Adelin Petrişor, jurnalist: „Coreea de Nord – poate că aşa ar fi arătat România”
https://www.ziarulmetropolis.ro/adelin-petrisor-jurnalist-coreea-de-nord-poate-ca-asa-ar-fi-aratat-romania/

Cum ar fi arătat România dacă n-ar fi avut loc Revoluţia? Adelin Petrişor, reporter TVR, vorbeşte despre săptămâna petrecută în Coreea de Nord şi despre asemănările dintre dictatura lui Ceauşescu şi cea a familiei Kim.

Un articol de Corina Vladov|14 noiembrie 2013

Cum ar fi arătat România dacă n-ar fi avut loc Revoluția? Adelin Petrișor, reporter TVR, vorbeşte despre săptămâna petrecută în Coreea de Nord și despre asemănările dintre dictatura lui Ceaușescu și cea a familiei Kim. 

Adelin Petrișor, corespondent special al TVR, este unul dintre puținii jurnaliști care au ajuns în Coreea de Nord. Documentarul realizat anul trecut în urma unei călătorii, „Coreea de Nord, nimic de invidiat”, a rulat la Festivalul de Film Transilvania (TIFF) anul trecut, iar anul acesta a fost ales în selecția oficială la Astra Film Festival Sibiu.

Cartea care descrie această experiență neobișnuită, „Ţara cu un singur gras”, a apărut anul acesta la Editura Polirom.

Relatarea, la persoana întâi, începe cu încercarea jurnalistului de a obține viză de la Ambasada Coreei de Nord: „Ca-ntr-un film de groază, poarta mare a ambasadei a început să se deschidă scârțâind; imediat și-a făcut apariția un bărbat slab, de vreo 50 de ani, îmbrăcat cu pantaloni de stofă și o cămașă albă, bine apretată. Tacticos, folosind o telecomandă, omul a închis poarta, de parcă se temea ca nu cumva să intru în ambasadă și să cer azil politic.”

După ani de așteptări, în martie 2012, Adelin Petrișor primește viza și pleacă la Phenian, la sărbătorirea a 100 de ani de la nașterea „liderului suprem Kim Ir Sen”, împreună cu operatorul Cătălin Popescu, zis Grasu’.

Nu este prima oară când lucrează împreună: „La începutul lui 2011 am filmat împreună în Egipt căderea președintelui Hosni Mubarak. Am trecut amândoi prin momente grele. Am fost fugăriți de susținătorii președintelui aflați la vânătoare de jurnaliști occidentali. La un moment dat, am fost chiar luați pe sus de niște civili care ne acuzau de spionaj. Am fost atunci amenințați cu cuțitul, cu pistolul, iar Grasu’ a reușit să filmeze pe ascuns toate aceste lucruri.”

Coreea de Nord Tara cu un singur gras

În drum spre Phenian, prima escală este la Beijing unde, din cauza traficului aglomerat, ajung la biroul liniei aeriene nord-coreene (Air Koryo), după programul de lucru cu clienții. Panicat, Adelin sună la București, ca să-l anunțe pe ambasador că s-ar putea să piardă avionul. Acesta îl liniștește: „Cum să nu fie locuri, domnule Petrișor? Facem! Dăm pe cineva jos și sigur ajungeți. Lucrurile acestea sunt aprobate la nivel înalt și nu sunt negociabile.”

Și așa începe o săptămână care va fi povestită în peste 100 de pagini. Mai jos sunt câteva imagini din Phenian, descrise de jurnalistul-povestitor:

Vedere din avion: „Ce m-a frapat a fost că, deși am văzut și localități mai mari, nu am putut observa decât drumuri bătătorite, niciunul asfaltat. (…) Ulterior aveam să aflu de la ghid că demnitarii au mașină de serviciu doar de la ministru adjunct în sus. Toată lumea merge cu tramvaiele și autobuzele sărăcăcioase, cu bicicleta sau pe jos. Aveam să observ că o stradă considerată cu trafic la ei este tot atât de aglomerată ca un drum dintr-un cartier bucureștean duminica, la prânz.”

La aeroport: „Mergând spre autocare, am dat de o baracă părăginită pe care scria cu vopsea Shop. Da, așa arată duty free-ul aeroportului internațional de la Phenian: ca un dormitor mobil în care se odihnesc muncitorii pe un șantier.”

Priveliștea de la fereastra hotelului: „În fiecare dimineață asistam la gimnastica de înviorare a muncitorilor. Câteva sute de oameni se aliniau și făceau exerciții în timp ce din niște difuzoare de tablă în formă de goarnă răsuna muzică patriotică”.â

Adelin Petrisor Coreea de Nord

Pe stradă: „Străinii sunt însoțiți permanent de ghid și poartă o banderolă albastră pe mână, pe care era scris în coreeană «presă». M-am tot întrebat de ce, până când mi-am dat seama că era un avertisment pentru localnici, care fugeau din calea ta ca dracu’ de tămâie.”

La o demonstrație: „La un moment dat, la una dintre demonstrațiile menite să impresioneze Vestul, am încercat să schimb o vorbă cu un cameraman al televiziunii de stat. În momentul în care i-am zis «bună», bărbatul a lăsat coarnele camerei – lucra pe un car de transmisiuni -, a tăiat-o și nu s-a mai întors. În locul lui a venit un alt cameraman.”

La restaurant: „Câțiva chelneri fără treabă ne urmăreau de la distanță, zâmbindu-ne în permanență. În momentul în care colegul meu s-a apucat să filmeze zona sărăcăcioasă, o femeie s-a apropiat de noi, a pus mâna pe obiectiv și am auzit ceea ce avea să devină laitmotivul deplasării: «Mister, mister, no pictures! No pictures!»”

În metrou: „Am urcat într-un vagon sărăcăcios, cu scaune din lemn. Părea făcut în cel mai bun caz prin ’60, ’65. Pe pereți atârnau portretele lui Kim Ir Sen și Kim Jong Il. În niște difuzoare care pârâiau se auzea un discurs al președintelui Parlamentului, legat, normal, de marea sărbătoare ce se apropia.”

Adelin Petrisor foto Coreea de Nord

Înainte de parada militară: „Timp de o oră am filmat și am fotografiat fețe imobile, copii frumoși, dar lipsiți de expresie, priviri în gol. Nu puteai vedea un zâmbet sau o grimasă! Nimic! Imaginați-vă că sunteți pe Arena Națională înaintea unui mare concert, iar terenul și tribunele sunt pline ochi, însă nimeni nu scoate un cuvânt. Nu se auzea nici pâs. Era înspăimântător, deși nu era niciun pericol iminent.”

La plecarea spre București: „Pe fețele multora aproape că se citea invidia că noi putem zbura afară și ei nu. Cred că e cumplit să trăiești într-o țară în care conducerea îți controlează absolut totul în viață. Ma simțeam un fel de Angelina Jolie, aș fi înfiat fără discriminare toți oamenii pe care-i întâlnisem, doar ca să le ofer șansa să plece…”

Duminică seara, în emisiunea Garantat 100 % de pe TVR1, Adelin Petrișor va povesti despre experiența nord-coreeană.

Foto cu Adelin Petrişor: paginademedia.ro

Foto din Coreea de Nord – adelin-petrisor.ro

11
/01
/16

În epoca vitezei şi a sintezei, când valorile se fac, se desfac şi se refac aproape în fiecare zi, cărţile formatoare rămân aceleaşi. Care sunt  cele mai importante cărţi pe care trebuie să le citeşti într-o viaţă, conform „Canonului occidental” al lui Harold Bloom.

07
/01
/16

Scriitorul Mircea Cărtărescu va fi invitatul Institutului Cultural Român și al Teatrului Dramatic Regal din Stockholm la un eveniment organizat pe 24 ianuarie, în parteneriat cu editura Albert Bonnier. Întâlnirea are ca punct de plecare publicarea în limba suedeză a volumului ''Levantul'', în 2015, în traducerea lui Inger Johansson.

22
/12
/15

În anii '50 ai secolului trecut, Nicolae Labiş (2 decembrie 1935 - 22 decembrie 1956) şi Nichita Stănescu erau doi poeţi foarte tineri, în plină ascensiune. Amândoi au devenit rapid celebri. Mai întâi Labiş. Puţin mai târziu, Nichita.

22
/12
/15

Știați când se primeau crenvurștii la restaurantul Berlin din centrul Bucureștiului? Dar de „povestea cozii” ați auzit? Oare cum se iubea la 14 grade, cu zăpada intrată în apartament? Câțiva scriitori români deapănă, cu haz, amintiri din comunism.

18
/12
/15

Când prietenii de la Ziarul Metropolis mi-au solicitat un Top 3 al cărților citite în 2015 le-am mulțumit pentru încredere. Faptul că cineva încă te bănuiește că ai citit 3 cărți într-un an e semn de mare prețuire. Nu puteam să le înșel așteptările, așa că în ultimele ore am lecturat 3 cărți... exact acelea care îmi plăcuseră cel mai mult înainte de solicitare.

17
/12
/15

Cultura română rămâne mai săracă la finalul acestui an, după ce regizoarea și scenarista Malvina Urșianu, actorii Eusebiu Ștefănescu şi George Motoi, compozitorul Marcel Dragomir, traducătoarea Antoaneta Ralian sau scriitorul și dramaturgul Valentin Nicolau ne-au părăsit în 2015.

16
/12
/15

„Oameni de unică folosință” este o poveste despre drama unui bolnav de Alzheimer, un „film” derulat fotogramă cu fotogramă, care, dincolo de problemele psihologice complexe pe care le pune, transmite o puternică emoţie. Romanul grafic cu acest nume, scris și ilustrat de Elena Ciolacu, se lansează oficial joi, 17 decembrie, de la ora 18.30, la Casa cu Rost (Calea Victoriei, nr. 155).

16
/12
/15

Nu mai puţin de 150 de cărţi având autograful lui Jeff Kinney, autorul bestsellerului „Jurnalul unui puşti”, îşi aşteaptă cititorii. Editura Arthur va pune la dispoziția fanilor, prin concursuri și prin intermediul partenerilor, cele 150 de exemplare din volumul 10 al seriei „Jurnalul unui puști”, Ca pe vremuri (ediţia în limba română, traducere de Andra Matzal), semnate de autor.

12
/12
/15

În noaptea de 12 spre 13 decembrie 1983, Nichita Stănescu ajungea la Spitalul de Urgență Fundeni, acuzând dureri puternice în zona ficatului. Cu o zi înainte fusese la nunta unor prieteni. A ajuns la București, cu trenul, chiar în seara aceea, cu câteva ore înainte să moară.

10
/12
/15

Miercuri-seară, de la 18.30, la Ateneul Român, care a fost plin, autorul de bestseller-uri Eric-Emmanuel Schmitt s-a întâlnit cu criticul de teatru Marina Constantinescu, pentru un dialog despre literatură și teatru, dialog care a fost marcat de panseuri adânci.

10
/12
/15

Un monument dedicat filosofului și scriitorului Emil Cioran a fost dezvelit în Capitală, la intersecția străzilor Gara de Nord și Mircea Vulcănescu. Turnarea și transpunerea în bronz a bustului a fost gata în 2013, iar soclul, confecționat din calcar de Vrața, adus din Bulgaria, a fost terminat anul acesta.

09
/12
/15

„Cu adevărat unic, fabulos şi acid”, romanul scriitorului și muzicianului american de origine iraniană Ali Eskandarian, Anii de aur, a apărut de curînd în colecția „Biblioteca Polirom”. Anii de aur a apărut în Statele Unite după moartea tragică a autorului şi a cunoscut un succes instantaneu.

08
/12
/15

O seară de lectură, organizată cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la naşterea scriitorului avangardist Gellu Naum, va avea loc miercuri, de la ora 19.00, la Café Verona din Bucureşti.