„Un prinț și jumătate”. Moarte și stil
https://www.ziarulmetropolis.ro/un-print-si-jumatate-moarte-si-stil/

CRONICĂ DE FILM Cum trecem peste moartea unui prieten? Este întrebarea care traversează discret noul film realizat de tânăra regizoare Ana Lungu, stilizatul „Un prinţ şi jumătate”, care îi are în rolurile principale pe Iris Spiridon, Marius Manole şi István Teglas.

Un articol de Ionuţ Mareş|24 August 2018

În precedentul film, „Autoportretul unei fete cuminți” (2015), regizoarea Ana Lungu trata într-un mod antispectacular și dedramatizat și fără psihologizare momente din viața unei tinere (Elena Popa), doctorandă în inginerie seismică, ce își împarte existența între prieteni, un amant și părinți de sub a căror protecție financiară pare a încerca să iasă.

În noul film, „Un prinț și jumătate”, care a avut premiera mondială în competiția Festivalului de la Sarajevo, Ana Lungu își continuă interesul pentru acest tip de protagonistă și de cinema minimalist, însă sub o formă mai stilizată, lucru care se vede în decoruri, imagine și mizanscenă.

Este tot portretul dedramatizat, aproape banal, al unei tinere, ale cărei intenții, trăiri și sentimente nu ne sunt foarte accesibile, dar pe care ajungem, parțial, să le intuim sau să le descoperim până la un final neașteptat, oniric.

Protagonista este jucată de regizoarea de teatru Iris Spiridon (care avea un rol secundar și în „Autoportretul…”), împreună cu care Ana Lungu a scris scenariul.

Ea interpretează o tânără care locuiește într-o casă din București împreună cu doi prieteni, interpretați de actorii Marius Manole și István Teglas. Cele trei personaje împrumută prenumele reale ale actorilor, iar această opțiune, dublată de unele indicii că preocupările protagoniștilor ar fi apropiate de cele ale interpreților, inclusiv prin relațiile lor de prietenie, conferă și un anume caracter documentar filmului.

Ideea amestecului de ficțiune și realitate este întărită și de decizia de a-i distribui în scurte momente, aparent în propriile roluri, pe regizorul de teatru Radu Afrim, pe dansatorul și coregraful Răzvan Mazilu sau pe jurnalista și criticul Iulia Popovici.

Relația celor trei prieteni protagoniști, afectați de moartea unui alt prieten comun, pare a fi pusă în pericol după ce Iris, cea mai apropiată de cel dispărut, se îndrăgostește de un scriitor maghiar din Transilvania (jucat de actorul László Mátray), în a cărui căutare pornește, însoțită de Marius și de István.

Ana Lungu folosește același dispozitiv formal din „Autoportretul…”: planuri-secvență, camera de filmat de cele mai multe ori fixă, plasată la ceva depărtare de personaje, astfel încât, de pildă, chipul lui Iris rămâne inaccesibil spectatorului, iar tot ce aflăm despre ce simte ea este mai curând sugerat prin replici, acțiuni sau mici gesturi.

Deși ar putea fi acuzată de manierism, această abordare regizorală este justificată, cu atât mai mult cu cât trimiterea la teatru este vizibilă, prin folosirea unor actori care joacă mai mult în teatru sau au devenit cunoscuți în special de pe scenă.

Confuzia voită pe care Ana Lungu o creează între personaje (sau cel puțin unele dintre ele) și actorii care le joacă, folosind aceleași nume și aparent același fel de a fi, precum și artificialitatea asumată sunt stimulante prin autoironia și autoreflexivitatea lor, deși acest sistem de referințe s-ar putea să funcționeze doar pentru un grup restrâns de spectatori.

În plus, are ceva jucăuș care contrabalansează tragismul din subtext: moartea prietenului comun și doliul pe care protagoniștii îl poartă după el.

În fond, „Un prinț și jumătate” este despre cum încearcă cei trei prieteni, și în special Iris, să se împace cu acest deces și să trăiască în continuare cu gândul propriei morți viitoare, dar și despre relații dincolo de convenții.

„Un prinț și jumătate” va intra în cinematografe la 7 septembrie.

18
/10
/19

CRONICĂ DE FILM În documentarul „Jurnalul familiei -escu” (2018), regizorul Șerban Georgescu discută pe un ton jucăuș, ironic, ce (mai) înseamnă a fi român, la 100 de ani de la apariția României moderne, perioadă în care țara a trecut prin multe șocuri și transformări.

18
/10
/19

În Bucureşti, gala de deschidere a Les Films de Cannes à Bucarest este programată vineri, de la ora 19:00 la Cinema PRO, în prezența sărbătoritului ediţiei, Vlad Ivanov şi a cineastului Claude Lelouch.

15
/10
/19

CRONICĂ DE FILM Disponibil în unele cinematografe, documentarul „Emigrant Blues: un road movie în 2 ½ capitole”, de Mihai Mincan şi Claudiu Mitcu, discută subiectul migrației românilor în străinătate din câteva unghiuri inedite.

14
/10
/19

Les Films de Cannes à Bucarest îl celebrează anul acesta pe Vlad Ivanov, care anul acesta a împlinit 50 de ani. Actorului care seduce camera cu orice rol pe care-l interpretează, festivalul i-a dedicat o secțiune numită IVANOV 50 – care include cinci dintre cele mai importante filme care îl au ca protagonist: „Sunset”, „Câini”, „La Gomera”, „Principii de viață” și „Hier”.

09
/10
/19

CRONICĂ DE FILM Deşi pretinde că este un omagiu adus oamenilor care au murit în închisorile comuniste, "Între chin şi amin" (2019), al doilea lungmetraj de ficţiune al regizorului Toma Enache, nu este de fapt decât o bătaie de joc la adresa memoriei victimelor, prin kitsch-ul pe care îl etalează.

Page 1 of 25012345...102030...Last »