-->

„7 dintr-o lovitură”: râdem, ironizăm, judecăm, dar de fapt pe cine?
https://www.ziarulmetropolis.ro/7-dintr-o-lovitura-radem-si-ironizam-dar-de-fapt-pe-cine/

Trăim în vremea lui „vrem totul acum, şi din ce în ce mai mult”. Vreţi asta şi la teatru? Se rezolvă, la Teatrul Metropolis. „7 dintr-o lovitură” vă oferă… orice vreţi să înţelegeţi. Dincolo de povestea cu mult umor nonşalant a unei emisiuni TV care nu e ce pare, e un spectacol despre noi vs ceilalţi şi despre perfecţiunea pe care toţi o vrem şi nimeni nu o are.

Un articol de Cristina Enescu Aky|10 mai 2019

Lia Bugnar scrie, regizează și joacă la fel: cu onestitate, neostentativ chiar și atunci când frapează, fără să pară că vrea să șocheze sau să frustreze doar „de amorul artei” sau pentru că te are captiv în întunericul sălii de teatru. Are un umor foarte down to earth și curajul de a ridica la fileul minții și emoțiilor publicului subiecte, personaje, situații din realitatea aparent cea mai banală, dar care deseori te scot binișor din zona de comfort. Ea observă viața cu atenția și curiozitatea care la mulți dintre noi s-au ofilit, și apoi o servește pe scenă într-un mod care te face să îți fie dor să redevii atent la Viață.

Mai știți de unde vine vorba „(a prinde/lovi) șapte dintr-o lovitură”? Croitorașul care caută faima în urma răspândirii falsei vești cum că a doborât șapte de-odată. În realitate șapte muște, în imaginarul colectiv șapte ce-vreți-dumneavoastră-să-vă-imaginați. Așa și aici: șapte anonimi aterizați într-o emisiune de tip Big Brother caută, fiecare în felul lui, să pară mult mai așa și pe dincolo. Diferența față de povestea croitorașului este că, în realitate, fiecare dintre ei este infinit mai interesant și emoționant decât orice imagine pe care se străduiește să și-o construiască în fața lumii.

Ce vrea de fapt tot omul, cei șapte din spectacol și cei nenumărați din afara lui? Pe lângă celebritate (dacă i se oferă ocazia). Să se simtă bine. Cum? Unii prin bani, alții prin relații amoroase, relații cu animale domestice, droguri de diferite tipuri, succes profesional, gâdilarea ego-ului și dominarea celorlalți, etc. Toți vrem să ne simțim mai bine, iar asta ne face adesea să prezentăm lumii ceea ce credem că va fi mai apreciat. E una din temele generatoare de mult haz dar și necaz în acest spectacol, în care oameni ca oricare alții, fiecare cu problemele lui (dependența de droguri, de cinism, de iubire, de singurătate sau de muzică, de erotism, etc) intră fără să știe în ce se bagă într-un fals casting pentru o telenovelă, în realitate un reality show născut din goana isterică și paroxistică după audiență a unei televiziuni. Audiență = telespectatori al căror interes este menținut doar prin prezentarea de lucruri din ce în ce mai șocante. Big Brother aici este ochiul mereu avid de senzațional în doze crescânde, paroxistice, al … cui? Păi nu doar al televiziunilor (reprezentate de dialogul abuziv și umilitor dintre vocea Boss-ului și producătoarea tv din ce în ce mai sub presiune – jucată de Maria Obretin pe o paletă emoțională pendulând între umilire în numele succesului profesional, isterie, vulgaritate și manipulare – trăsături perfect recogniscibile în majoritatea emisiunilor TV), ci în primul rând al publicului. Adică al nostru.

„7 dintr-o lovitură e un manifest împotriva proteveurilor și antenelor, și kanaldeurilor care ne infestează viața. Manifest prin umor și hohot de râs” spune descrierea spectacolului. Ar fi banal dacă ar fi doar asta. Aici râzi de marasmul, superficialitatea și vulgaritatea crescânde ale industriei entertainment-ului, dar și de propriile interese și motivații în modul cum  ne prezentăm în fața lumii. Nu poți să vezi acest spectacol fără să te întrebi măcar în treacăt: ce mă interesează din ce urmăresc în media și mai ales de ce? Cât de mult mă incită vulgaritățile și vedetismele de la TV și din mediul online? Cât de obsesiv îmi doresc să maschez propriile mele imperfecțiunile în fața altora – și care e „imaginea perfectă” pe care mi-o doresc?

Cei șapte necunoscuți-vedete sunt o colecție inegalabilă: cinicul, flegmaticul și greu impresionabilul Nick (Alexandru Nedelcu), care e bățos până la „lupta fizică” pe care ajunge să o ducă cu fantasmele care o chinuie pe Fefe (Alina Rotaru,  o actriță de o sensibilitate dramatică specială, după cum se poate vedea și într-un alt spectacol semnat tot de Lia Bugnar și tot la Teatrul Metropolis, „Două liniuțe”). Fefe are o vibrație emoțională specială, e țepoasă și nesociabilă atunci când o dor corpul și sufletul, și ascunde un munte de delicatețe. Ema (Letiția Vlădescu) reușește să aglomereze într-un corp minion și subțirel cam tot ce e caracteristic vedetelor-pipiță, siliconatelor buzate și hiper-machiate, bombelor sexi care nu știu ce bucăți de piele să mai arate în speranța disperată de a fi mai admirate, dorite, iubite. Boticul roșu țipător, părul vâlvoi-pasiune turbată, mișcările sexi-sexi-știu-că-mă-vrei – o damă-de-televizor mai chintesențială și completă greu veți găsi pe micul ecran.

Clara (Lia Bugnar) e timidă până la stângăcie și banal de normală – asta dacă nu punem la socoteală cu ce trăsnită pasiune vorbește despre cele două iubiri ale ei: harpa și Madam Bovary care miaună. Alexandru Bogdan în interpretează pe Bobo, și e la fel de bine distribuit în acest rol de golan de cartier-descurcăreț în viață-„boss” iute la mânie și aprig la pasiune ca și Cătălin Babliuc, din cealaltă distribuție a spectacolului. Dacă la Capatos (unde abundă de „frați” de-ai lui Bobo, nu vă puteți uita pentru că vă ia destul de repede de la stomac sau cu căscat, pe Bobo trebuie musai să îl vedeți, mai ales în tandrețuri cu Ema.

Gabi este Anghel Damian (uitați de serialul „Vlad” – deși e remarcabil și acolo-, veniți la teatru să vedeți ce Matrioșkă de talente e acest actor). E un asemenea melanj de autentic și fals de se sparie gândul, vorba poetului. Iar Luca (Andrei Runcanu) e, alături de Clara, contraponderea sensibilă a găștii, și are replici imbatabile în situații cu potențial violent.

La sfârșitul spectacolului te-ai amuzat, te-ai oripilat, și poate (dacă ești atent/ă dincolo de frecventele momente de haz) pleci gândindu-te la cât de asemănători suntem în eforturile noastre de a ne masca imperfecțiunile de toate felurile – evident, comparate cu idealuri de perfecțiune aparent universale dar de fapt prefabricate și inexistente. Și poate te gândești și la cât de puțin e nevoie ca să ne asmuțim unii împotriva celorlalți dar și ca să devenim prieteni.

 

„7 dintr-o lovitură”, textul și regia Lia Bugnar

Distribuție:

Nick: Alexandru Nedelcu

Fefe: Alina Rotaru

Marina: Maria Obretin

Ema:    Letiţia Vlădescu

Clara:  Lia Bugnar

Bobo:  Alexandru Bogdan

Gabi:   Anghel Damian

Luca:   Alexandru Nedelcu

www.teatrulmetropolis.ro

 

15
/07
/26

Deși vulcanică, are calmul câștigătorului; deși volubilă, are tăcerea înțeleptului; deși impulsivă, mizează pe stăpânirea de sine și se impune printr-un echilibru care a contribuit decisiv la consolidarea unei cariere de invidiat, care a convertit minusurile în plusuri. Sophia Loren are 91 de ani și rămâne cea mai iubită actriță italiancă din toate timpurile, diva care a fermecat generații întregi de creatori și de iubitori de artă, cucerind ecranul încă de la primele încercări adolescentine...

14
/07
/26

Membrii juriului Concursului Internațional George Enescu 2026, alături de foști laureați și invitați de prestigiu ai scenei internaționale, vor susține, între 4 și 18 septembrie, șase recitaluri camerale extraordinare pe scena Ateneului Român. Seria reprezintă una dintre tradițiile definitorii ale Concursului Enescu și oferă publicului ocazia de a asculta artiști care modelează astăzi standardele interpretării muzicale la nivel internațional.

14
/07
/26

Ivan Gallery, în colaborare cu Fragment Gallery din New York, prezintă expoziția A Line in Use, deschisă în perioada 16 iulie – 15 august, care reunește lucrările artiștilor Giulia Crețulescu, Gavril Pop, Adrian Ganea, Dan Beudean, Simona Runcan și Ivana Mladenović. Curatoriată de Daniela Custrin, expoziția propune o investigație intergenerațională asupra geometriei ca limbaj formal și condiție politică.

13
/07
/26

Orchestra Operei Naționale București, dirijată de Daniel Jinga, a susținut duminică, 12 iulie 2026, un concert pe scena în aer liber de la Villa Rufolo, în cadrul celei de-a 74-a ediții a Festivalului Internațional de la Ravello. Evenimentul a marcat încheierea semestrului românesc al Anului Cultural România - Italia 2026 şi a fost realizat cu sprijinul Ministerului Culturii și al Ambasadei României în Italia.

09
/07
/26

Organizat de Reading is Cool și revista MATCA, NOD Festival este punctul de întâlnire dinamic al profesioniștilor din domeniul literar și al artiștilor din domenii influențate de literatură, fie că este vorba despre teatru, film sau muzică, cu publicul consumator de cultură. Festivalul își propune să depășească formatul tradițional al unui eveniment literar și să creeze conexiuni între industrii, idei și comunități.

08
/07
/26

Ediția a 36-a a Festivalului Național de Teatru, program permanent al UNITER – unul dintre cele mai importante evenimente teatrale din România, spațiu al expunerii diversității și complexității fenomenului teatral românesc – va avea loc la București, în perioada 16-25 octombrie 2026.

08
/07
/26

Orchestra Operei Naționale București, dirijată de Daniel Jinga, va susține pe 12 iulie 2026 un concert pe scena în aer liber de la Villa Rufolo, în cea de-a 74-a ediție a Festivalului Internațional de la Ravello. Evenimentul marchează încheierea semestrului românesc al Anului Cultural România - Italia 2026.

07
/07
/26

Vineri, 10 iulie, Muzeul Micul Paris din București programează o nouă reprezentație a concertului La Grande Belleza, susținut de soprana Alexandra Știrban și chitaristul Maxim Belciug, cu pagini din Händel, Scarlatti, Mozart, Bellini ori Puccini.

06
/07
/26

Între 31 iulie și 2 august, clubul Control din București devine gazda primei ediții Stray Lights Festival, un nou eveniment dedicat muzicii care există în afara categoriilor și formulelor previzibile. Timp de trei zile, publicul va putea descoperi artiști care navighează între post-punk, noise rock, shoegaze, ambient, experimental și alte teritorii sonore greu de încadrat, dar imposibil de ignorat.

06
/07
/26

E seara zilei de 7 iulie 1967. John Merivale, actorul cu care Vivien Leigh avea o relație de mai mulți ani, pleacă la teatru lăsând-o pe ea acasă să se odihnească. E anul 1967. Vivien Leigh are 53 de ani și suferă de mult timp de tuberculoză și de tulburare bipolară.