Alina Rotaru: „Emoția pe care am simțit-o când am pășit pe scena mare de la Metropolis nu o voi uita curând”
https://www.ziarulmetropolis.ro/alina-rotaru-emotia-pe-care-am-simtit-o-atunci-cand-am-pasit-pe-scena-mare-de-la-metropolis-nu-o-voi-uita-prea-curand/

INTERVIU Continuăm seria de interviuri cu artişti care joacă la Teatrul Metropolis, cu tânăra Alina Rotaru (angajată la Teatrul Mic).

Un articol de Andrei Crăciun|20 mai 2019

Alina Rotaru, în ce spectacole ai jucat la Teatrul Metropolis din București? Care e povestea lor?
Am jucat și încă joc în două spectacole semnate (și scrise, și regizate) de Lia Bugnar. Acestea sunt 7 dintr-o lovitură și Două liniuțe. Povestea începe cu Gala Hop. În urma acestui concurs, am cunoscut-o pe Lia, care la scurt timp după ce am fost la Costinești, mi-a scris și m-a întrebat dacă mi-ar plăcea să joc într-un spectacol semnat de ea. Sigur că da, am răspuns eu. Și uite așa am ajuns s-o citesc pe Crina din Două liniuțe, la Lia în bucătărie. Bucătăria unește oamenii. Iar cafeaua din timpul lecturii este un prilej de a schimba două-trei (uneori chiar mai multe) vorbe. Și așa m-a luat sub aripă. A urmat 7 dintr-o lovitură, cred eu, dintr-o inerție a relației și a lucrului. Fefe, domnișoara pe care o joc, este încă un pas către a merge din nou și din nou pe strada Mihai Eminescu nr. 89. 

Ce a însemnat în cariera dumitale Teatrul Metropolis? Cum ți-a schimbat traiectoria?
Emoția pe care am simțit-o atunci când am pășit pe scena mare de la Metropolis nu o voi uita prea curând. Pentru că tot ce îmi doream în momentul ăla era să nu cumva să uit ceva din ce repetasem și să nu încurc pe nimeni. Și colegii m
ei au muncit ca niște nebuni să mă asigure că totul va fi bine și că suntem toți în aceeași oală și că, orice s-ar întâmpla, am o plasă de siguranță. Destul de rar, aș spune eu. După terminarea primului spectacol, mi-au zis: „Ai văzut? Ce ți-am zis?”. Și m-am liniștit. Așadar, la Teatrul Metropolis am învățat că, dacă lucrezi cu partenerul, nu se poate întâmpla nimic rău. Cât despre traiectorie, mi-e clar ca talismanul de noroc pe nume Lia mi-a dat drumul să zbor către meserie. Am învățat să vorbesc normal și să nu joc în capul meu, iar continuarea a însemnat o sumedenie de proiecte.

Cum este publicul de la Teatrul Metropolis? Ce este special la acest teatru?
Reacțiile diferă de la reprezentație la reprezentație, dar lucrul care îi unește pe spectatorii din acest teatru este atenția. Sunt seri mai bune sau mai proaste pentru noi. Dar indiferent de măsura jocului, oamenii din public sunt ochi și urechi. Merg cu tine până când ai terminat de spus povestea, chit că tu știi că ai fi putut da mai mult. Și asta respect la un public divers. Divers pentru ca nu vin numai tineri sau în vârstă, ci oameni din toate categoriile de vârstă. La o comedie n-o să vezi doar tineret gata de hăhăială, ci tineret gata de distracție și n-o să vezi oameni în vârstă gata de aruncat cu roșii, ci gata de relaxare. Adică de atenție. În acest teatru cred că este specială gașca de actori și regizori care performează. Și de aici și textele care se montează: clasic și contemporan. „Toate-s vechi și nouă toate”, dar când pui și sare și piper, e clar că vrei să-ți instalezi aplicația de la Metropolis ca să prinzi loc la spectacole.

Ca spectator ai umblat pe la Metropolis? Ai văzut ceva ce ți-a plăcut pentru totdeauna?
Aș revedea Visul unei nopți de vară, în regia domnului Victor Ioan Frunză.
Pentru că acest spectacol este bogat într-o lume săracă, iar aerul dintre actori se mișcă atât de repede, că te face să-ți dorești să nu se termine o scenă. Abia ce-apuci să te încălzești, că și pleci în alt spațiu. E ca un drum cu multe curbe pe o pantă abruptă. Și când să ajungi în vârf, vin aplauzele. Nu-i nimic, îl mai vezi o dată.

Spune-mi cele mai frumoase și mai caraghioase întâmplări pe care le-ai trăit la Metropolis.
La început, de fiecare dată când aveam spectacol, ori trebuia să zic la intrare numele, scopul și durata vizitei, ori îmi era arătată casa de bilete. Acum spun bună ziua și merg direct la cabină. Ce e frumos este că ne întâlnim înaintea fiecărui spectacol să dăm text, uneori și cu mișcare pe scenă, iar ăsta este un obicei atât de sănătos, că spectacolul devine o prelungire firească a unui lucru deja început. Iar atunci când ieșim la aplauze, negreșit ne uităm unii la alții și știm cum a fost.

Povață pentru tinerii care urmează să aibă primul lor spectacol la Metropolis.
După primul spectacol vine și al doilea, atâta timp cât este făcut cu pasiune și dedicare.
Și musai trebuie furat (învățat) de la oamenii care joacă acolo, pentru că au multe de împărtășit. 

La Teatrul Metropolis am învățat că, dacă lucrezi cu partenerul, nu se poate întâmpla nimic rău. (Alina Rotaru, actriță)

13
/06
/14

Actrița Rodica Lazăr este un buchet de energii multinuanțate. Privirea ei azurie este într-un contrast perfect cu timbrul pregnant al vocii ei. Ai putea vorbi la nesfârșit cu actrița, despre meseria ei, despre începuturi, despre continuări și despre perserverența pe care trebuie să o conții pentru evoluția profesională.

11
/06
/14

Convenţia a fost simplă. Pornind de la fiecare literă din alfabet, Eduard Kunz a ales un cuvânt cheie care îi defineşte viaţa. Şi l-a explicat. Şi, ca orice artist care se respectă nerespectând regulile, a sărit chiar peste litera A. Şi a început aşa:

07
/06
/14

Eusebiu Ștefănescu a primit anul acesta Premiul UNITER pentru rostirea poeziei, despre care spune că nu se poate face pe dinafară, ci ,,pe dinăuntru”. Când era mic, credea că o să devină poet. Apoi, o ședință de spiritism i-a arătat că destinul său este legat de actorie...

31
/05
/14

În ultimul episod al interviului cu Şerban Tomşa, veţi afla despre tabieturile de scriitor ale romancierului ( sau despre cum şi când scrie Ş. T. ) şi de ce acesta a stat mulţi ani departe de masa de lucru.

27
/05
/14

Ziarul Metropolis inaugurează o serie de „interviuri – foileton” cu scriitori români contemporani. Primul pe lista noastră este Şerban Tomşa, autorul romanelor „Biblioteca lui Noe”, „Maimuţe în haremul nopţii”, „Gheţarul” (premiul Asociației Scriitorilor din București) şi „Călugărul Negru”.

26
/05
/14

Baletul e scump, spune povești siropoase și se adresează mai mult fetelor. Sunt câteva dintre miturile care ne țin departe de sala de spectacol. Corina Dumitrescu, de 20 de ani prim-solistă a Operei Naționale București, ne spune cum stau lucrurile în realitate.

21
/05
/14

Un interviu neconvențional, să-i spunem atât de previzibil așa, cu actorul, omul de televiziune, starul Mihai Bendeac. Despre cum s-a legat prietenia cu cantautorul Gabriel Cotabiță, despre cum l-a ajutat în carieră calviția și despre relația cu “Mondenii”.

17
/05
/14

Angajat al Teatrului Mic din București, Ștefan Lupu își ia meseria de actor foarte în serios, exploatându-i toate laturile. Spectacolul de teatru-dans ZIC-ZAC, în care joacă alături de Andrea Gavriliu și de Gabriel Costin, a fost premiat de Uniunea Teatrală din România la gala din luna aprilie.