„Anul acesta ne căutăm unii pe alţii într-un zgomot din ce în ce mai asurzitor. În frică, instabilitate, polarizare, ură, în noi contra lor, în noi contra noastră, în dizolvarea realităţilor ştiute şi conturarea altora noi”.
Un articol de Monica Andronescu|4 aprilie 2025
Acesta este mesajul lansat de Festivalul Internațional de Film Documentar și Drepturile Omului One World Romania, prin directoarea sa, Andreea Lăcătuș. Ajuns la ediția cu numărul 18, Festivalul începe pe 4 aprilie, la București. Nu mai puțin de 50 de filme documentare care îndeamnă la comunicare și înțelegere într-o lume tot mai dominată de polarizare vor fi proiectate până pe 13 aprilie la Cinema Muzeul Țăranului, Cinema Elvire Popesco și Cinema Union, cele mai multe dintre ele în prezența unor invitați speciali. Peste 25 de cineaști, dintre care zece internaționali, și mai multe ONG-uri, platforme media și persoane active în societatea civilă vor lua parte la Q&A-urile și discuțiile care vor însoți aproape toate proiecțiile din festival.
Matteo Severi (regizorul „Nu suntem părinții noștri”), Farah Kassem (regizoarea „Suntem înăuntru”), Kinshuk Surjan (regizorul „Înaintând prin întuneric”), Lesia Diak (regizoarea „Cântecul de leagăn al tatălui”), Steven Eastwood și Georgia Kumari Bradburn (co-regizori „The Stimming Pool”), Michał Bielawski (co-regizor al filmului „Musafirul”), Nikola Ilić (regizorul „Evadare prin cuibul de cuci”) și Rami El Sabbagh (artist vizual și colaborator al lui Christian Ghazi, regizorul „Rezistență, de ce?”) sunt invitații internaționali care anul acesta vor fi prezenți la Q&A-urile cu publicul de după proiecții. Acestora li se alătură Marc Isaacs, cineastul britanic nominalizat la premiile BAFTA, căruia îi este dedicat un întreg focus între 9 și 12 aprilie, și care va susține și un masterclass în încheierea lui, pe 13 aprilie, la Cinema Elvire Popesco.
Printre invitații români se numără Mihai-Gavril Dragolea și Radu Constantin Mocanu (regizorii „După cioate”), Anelise Sălan (regizoarea „Interzis”), Lina Vdovîi și Radu Ciorniciuc (regizorii „TATA”), Tudor Platon (regizorul „O familie aproape perfectă”), Ioana Grigore și Cristian Georgescu (regizoarea și monteurul „Leo Records: Doar pentru prietenii noștri”), Simona Constantin (regizoarea „CALIU: Nicidecum altceva, ce să fac altceva?”), dar și Andra MacMasters, regizoarea „Viitor luminos”, care va intra în dialog cu istoricul Mihai Burcea. În cadrul secțiunii „Dialoguri extinse”, istoricii Adrian Cioflâncă și Florin Muller vor lămuri discuțiile legate de legionari în cadrul proiecției „Fascism Vintage”, în timp ce activistele Una Toma și Elena Enache vor intra în dialog cu doi studenți parte din nucleul protestelor recente din Serbia, după proiecția „Blocada”.
„Câteodată, suntem din ce în ce mai puțin oameni și din ce în ce mai mult termopane. Făcute să reziste, să reziste, să reziste. Rezistența și încăpățânarea au rost doar dacă nu suntem singuri”, mai spune Andreea Lăcătuș, directoarea festivalului. „Veți descoperi o ediție în care păstrăm și revizităm ce ne-a fost cel mai drag în cei 18 ani de festival, dar testăm și structuri noi, ne oferim platforma unor voci prea puțin auzite și creăm prilej de-a strânge rândurile și a ne sprijini unii pe alții.
Devenirea e mai mult o întoarcere, o privire spre ce-am fost și reorganizare spre ce decidem că vrem să fim. Privim filmele ca baza integrată în demersurile noastre, documentarul ca portavoce și creator de context pentru descoperire, conectare și, poate, schimbare.
Rezistența prin cultură se simte, în perioada aceasta, tot mai puțin o sintagmă și tot mai mult un colac de salvare pentru unii dintre noi. Pornind de aici, explorăm diverse forme de rezistență: prin activism, comunitate, izolare, prin acțiuni publice și private pe care le puteți descoperi în documentarele și evenimentele propuse. Suntem o insulă care perseverează în a-și păstra memoria și-a pune-n dialog prezentul cu trecutul.”
Festivalul are trei secțiuni principale („Dialoguri”, „Reverberații”, „Existând, rezistând”), un focus (Marc Isaacs), o secțiune în care organizatorii își doresc să experimenteze un format nou, bazat pe dezbatere („Dialoguri extinse”) și o serie de evenimente din categoriile definite începând cu anul trecut: Comunitate, Educație, Industrie. Evenimentul se va desfășura la Sala Media a Muzeului Național al Țăranului Român pentru discuții despre istoricul festivalului și evenimente ale prietenilor și în trei cinematografe: Cinema Muzeul Țăranului, Cinema Elvire Popesco și Cinema Union.
„Pentru că această creștere a festivalului a însemnat un consum uriaș de energie, iar echipa a fost constant supusă unei uzuri foarte mari, în absența unui suport instituțional de durată, One World Romania suferă de toate necazurile oricărui alt ONG cultural ajuns la maturitate în spațiul românesc”, atrage atenția Alexandru Solomon. „Nesiguranța zilei de mâine este meseria noastră și fără cei câțiva parteneri constanți n-am fi reușit să supraviețuim. Viziunea culturii ca eveniment comercial și nu ca serviciu public al unor asociații care merită sprijin durabil, lipsa spațiilor pentru spectacole independente, anemia presei culturale sau a presei în general – toate acestea ne ating și pe noi, ca pe toți ceilalți. La aceste pericole exterioare se adaugă riscurile interne: pericolul îmbătrânirii urâte – cu care se confruntă orice festival, tocirea energiilor în guerilla administrativă, atingerea unui plafon de public datorată posibilităților de comunicare și spațiilor pentru evenimente și toate celelalte. N-avem răspunsuri, încercăm să fim atenți la întrebări și să găsim soluții. Și ne reinventăm de câte ori putem, luând de la publicul nostru energie și idei ca să o luăm de la capăt”.
Ca în fiecare an, o serie de organizații, platforme media și ambasadori „adoptă” simbolic un documentar congruent cu misiunea lor în cadrul programului „Adoptă un documentar”, după cum urmează: Iulia Hau, jurnalistă, și Nawanjana Nisitha, fotograf – „Taman-Taman (Parc)”; Greenpeace, Mediawise Society și Alex Zlăvog, vlogger – „Efectul Casa Albă”; Asociația ACCEPT – „Trans Memoria”; Una Toma, actriță și performer, și Elena Enache, militantx civic – „Blocada”; Neurodivers – „The Stimming Pool”; F-SIDES și Asociația Feminism România – „Înaintând prin întuneric”; Mohamad Zatari, muzician – „Poveste de dragoste siriană”; Fundraisers for Falastin – „Rezistență, de ce?” și „Dialog arabo-israelian”; UNHCR, Agenția ONU pentru refugiați – „Musafirul”; Radu Stochița și Călin Căciuleanu, jurnaliști, și Paula Cârlan, manager Cartel ALFA – „Noi nu suntem părinții noștri”; Recorder – „După cioate”.
Și, pentru că anul acesta sunt revizitate filme, acțiuni și direcții prezente de-a lungul timpului în festival, două întâlniri informale „Istoric OWR la cafea” vor aduce în discuție, pe 5 aprilie, primii ani de festival, și, pe 6 aprilie, direcțiile curatoriale de la început până în prezent. Ambele întâlniri vor avea loc în prezența mai multor invitați surpriză, de la ora 13:00, la Sala Media de la Muzeul Național al Țăranului Român. Intrarea este liberă.
„În filmele de la One World Romania e multă acțiune civică, dar ea a debordat deseori în stradă, pentru că organizația festivalului nu s-a ferit nici ea să protesteze. În 2013 am mers prima oară la CNC împreună cu invitații festivalului, ca să cerem recunoașterea importanței genului documentar. În 2016 am proiectat filme pe prosoape și cearceafuri, ca să atragem atenția asupra situației ridicole a cinematografelor. Am organizat circuitul turistic al șpăgii sau turul urban al demolărilor. Festivalul i-a avut ca invitați pe Antanas Mockus, primarul revoluționar al Bogotei, grupul rusesc underground Voina, artiști ca Dan Perjovschi, coregrafi ca Farid Fairuz, Paul Dunca sau Cosmin Manolescu, fotograful Cosmin Bumbuț și jurnalista Elena Stancu și alții. Am încercat mereu să includem forme documentare din alte arte: teatru, dans, fotografie, literatură… Solidaritatea e esențială oricând, cu atât mai mult în condiții de precaritate. Într-o perioadă dominată de polarizare, confuzie politică și o cacofonie de dihotomii între bine vs. rău, unde războaiele fac ravagii, disparitățile sociale se adâncesc, iar narațiunile de dreaptă câștigă tot mai multe teren – unde mai găsim speranță?”, propune ca temă de discuție Alexandru Solomon. „Discursul instigator la ură și dezumanizarea celorlalți trebuie să fie o linie roșie pe care nu o depășim niciodată. Dar, trebuie să ne amintim că superioritatea morală și impunerea propriilor convingeri nu sunt răspunsul. În schimb, ascultarea cauzelor profunde ale diviziunii și încercarea de a comunica dincolo de prăpăstii ideologice ar putea fi calea de urmat. Noi alegem să nu cedăm disperării și defetismului. Alegem, în schimb, să ne eliberăm din confortul bulelor noastre. Pentru a 18-a ediție a OWR, rămânem fermi în încăpățânarea noastră tânără, idealistă care refuză să capituleze – continuăm să punem întrebări, să ne revoltăm, să ascultăm și, poate, să înțelegem.”
