. Nu știu dacă va alege să facă asta în timpul festivalului, dar va avea „carte blanche” pentru ceea ce vrea să facă. Și apoi, la final, vom cânta cu toții ca ansamblu de alamă. Ne vom „juca” împreună. Maria Meerovitch a fost mai responsabilă să pună la punct repertoriul de muzică de cameră a festivalului. Și, desigur, discutam despre toate acestea împreună.
I.H.: Dar e foarte interesantă ideea de a pune cap la cap, să zicem împreună, coarde cu alamă, alamă, toata familia alamelor. Deci, care este principalul lucru pe care ați dori să îl oferiți publicului? Un public care știe muzică sau un public care nu știe? Pentru generația tânără, pentru seniori, ce parte vizați cu proiectul?
S.N.: Ei bine, cred că publicul care participă la festivalurile de muzică de cameră nu prea este obișnuit să audă alamă. Așa că vor auzi culori noi cu care nu sunt obișnuiți și ca grup de alamă avem un repertoriu neobișnuit. Nu prea avem în program un repertoriu tipic. Nu suntem cvintet de alamă. Iar repertoriul este doar o muzică diferită. Avem compoziții noi, avem destul de multe aranjamente. Deci toate noi, culori noi, neobișnuite.
I.H.: În festivalul vostru folosiți diverse frecvențe. Sunete provenind de la alamă, provenind de la pian, provenind de la coarde. Și, desigur, unul dintre prietenii voștri ar adăuga, nimeni nu știe până acum, frecvențe electronice. Dar te-ai gândit vreodată să adaugi la toate aceste recitaluri, să zicem performanță, niște proiecții video?
S.N.: Îți înțeleg întrebarea. Pentru acest proiect am avut multe, multe idei, dar avem doar patru concerte. Așa că am vrut să începem cu ceva. Acesta este și ceva nou pentru noi. Este prima dată când încercăm așa ceva. Deci, desigur, avem multe idei. Eu personal mă gândeam să includ, poate, lucrările unor pictori, de exemplu, în viitor. Și, desigur, ar putea exista proiecții video. Ar putea fi o mulțime de lucruri. Și din moment ce avem un comediant în grupul nostru, un actor de fapt, așa că în principiu în viitor ar putea fi și mai multe elemente de teatru. Dar am vrut să începem de la ceva și cred că deja ceea ce avem astăzi este destul de special.
I.H.: Serghei Nakariakov, ai un vis pe care ai vrea să-l realizezi?
S.N.: Este o întrebare dificilă pentru că mă simt deja foarte norocos că am trăit atât de multe în viața mea până acum. Am avut șansa de a întâlni mulți muzicieni grozavi, de a împărtăși o scenă împreună, de a împărtăși muzică împreună, și pur și simplu îmi doresc să am mai multe idei care încep să încolțească în mintea mea și apoi să devină proiecte realizabile. Și nu este doar despre a învăța o piesă nouă, ci și poate fi ceva mai complex, un proiect care ar include diferite lucrări, poate chiar stiluri de muzică pe care nu le-am mai cântat până acum sau poate care ar include diferite tipuri de artă. Deci, vreau să spun, chiar în acest moment nu pot spune nici măcar ce mi-ar putea veni în cap în viitor, ci ceva de așteptat. Și chiar în acest moment, Frequenza Festival este un proiect foarte important pentru Maria și pentru mine, lucru pe care amândoi îl așteptăm cu nerăbdare și așteptăm cu nerăbdare să se întâmple.
