„Alice T.”. Furia ★★★
https://www.ziarulmetropolis.ro/alice-t-furia/

CRONICĂ DE FILM „Alice T.” (2018), noul film al lui Radu Muntean, este portretul puternic, incomod şi dureros al unei adolescente în România de astăzi.

Un articol de Ionuţ Mareş|12 noiembrie 2018

Nici nu apuci să te instalezi bine în fotoliul de cinema, că Alice (Andra Guți), protagonista noului film regizat de Radu Muntean, are o ceartă violentă cu mama sa, Bogdana (Mihaela Sîrbu) – fata trântește ușa și înjură, mama o trage de păr.

Motivul? Bogdana află, spionându-i telefonul, că Alice ar fi însărcinată. Așa că, pentru a fi sigură, o forțează inclusiv să facă un test de sarcină, pe care adolescenta îl sabotează, într-unul din multele gesturi de rebeliune care o caracterizează.

Brutalitatea disputei, redată, ca întreg filmul, într-un tradițional plan-secvență, des întâlnit în cinema-ul lui Radu Muntean, nu mai poate fi ștearsă de încercările de tandrețe, mai mult forțate, ale mamei din finalul scenei, care nu e lipsită de unele stridențe. De altfel, schimbările dese de stare între mamă şi fiică nu sunt extrem de convingătoare.

Această primă confruntare stabilește tonul din „Alice T.”, pe care Radu Muntean l-a scris împreună cu colaboratorii săi obișnuiți, Alex Baciu și Răzvan Rădulescu: încă de la început, spectatorul este pus într-o poziție inconfortabilă, chiar bruscat. De aici și o senzație aproape neîntreruptă de disconfort (care atinge apogeul într-o secvență când, în timpul unei vizite la o prietenă, Alice are o menstruație puternică după ce a luat nişte pastile, fapt ce pare să nu o sperie însă).

Și asta în principal din cauza temperamentului vulcanic al fetei, care o face antipatică – un amestec de insolență, dorință de independență, nesiguranță camuflată prin agresivitate și o mare energie, sugerată vizual inclusiv prin culoarea roșcată, vie, a părului.  O fată despre care aflăm că a fost de fapt adoptată şi că ar putea avea chiar origine rome, aşa cum îi aruncă ea în faţă tatălui ei, reluând ironic un reproş care probabil i-a mai fost adus în trecut şi a lăsat răni adânci.

Este un personaj în permanent asalt, inclusiv ca armă de apărare, asupra celor din jur, fără prilej de respiro sau de reflecție, ceea ce sporește forța emoțională a secvenței cu rol expiator din final, cea mai bună din tot filmul. O secvenţă ce dezvăluie fragilitatea pe care fata a ascuns-o atât de bine până atunci, în vertijul de gesturi şi fapte sfidătoare.

Iar filmul se sprijină în mare măsură pe expansivitatea protagonistei. Interpretarea proaspătă, deopotrivă instinctivă și calculată, a debutantei Andra Guți face ca personajul ei să fie singurul care reușește să iasă din limitele destul de stricte pe care scenariul le impune și să prindă viață.

Personajele secundare, poate cu excepția timidă a mamei, ale cărei traume sunt devoalate de asemenea treptat, sunt simpli sateliți, fără identitate şi chip, cu rolul unic de a o pune pe Alice în situații care să îi releve caracterul – de la iubitul care a lăsat-o gravidă, cea mai bună prietenă şi profesori şi până la rude, tatăl divorţat şi noua parteneră a acestuia.

Iar unele dialoguri nu par să aibă alt scop decât acela de a mai livra, destul de convențional şi previzibil, noi informații despre Alice. De pildă, relația adolescentei cu tatăl ei (Șerban Pavlu) este expediată în două secvenţe în care singurele remarci ale bărbatului sunt persiflări la adresa sarcinii fetei. La fel şi relaţia lui Alice cu iubitul mamei (Bogdan Dumitrache).

Nici legătura cu mama nu e lipsită de o uşoară artificialitate din cauza rigidităţii scenariului, aşa cum o arată o secvenţă ratată când cele două merg să cumpere haine, iar Bogdana îi sugerează lui Alice că paltonul pe care l-a probat îi vine şi ei foarte bine, acum că va avea un copil (simbolistica momentului este mult prea apăsată).

Lăudabilă la „Alice T.”, care se dovedeşte cel mai cinic şi cel mai încrâncenat film al lui Radu Muntean, este totuşi mutarea perspectivei de pe problema sarcinei, care rămâne în plan secund (deşi într-un alt film ar fi fost motorul narativ), pe portretul puternic, incomod şi dureros al acestei fete, în fond, neînţelese. Cineastul reia totodată o obsesie mai veche a sa, prezentă şi în precedentele trei filme – disoluţia familiei din clasa de mijloc, doar că acum accentul se transferă pe copil.

Şi sugerează, uşor demonstrativ, că multe din problemele protagonistei sunt comune pentru o întreagă generaţie, puţin discutată de altfel în cinema-ul românesc. O idee destul de la îndemână, dar pusă în scenă într-un mod care împiedică orice tentativă de idealizare.

„Alice T.” a intrat în cinematografe la 9 noiembrie, fiind distribuit de Voodoo Films.

Rating Ziarul Metropolis: ★★★

 

28
/09
/14

Festivalul de film documentar Docuart Fest începe  pe 1 octombrie, ora 17:00, când publicul este invitat să vadă  realitatea surprinsă și văzută de studenții UNATC, în trei dintre cele mai premiate documentare ale lor.

26
/09
/14

Cinci filme intense regizate de cineaste sau axate pe personaje feminine puternice vin în premieră la Les Films de Cannes à Bucarest (24 – 30 octombrie), la Cinema Patria, Cinema Studio și Elvira Popescu. Două dintre ele au obținut premii importante la Cannes: Le Meraviglie a câștigat Marele Premiu, iar Party Girl – Camera d’Or.

25
/09
/14

MARI FILME ROMÂNEŞTI UITATE „Dolce far niente” (1998) este cel mai puţin cunoscut film al lui Nae Caranfil, nedreptăţit de lipsa unei distribuţii în România. Însă complexitatea construcţiei şi amestecul de umor caranfilian şi dramă de epocă în stil italian îl recomandă ca unul dintre cele mai reuşite filme ale regizorului.

25
/09
/14

La cea de-a noua ediţie a festivalului Anim’est, ce va avea loc între 3 şi 12 octombrie, animaţia e colorată în accente regale: şcoala invitată oficial la Bucureşti este Royal College of Art, din Londra, una dintre cele mai prestigioase instituţii de învăţământ superior de arte şi design din lume.

24
/09
/14

Jurnaliști puși în situații extreme, soldați reîntorși din Afghanistan, efectul misiunii NASA pe Lună asupra unei comunități de provincie, un fost cercetător devenit gangster, femei la putere versus bărbații la îndeletniciri domestice, un profesor de engleză pornit în căutarea lui John Lennon sunt doar câteva dintre personajele celei mai importante secțiuni, Competiția Internațională, a celei de-a VI-a ediții a Comedy Cluj.

24
/09
/14

Planşa, Productia independenta DaKINO Production si DIUD Film, surprinde o poveste de iubire autentică, trăită în cel mai uman mod cu putinţă, de îndragostiţii pasionaţi de scrimă.”Planşa” a surprins publicul cu o redare unică a artei de a face scrima, un sport al minţii şi al trupului, al controlului şi al anticipării exacte a intenţiilor adversarului.

22
/09
/14

Premiul Publicului celei de-a noua ediţii Anim’est (3 şi 12 octombrie) îi va reveni unuia dintre cele 37 de scurtmetraje de animaţie proiectate în cadrul secţiunii speciale Animash - în afara categoriilor competiţionale ale festivalului - o serie de filme de animaţie selectate ţi premiate la festivaluri internaţionale de renume.

22
/09
/14

“Hector în căutarea fericirii”, în regia lui Peter Chelsom, va deschide cea de-a VI-a ediție a Festivalului Internațional de Film Comedy Cluj (10-19 Octombrie). Evenimentul va avea loc vineri, 10 octombrie, de la ora 19:00 când la Cinema Florin Piersic, psihiatrul londonez Hector va da startul distracției și filmelor bune.

22
/09
/14

Proiectul "Fotografie în versuri și muzică" înseamnă ilustrarea unei poezii atât prin imagini, cât și prin pasaje muzicale originale, care să reflecte tema creației literare atât vizual, cât și auditiv.

21
/09
/14

Ţara s-a umplut de festivaluri de film şi de proiecţii în spaţii „alternative”. Dacă locuieşti în Bucureşti, primăvara şi toamna ai la dispoziţie aproape săptămânal câte un festival, o retrospectivă sau un ciclu de filme. Oferta este uneori copleşitoare. Şi ce e rău în asta?

19
/09
/14

Începând cu primul weekend din octombrie, Festivalul Internaţional de Film de Animaţie Anim’est deschide, la cea de-a noua ediţie, împreună cu cei de la Calup, porţile unei noi locaţii-gazdă: o frumoasă casă istorică ridicată în anii’40 la numărul 46, pe strada Jean Louis Calderon, devine Re:Animation Hub.