Cristina Enescu

este redactor cultural, traducătoare şi colaboratoare a Festivalului Național de Teatru. Este absolventă de Studii Culturale Europene și Comunicare și Relații Publice, precum și o îndrăgostită de teatru, operă și muzică clasică. O puteți găsi pe Facebook, aici.

09
/11
/18

„Despre senzația de elasticitate când pășim peste cadavre” este un spectacol al Teatrului Național „Lucian Blaga” din Cluj, selectat în Festivalul Național de Teatru 2018 și prezentat și în cadrul Întâlnirilor Internaționale de la Cluj, din luna octombrie. Un titlu visceral și diafan și un text scris de Matei Vișniec acum aproape 10 ani la o solicitare (a directorului unei companii de teatru franceze) cu un scop programat (omagierea lui Eugen Ionescu la centenarul nașterii sale).

11
/10
/18

”Timp de zece zile, Timișoara devine un spațiu al uniunii și al reinventării sun umbrela culturii. Zece cartiere ale orașului vor fi gazde pentru spații în care artiști, localnici și turiști vor deveni participanți activi la îmbogățire a memoriei comunității, dar și în procesul de integrare într-o memorie colectivă mai largă, regională, națională și europeană.” Astfel a fost descris de către organizatori proiectul Memoriile Cetății, desfășurat timp de zece zile în septembrie la Timișoara, în cadrul evenimentelor asociate Timișoara Capitală Culturală Europeană 2021.

11
/10
/18

Prin propunerea de proiect coordonată de Simona Neumann, directoarea Asociației Timișoara 2021, orașul de pe Bega a câștigat în 2016 titlul de capitală culturală europeană în anul 2021, dar proiectele asociate acestui eveniment sunt deja în plină desfășurare. Sunt multe evenimente extrem de interesante, inedite și de impact la Timișoara, iar unul dintre acestea s-a axat în această toamnă pe cultura gustului și a hranei, respectiv pe hrană ca parte esențială a culturii locale.

19
/07
/18

Anywhere around the performing arts world, when you say “contemporary dance”, among the names that will absolutely make it to the top of the list are two Israeli dance companies, Batsheva Dance Company (lead by the prominent choreographer Ohad Naharin) and the Kibbutz Contemporary Dance Company (KCDC), whose Artistic Director since 1996 is Rami Be’er. Last year, both companies attended the International Theater Festival in Sibiu. This year, KCDC presented at FITS its newest production, Mother’s Milk. A Love Song for Parents, through which Rami Be’er honors his parents, survivors of the Holocaust, both of which died last year.

19
/07
/18

One of the performances that opened the Sibiu International Theater Festival (at it’s 25th edition, one in which performing arts were substantially represented), was The American Dance Show, a flexing performance by The Flex Company. The show was directed by Reggie (Regg Roc) Gray, one of the pioneers of this rather new and increasingly popular dance style, alongside Peter Sellars, the famous, not-that-orthodox theater and opera director. The American Dance Show is part of the American Democracy Series, by ArtKtype.

26
/06
/18

La ediția de anul acesta a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, compania londoneză de teatru-dans Luca Silvestrini’s Protein a prezentat ”Border Tales (”Povești ce ne despart”), spectacolul poate cel mai interesant, comic și totodată generator de ”food for thought” (hrană pentru gândire) din această a 25-a ediție a festivalului.

17
/06
/18

La FITS 2018, Kolben Dance Company din Israel a prezentat spectacolul ”On The Edge” (”La limită”). Am vorbit cu cunoscutul coregraf și decan al Facultății de Dans din cadrul Jerusalem Academy of Music and Dance, despre ce înseamnă și ce consecințe are ”a fi la limită” în dans, artă și în interacțiunile umane.

17
/06
/18

At the 2018 International Theater Festival in Sibiu, the Israelian Kolben Dance Company presented it’s latest creation, “On The Edge”. I spoke to the well-known choreographer (and also Dean of the Faculty of Music at the Jerusalem Academy of Music and Dance) about what it means and how it feels to be “on the edge” in dance, art and human interactions.

15
/06
/18

Soon after graduating the New Zealand School of Dance in 2016, the young Australian dancer Tristan Carter flew to the Ga’aton kibbutz in Galillee to join the Israeli Kibbutz Contemporary Dance Company. At the Sibiu International Theater Festival 2018, after the company’s last performance of ”Mother’s Milk” (choreographer Rami Be’er’snewest creation), and hours before their departure to Paris for performances at the Theatre de Paris, Tristan shared some thoughts on the experience of being part of this acclaimed dance company, the life and artistic training in kibbutz, as well as KCDC’s latest show.

11
/06
/18

Oriunde în lume, când spui ”dans contemporan”, printre numele care în mod absolut sunt în fruntea listei se numără două companii israeliene, Batsheva Dance Company (purtând semnătura coregrafului Ohad Naharin) și Kibbutz Contemporary Dance Company (KCDC), al cărei director artistic este din 1996 Rami Be’er.

01
/06
/18

Concursul internațional“George Enescu” a lansat proiectul“Ce auzim când ascultăm muzică?”. Acesta își propune să descifreze într-un format destins, actual și interactiv câteva elemente din arta interpretării muzicii, în pregătirea întâlnirii cu cei 270 de tineri muzicieni, din 39 țări, care au trecut de etapa de preselecție în cadrul Concursului „George Enescu” 2018 și care își vor demonstra talentul pe scenă, la București, în perioada 1-23 septembrie a acestui an.

17
/05
/18

Joi, 17 iunie, în ziua Înălțării Domnului, România va sărbători și Ziua Eroilor. Cu această ocazie, vor fi organizate 172 de evenimente-sincron în diferite comunități (sate, comune, orașe, consilii județene, școli, licee, muzee, biblioteci, universități, asociații culturale și sociale, teatre, mănăstiri) din România și din Republica Moldova, având ca scop omagierea eroilor veterani și a foștilor deținuți politici, care au contribuit prin sacrificiul lor la crearea și menținerea României pentru noi, cei de astăzi, și pentru generațiile următoare.

07
/05
/18

Comunitatea “Domnițe cu altițe” vă invită duminică, 13 mai 2018, la cea de-a doua ediție a Paradei Portului Popular românesc în București. Parada va străbate Calea Victoriei pana în Centrul Vechi, la Hanul lui Manuc.

17
/12
/17

Sincer, când v-a plăcut ultima dată de România? Sau mai degrabă ”România e o țară grozavă, păcat că e locuită”? Când v-ați simțit foarte „împreună“ cu alți români? (Nu la sentimentul colectiv de ”vai de noi” mă refer).

29
/11
/17

Deoarece pe 28 noiembrie 1918 Bucovina a devenit a doua provincie românească ce s-a unit cu România, data a fost declarată oficial drept Ziua Bucovinei print-o lege din 2015. În inima Țării Fagilor (în germană Buchenland), la Rădăuți, Ziua Bucovinei a coincis ieri și cu prima din cele 4 zile ale unui eveniment în premieră în România: Klavier Art Duo Festival, primul festival de duo pianistic (pian la patru mâini) din țară, cu intrare liberă.

28
/09
/17

Sub patronajul Ambasadei Regatului Belgiei la București, sâmbătă 30 septembrie va avea loc la ora 19:00, la Biserica Sf Tereza din București (Șos. Olteniței 3-5), al doilea din cele cinci concerte de muzică sacră și poezie belgiană din cadrul Festivalului de Muzică Sacră Belgiană, organizat de Asociația Culturală de Prietenie România-Belgia. La concertul de sâmbăta aceasta, în prezența Ambasadorului Regatului Belgiei la București, publicul va putea audia lucrări semnate de Jacques-Nicolas Lemmens și Cesar Franck (compozitori celebri în secolul IX) și doi compozitori contemporani (Jan Van Landeghem și Raoul de Smet, care au scris două lucrări special pentru această serie de concerte).

22
/06
/17

În ziua dinaintea prezentării spectacolului ”Naharin’s Virus” în FITS 2017, una dintre conferințele de la Librăria Habitus l-a avut ca invitat pe unul dintre cei mai aclamați coregrafi contemporani, colaborator al celor mai importante companii de dans din lume. Un om și un artist care intrigă, năucește și totodată provoacă revelații profunde despre dans, corp și mișcare.

15
/06
/17

”Captivează instantaneu... Inspirat din Keaton, Fellini și desigur Chaplin, acest spectacol atemporal despre hilare accidente minore și acrobații excepționale este încântător...Obligatoriu de văzut... Contagios, extraordinar, magic.. Adorabil...Un deliciu, mergeți neapărat să-l vedeți....” Dincolo de astfel de spicuiri din aprecierile presei internaționale la adresa acestui spectacol, exact în ziua în care o mult necesară lege a fost adoptată în România (interzicerea folosirii de animale sălbatice în numerele de circ pe tot teritoriul țării), ”Pss psss/ Chiar... fără cuvinte” a făcut istorie în multe suflete și la FITS 2017.

14
/06
/17

Față de cum au cunoscut circul multe generații, acest relativ nou tip de artă performativă, circul contemporan, împletește acrobațiile și performanțele fizice cu dansul, prezentarea unui fir narativ prin mijloace de expresie teatrală, lightning design și o estetică centrată pe om, pe sentimentele, călătoria și poveștile sale. Australia, patria celebrissimei trupe Cirque du Soleil,  este unul dintre creatorii circului contemporan, care a luat avânt în anii 1970. Este o artă care conectează corpurile și sufletele fără a avea nevoie de prea mult decor sau artificii ornamentale sau de animale. Istoria circului dar și numeroasele frământări și teme ale culturii contemporane se regăsesc în această artă măiastră, complexă, extrem de muncită și totodată simplificată până la esențe: mișcare, dans, ritm, conexiune, capodoperă a corpului uman. Doamnelor și domnilor, Circa Contemporary Circus!

13
/06
/17

Compania spaniolă Tutais a adus la FITS 2017 un spectacol cu care publicul românesc cu siguranță a rezonat puternic. ”Dansul urșilor din Pirinei” valorifică o tradiție culturală extrem de veche în multe zone montane ale Europei și ale lumii, inclusiv în România, în centrul căreia se află urșii și lumea lor de munți și păduri. Încărcătura simbolică enormă a ursului este, toată, incorporată în acest spectacol: animal totemic, heraldic, călăuză a sufletelor după moarte, vestitor ritualic al primăverii, simbol regal înțelepciunii dar și al forței brute dezlănțuite, arhetip al vindecătorului șamanic, principiu dual al adormirii și reînvierii și multe altele.

13
/06
/17

Știți unde e Guadalupe? În largul coastei vestice a Mexicului. Știți ce legătură are cu România? (Desigur, dincolo de faptul că este cel mai populat teritoriu al Uniunii Europene -întrucât aparține de Franța, face parte și din UE- din America de Nord.) Una enormă, aceeași legătură pe care o poate stabili orice loc din lume cu un altul: conexiunea prin muzică, dans, ritm, culoare, zâmbet, bucurie.

12
/06
/17

În deschiderea FITS, prima conferință de presă a adus la întâlnirea cu publicul pe directorul FITS, Constantin Chiriac (director al Teatrului ”Radu Stanca” din Sibiu și omul datorită căruia există și a tot crescut acest festival), criticul de teatru Octavian Saiu (moderatorul conferințelor FITS), precum și coregrafa Brenda Angiel, creatoarea spectacolului ”Tango la altitudine II”, prezentat în festival, și regizorul Alexandru Grecu (președintele UNITER din Republica Moldova).

12
/06
/17

În a doua zi a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu (10 iunie) a fost prezentat spectacolul de dans aerian ”TANGO LA ALTITUDINE II”, semnat de coregrafa argentiniană Brenda Angiel, continuarea unui spectacol prezentat anterior tot la FITS de aceeași companie. Un performance în aer, în lumini, umbre și fum, într-un spațiu care nu mai e spațiu definit de limite ci e libertate și respirație largă.

08
/06
/17

Între 20-27 mai, Buzăul a devenit scena Festivalului ”Buzău Iubește Teatrul”, un ”nou festival vechi” împrospătat cu un nume și un concept de organizare nou. Spectacole dintre cele mai noi și apreciate din București, dar și două spectacole din Piatra Neamț și Suceava, o secțiune pentru studenți și alta pentru copii, spectacole de stradă și conferințe. L-am prins pe foarte activul director Adrian Găzdaru în mijlocul festivalului și l-am rugat să-și tragă puțin sufletul și să ne povestească despre FBIT.

31
/05
/17

Nouă povestioare în câte două sau trei personaje (plus un prolog și un epilog de grup), despre căutările, nesiguranțele și ratările iubirii, dar și despre micile ei mari victorii.

31
/05
/17

De 10 ani vă oferim spectacole și evenimente culturale de cea mai bună calitate. Cultura și toate lucrurile frumoase se pot savura, însă, cel mai bine, atunci când suntem sănătoși. Aflând despre criza de sânge care se acutizează în fiecare an pe perioada verii, ne-am hotărât să susținem această cauză extrem de importantă prin ceea ce facem cel mai bine, adică prin teatru.

30
/05
/17

Știți tăcerea aceea grea, vibrantă, aproape palpabilă, care te cuprinde la teatru când energia cea mai bună curge pe scenă și de acolo spre tine? Dacă nu știți sentimentul, vă recomand să mergeți cu mai multă deschidere la teatru. Deschiderea asta poate prilejui un gust de neuitat, cel al poveștilor spuse onest, emoționant, puternic.

23
/05
/17

Inspirăm prin arte și cultură ” este motto-ul Fundației Calea Victoriei, proiectul creat acum exact 10 ani de Sandra Ecobescu, fostă corporatistă îndrăgostită de valorile umaniste și de cultură. Numele Fundației recuperează și celebrează o tradiție culturală puternică a Bucureștiului, Calea Victoriei fiind asociată în înfloritoarea perioadă interbelică cu spiritul modern, european și cultivat al Capitalei.

04
/04
/17

Irlandez. Unul dintre cei mai autentici și buni români pe care îi știu. Când vorbește despre România ("E o țară așa de bogată, nici nu vă dați seama!") te face să te (re) îndrăgostești și tu de ea cu pasiune, cu acel realism care știe că, uneori, obstacolele sunt mari și entuziasmul e greu pus la încercare, dar care totodată vede și simte cât Bine, Frumos, Adevăr și Frumusețe e aici.

28
/03
/17

One-man show, spectacol de teatru-dans, teatru nonverbal, ”perform(D)ance” de și cu Paul Cimpoieru. Regizorul, coregraful și dans-actorul Paul Cimpoieru a crescut în pepiniera de talente și limbaj artistic a Companiei Passepartout D.P. (unde a ajuns printr-o întâmplare), iar ulterior și-a continuat evoluția într-un mod uimitor pentru cineva care nu are niciun fel de studii de teatru sau dans ”oficiale”, caci este absolvent de Politehnică și fost inginer de telecomunicații.

28
/03
/17

Manager al Teatrului Național din Cluj și al festivalului ”Întâlnirile internaționale de la Cluj”, organizate de TNC, co-fondator (împreună cu Alexandru Dabija și Marcel Iureș) al primul teatru intependent românesc, Teatrul Act, Distinguished Professor la University of California, autor al mai multor cărți de teoria teatrului, literatură și eseistică, regizor al multor zeci de spectacole de teatru, dintre care nu puține au luat premii importante și au călătorit în turnee internaționale. Un nume cu reverberații teatrale importante, niciodată liniare, deseori surprinzătoare: Mihai Măniuțiu. Aici, în calitate de regizor al unui spectacol pe care, într-un cuvânt, l-aș numi stupefiant: ”Iarna”.

28
/03
/17

Inițial: politehnist, masterand în științe umaniste, inginer de telecomunicații, IT-stul din cei ”10 pentru România”. Apoi – ruptură de destin și devine dans-actor în trupa lui Dan Puric, colaborator al lui Gigi Căciuleanu, elev al lui Andrei Șerban, participant și premiant în festivaluri din țară și străinătate, bursier al celebrului Actors Studio din New York și mereu un work in progress.

26
/03
/17

„S-a furat mireasa!”, după textul și în regia lui Radu Popescu, e o comedie despre o tânără corporatistă ruptă între logodna călduță cu Mihai, șeful ei, și iubirea cu aer de libertate a lui Andrei, fost iubit și alpinist.

20
/03
/17

Fotograful Mircea Albuțiu vă prezintă 10 imagini din seria de 40, numită New Energy. Seria a fost expusă la Arcade 24 în Bistrița Năsăud în septembrie 2015; în 28 aprilie 2017 va fi vernisată la Teatro Jose Lucio da Silva din Leiria, Portugalia iar în august 2017 la sediul ICR din Lisabona.

02
/03
/17

„Pitch Perfect”, filmul despre o trupă a cappella de studenți, este comedia musical pe locul 2 ca încasări din istoria înregistrată a filmului. Filmul a adus în atenția publicului mondial un fenomen muzical vechi de câteva secole bune, care atrage numeroase tipuri de public modern: muzica a cappella.

09
/02
/17

E interesant cum karma pieselor și a spectacolelor de teatru se împletește uneori cu viața, în modalități pe care nici autorul piesei, nici cei care au pus în scenă spectacolul, nu au anticipat integral. Am văzut spectacolul Teatrului de Comedie, ”Suflete moarte” de Gogol (în dramatizarea unui alt rus genial, Bulgakov, și versiunea scenică și regia lui Vlad Cristache) în această perioadă cu profunde mișcări tectonice social-politice în România.

03
/02
/17

Când pronunți ”Dan Puric”, audiența se grupează rapid în două tabere, sintetizabile cam așa: ”e deștept, le zice bine și e un munte de talent” sau ”lasă-mă, dom’ne, în pace..” (cel puțin). Pe mine, multe dintre spectacolele și vorbele lui m-au bucurat adânc, în același timp unele din (zic eu) marotele sale mi-au provocat un rid în plus. În mod clar, e un ”ne-oarecare”, totodată nescutit de ”cele ale omului”.  Îți place sau nu de el, e un fluviu în felul lui.

03
/02
/17

Concluzie: e unul dintre cele mai frumoase, luminoase, bine jucate, credibile și emoționante spectacole pe care le-am văzut de multă vreme încoace. Simplu. Iar o prietenă actriță îmi șoptește că rar vezi mașiniștii aplaudând o piesă din culise. Înseamnă că chiar „a coborât Îngerul”. Un spectacol frumos te pune pe gânduri (nu negre), îți dă bucurie (nu -doar- hlizeală goală) și îți dă un ”ceva” pe care îl porți, apoi, cu tine ca pe o bijuterie pe dinăuntru, mult timp.

18
/01
/17

Critic (constructiv) de teatru, curator de evenimente culturale din & dimprejurul teatrului, editor, traducătoare, observator, comentator și producător de proiecte culturale ce deschid teatrul spre diferite alte forme de creativitate artistică.

22
/10
/16

Spectacolul pus în scenă la Teatrul Act are la bază textul irlandezului Conor McPherson, „Autorități portuare” („Port authority”), care a avut premiera la Londra în 2001 și a fost preluat apoi pe Broadway. Piesa e o împletire de trei căutări ale sensului unor bucăți de viață, de fapt modalități și etape diferite ale rătăcirii în căutarea împlinirii.

07
/10
/16

E provocator şi savuros, dar evident şi riscant să vezi o nouă montare a unui spectacol de mare succes care încă se joacă la TNB. Toţi ies, însă, câştigători dintr-un astfel de pariu atunci când noua montare este surprinzătoare şi captivantă din cu totul alte motive, aşa cum se întâmplă cu montarea piesei ”Idolul şi Ion Anapoda” de George Mihail Zamfirescu, în regia Marianei Cămărăşan şi a lui Toma Dănilă, de la ARCUB.