Piesa „Chutney“ este regizată de Vitalie Bichir, iar fiecare reprezentaţie artistică este unică fiindcă are un personaj surpriză
Un articol de Judy Florescu|7 martie 2013
Piesa „Chutney“ este regizată de Vitalie Bichir, iar fiecare reprezentaţie artistică este unică fiindcă are un personaj surpriză. Istvan Teglas şi Valentina Popa ne introduc în bucătăria de realităţi confuze a lui Victor şi Sara, unde a gătitul reprezintă un motiv de a transforma amintirile în poveşti.
„Când am rămas singură mi-am dat seama că realitatea are un gust teribil.”
Bucătăria este locul unde se trasează punctele cheie ale unei relaţii de dragoste. Tot ce ţine de casnic în lumea aceasta nu are sens dacă nu este făcut în doi. Tot ce e frumos şi plin de sens în doi devine urât şi fără sens odată izbit de singurătate. Nu te poţi bucura de dragoste decât dacă este împărtăşită, iar această distribuire sentimentală neprimită te împarte pe tine în mii de feluri, ce ar putea fi rescrise ca o carte de bucate a inimii, care în fiecare zi inventează o reţetă nouă de a iubi.
“Oare de ce când mâncăm împreună mâncarea pare atât de bună?”
Ce înseamnă bucătăria fără o masă cu două scaune şi două farfurii care aşteaptă doi oameni să îşi zâmbească şi să se iubească din priviri savurând acelaşi fel de mâncare? Ce e un frigider dacă nu mai deosebim legumele congelate de inimile noatre congelate? Ce e un aragaz dacă în loc să fiarbă la foc mic apa clocoteşte neîncrederea în sine şi nesiguranţa creată de exterior? Ce e omul dacă nu este lăsat să iubească şi să fie iubit cum vrea el, nu cum se vrea de la el? Reţeta iubirii nu a inventat-o nimeni.
“Era un miracol şi totodată cel mai firesc lucru din lume.”
Un lucru nou se învecheste o dată ce devine un obicei. Ne dorim ca lucrurile bune să dureze până la sfârşitul vieţii noastre, nu până la sfârşitul vieţii lor. E greu să acceptăm că orice are o dată de expirare, iar porţia de fericire este cu atât mai savuroasă cu cât nu este dublă.
“N-aş vrea să te implic şi te tine în starea asta.”
Piesa e construită pe stări, nu pe situaţii. Ascuţişul adevărului din poveştile lui Sara şi a lui Victor retează preconceputul şi deschide ferestre ale sufletului spre culorile altor lumi. Oare ce spectactor nu a făcut parte din povestea Sarei în momentele sale de căutări sufleteşti? Câte inimi ar avea curajul să se recunoască în povestea lui Victor în momentele lor de onestitate dură?
Marius Manole despre Chutney: „Mie îmi place foarte tare piesa. Este un lucru atât de delicat, de fragil şi de frumos făcut în filigran. Parcă nu e teatru. Vitalie Bichir a propus un concept nou pentru această piesă: în fiecare seară să vină alt prezentator. Vor fi diferiţi oameni care vor prezenta povestea asta. Mi se pare un lucru foarte bun, fiindcă ţine proaspătă şi atenţia spectatorilor şi ţine proaspătă şi atenţia actorilor a lui Istvan Teglas şi a Valentinei Popa, pentru că se vor raporta în mod diferit la fiecare om cu care vor interacţiona.”
Spectacolul este o producţie teatru’ LA MASA.
