Arta care face bine. O incursiune în art terapie și terapia prin dans
https://www.ziarulmetropolis.ro/arta-care-face-bine-o-incursiune-in-art-terapie-si-terapia-prin-dans/

”La cel mai adânc nivel, procesul creativ şi procesul de vindecare vin din aceeaşi sursă. Când eşti artist, eşti şi un vindecător”. (Rachel Naomi Remen, medic)

Un articol de Cristina Enescu|28 Mai 2017

Actul artistic, în toate formele sale, nu e doar frumos și relaxant, dar și un instrument de vindecare a minții și chiar a trupului. Vă miră? Nu e o descoperire nouă, însă, sau este doar pentru noi europenii, occidentalii. Culturile tradiționale au avut și păstrează încă această valoare profundă a oricărei manifestări artistice, în vreme ce omului modern i-au trebuit mult timp, destule minți luminate și vreo două războaie mondiale ca să se apropie de acest domeniu. Medicina și psihologia modernă au aflat marele secret cum că interiorul nostru adânc comunică mai ușor prin acte creatoare, artistice, abia pe la jumătatea secolului XX. Sufletul uman își dezvăluie emoțiile, trăirile și durerile mult mai ușor prin imagini, joc, culoare, muzică și dans decât prin (adesea) ucigătoarele cuvinte. Despre terapia prin artă și cum a ajuns medicina să ceară și ajutor din partea desenului, picturii, dansului și a oricărei alte forme de artă, ne povestesc două pasionate ale artei, psihoterapiei și ale frumosului care face bine. Loredana Larionescu și Oana Dorneanu.

”Arta este o rană transformată în lumină.” (G. Braque)

”Culoarea provoacă o vibrație psihică. Culoarea ascunde o putere încă necunoscută dar reală, care acționează asupra fiecărei părți din corpul uman.” ”Culoarea influențează direct sufletul. Culoarea este claviatura, ochii sunt ciocănelele, sufletul este pianul cu multe corzi. Artistul este mâna care cântă, atingând intenționat o clapă sau alta, pentru a provoca vibrații în suflet.” (Kandinsky)

”Arta este o linie împrejurul gândurilor tale.” (Klimt)

”Arta nu reproduce ceea ce vedem. Arta ne face să vedem.” (Paul Klee)

Terapia prin pictura

Oana Dorneanu este absolventă de Psihologie la București, apoi de Art Terapie Practică la celebrul spital de psihiatrie St Anne din Paris. În paralel, a făcut și un stagiu de art terapie prin pictură la Paris. Ulterior a completat studiile cu o formare de 2 ani de Art Terapie prin pictură, oferită de Asociația Română de Terapii Expresive (A.R.T.E.) din București, cu formatori din școala de la Viena. Studiază în continuare terapia jungiană, pe care vrea să o integreze în art terapie.

Loredana Larionescu a studiat psihologia la Paris și este îndrăgostită de dans (tango, irlandez, contemporan) și de terapia prin dans. În 2015 a făcut parte din prima generație care a absolvit în România o formare în dans terapie, organizată de Asociația Română de Psihoterapie prin Dans și Mișcare (A.R.P.D.M.), sub egida Asociației Europene de profil, cu formatori din mai multe țări europene cu tradiție în acest domeniu. În curând își va încheia formarea ca psihoterapeut experiențialist.

Oana Dorneanu:

Orice formă de creație artistică are valențe și potențial terapeutic, atât pentru creator cât și pentru public. ”Art Terapia e, de fapt, o gamă largă de terapii prin diferite modalități artistice: pictură, dans, modelaj, sculptură, scris, muzică. Art terapia privește arta ca o formă de comunicare simbolică, prin care se exprimă personalitatea, emoțiile și alte aspecte ale experienței umane cu ajutorul formelor, culorilor și a metaforelor. La un atelier de terapie prin pictură se lucrează cu materiale și instrumente artistice (foi albe, foi colorate, creioane colorate, acuarelă, tuburi de acrilic, pastel, cretă, cărbune), iar aspectul estetic al lucrărilor are importanță doar în măsura în care este important pentru autorul lor. Focusul terapiei sunt emoția și procesul care are loc în timpul creării lucrărilor.

Art terapia este extrem de practică și se adresează practic oricui. Nu există limite. Se poate lucra pe diferite probleme, de la depresii, anxietate, tulburări emoționale, etc.

Legat de începuturile acestui domeniu, după al Doilea Război Mondial existau, evident, foarte multe persoane traumatizate. Germenii noului domeniu au apărut cumva simultan, în paralel, în America (Kramer & Margaret Naumberg), Marea Britanie (Adrian Hill) și la Paris (artiștii mișcării suprarealiste). Au fost mai multe momente și nevoi sincronizate, iar mai mulți au început să folosească arta ca un instrument terapeutic de lucru cu diferite afecțiuni mentale. La sfârșitul anilor ’40, simultan în Anglia și în S.U.A., Adrian Hill (artist) si Margaret Naumberg (psiholog) au folosit expresia “art terapie” pentru a-și descrie munca. Daca Adrian Hill a descoperit beneficiile art terapiei experimentând direct prin desen și pictură în timp ce se refăcea după o tuberculoza, psihologul Margaret Naumberg a început să folosească imaginile create de pacienți ca o formă de comunicare simbolică între pacient și terapeut. La Paris, suprarealiștii au avut un impact major asupra dezvoltării domeniului prin ideea că arta este un instrument prin care se poate sonda subconștientul. Mișcarea dadaistă a început în 1916, ulterior acestui moment crescând și interesul artiștilor pentru ”arta inconștientului”, nu doar arta reprezentării. Apoi, în 1950, a avut loc la spitalul St Anne din Paris primul Congres Mondial de Artă Psihiatrică, unde au participat psihiatri și artiști și au fost prezentate lucrări realizate de pacienți.

Mișcarea dadaistă, inițiată de poetul român Tristan Tzara la Zurich în 1916, a inaugurat în artă un curent nonconformist, îndreptat împotriva rutinei în viață, gândire și artă. Din martie 1919, odată cu Tristan Tzara, mișcarea s-a mutat la Paris, unde s-a întâlnit cu scriitori din grupul mișcării suprarealiste (André BretonLouis AragonPaul EluardPhillipe SoupaultA. Jacques Vachẻ). Odată cu primul manifest suprarealist publicat de Breton în 1924 și cu înființarea ‘Biroului de cercetări suprarealiste’, s-au intensificat preocupările de studiere a artei psihopatologice, prin raportare la unele caracteristici ale artei suprarealiste. Acești artiști s-au interesat de arta pacienților internați și, împreună cu medicii, au organizat in 1950, în spitalul de boli mintale „Saint Anne” din Paris, primul congres mondial de arta a pacienților psihiatrici. Ulterior, tot acolo, în 1954, R. Volmat a creat ”Centrul de Studiu al Expresiei”, în cadrul căruia au luat ființă primele ateliere de expresie plastică, coordonate de profesorul J. Delay. Tot mai mulți medici psihiatrici au devenit curioși de potențialul terapeutic al artei, unii dintre ei pictau ei înșiși și au observat efecte terapeutice pozitive atunci când propuneau pictura și pacienților lor. Primul caz documentat de însoțire prin artă a fost cel al unui pacient tuberculos (în tuberculoză există și efecte secundare psihiatrice, inclusiv halucinații). Medicul, pasionat de artă, l-a încurajat pe pacient să se exprime artistic, observând apoi accelerarea procesului de însănătoșire a pacientului, ceea ce i-a stârnit curiozitatea. Când suprarealiștii au început să ceară psihiatrilor să vadă lucrări realizate de pacienți, inițiativa a fost rapid îmbrățișată de medici. În 1980 s-a început punerea bazelor teoretice ale art terapiei, care au rădăcini și în psihanaliza jungiană sau în psihoterapiile dinamice care iau în considerare inconștientul și lucrează pe restructurarea dinamică a psihicului. Există și art terapeuți care lucrează pe abordarea umanistă, sau gestaltiană. Fiecare tip de abordare psihoterapeutică are un reprezentant și în art terapie.

Cei care militau pentru includerea art terapiei ca formă de vindecare spuneau că valoarea art terapiei constă în “absorbirea completă a minții (și a degetelor), ce permite eliberarea energiei creatoare, deseori inhibată în pacient” (Adrian Hill), sau despre puterea artei de a “elibera inconștientul prin mijloacele exprimării artistice spontane” (Margaret Naumberg). Art terapia a fost încurajată și de C.G. Jung, care picta el însuși și își încuraja și pacienții să picteze. Aproape de casa lui Jung, un alt medic, dr W. Morgenthaler, a scris prima monografie consacrată unui pacient considerat în primul rând artist și nu caz clinic.

Orice formă de artă poate deveni terapie, însă doar atunci când este făcută de un art terapeut cu experiență atât în domeniul artistic cât și în psihoterapie. În formarea de la Paris ni s-a spus frecvent că nu poți fi art terapeut dacă ai studiat doar arta sau doar psihoterapia, e nevoie de multă experiență în ambele domenii.

Loredana Larionescu:

Istoria dans terapiei e cumva paralelă cu cea a art terapiei, cu adăugarea acestei filozofii de bază, caracterul terapeutic al întoarcerii la unitatea minte-corp. Unii privesc dans terapia ca o formă de terapie de sine stătătoare. Oricum, a fost și încă e nevoie de multă muncă pentru ca oamenii să accepte ideea acestei unități și să trăiască conform ei. Pentru fiecare dintre noi e foarte complicat să luăm în serios această realitate, deși ea este demonstrată științific și măsurabilă. Cum spunea Oana, există numeroase cazuri documentate de vindecări sau ameliorări somatice substanțiale în urma unor astfel de terapii, de la boli somatice, cardiovasculare până la boli neurologice precum Parkinson și Alzheimer, în care s-au obținut rezultate uimitoare. Știu de exemplu că la Milano se fac studii despre parametrii măsurabili ai regenerării celulelor nervoase în Parkinson și cum se pot construi noi căi de circulare a informației electrice prin nervi – și asta prin dans terapie adecvată la situația pacienților, cu tot felul de amenajări. E un domeniu în permanentă dezvoltare.

Terapia prin artă

Oana

Într-adevăr, în 2011 spital la Paris am văzut multe cazuri de anorexie cu care s-a lucrat cu succes prin art terapie cu teatru și pictură. Acolo erau terapeuți specializați pe pictură, colaj, dans terapie, muzică, teatru, sculptură și scris. Nu pacienții decideau ce formă de art terapie li se potrivește, ci o comisie de specialitate. Fiind preponderent fete, de multe ori mergeau la terapie prin teatru, unde puteau lucra cu corpul, jucând diferite roluri, analizând interacțiunea cu propriul corp. Ajungeau astfel să atingă motivele profunde pentru care aveau o relație nesănătoasă cu corpul lor.

Loredana

Iar prin dans terapie se fac lucruri din ce în ce mai interesante, de exemplu într-un spital din Buenos Aires s-au organizat cursuri de tango pentru pacienți cardiaci, cu rezultate benefice vizibile în starea și analizele lor. Inseparabilitatea asta dintre minte și corp e nouă pentru Europa, dar dacă întrebi un indian o să se mire ”ce-i aia, separarea minții de corp?”, știind bine că îmbunătățirea stării fizice are mare legătură cu îmbunătățirea stării mentale. De la Aristotel încoace, trecând prin Descartes, noi europenii am trăit multă vreme cu ideea acestei separări, ceea ce a devenit o reală sursă de boală. Istoria dans terapiei e practic revenirea din această concepție la principii, spunem noi, mai sănătoase – vechi, încă de la triburile arhaice care foloseau ritualurile de dans pentru vindecări, dar foarte valabile.

Dans terapia se adresează corpului-minte. Acesta e clientul nostru. Indiferent unde se localizează plângerea cu care vine persoana la noi (psihicul sau orice parte a corpului), noi permanent ne întoarcem la această unitate pentru a găsi o soluție. Medicul prescrie pentru corp, psihoterapeutul acționează pentru psihic, dans terapeutul lucrează cu unificarea celor două. De asemenea, diversele toxico-dependențe (alcool, droguri, inclusiv țigări) și depresii răspund bine la terapia prin dans și teatru. Auto-percepția și relaționarea cu propriul corp trebuie recuperate în astfel de probleme.

În cultura tradițională românească avem multe forme de terapie prin dans, de exemplu călușarii – la origine o formă rituală de terapie de grup prin dans, care a pornit de la ”fetele bântuite de Zburător”, limbajul popular pentru o serie de tulburări psihologice. Călușarii erau chemați când existau astfel de fete cu probleme, se credea că echilibrează energiile tulburate. De asemenea, Paparudele, sau tarantela din Italia, derivată de la taranta, păianjen, o formă de dans terapeutic și teatral folosită în cazul mușcăturilor veninoase. Dansurile șamanice, de asemenea, readuceau sub controlul comunității forțele (pulsiunile) obscure. Așadar dans terapia, deși teoretizată și cercetată abia în secolul XX, există de mult. Arta „profesionistă”, rezervată doar artiștilor, este o găselniță modernă, toată arta tradițională avea și are și o funcție terapeutică, de formă de eliberare și vindecare.

Terapia prin teatru sau psihodrama (în concepția psihologului american născut la București, Levy Moreno) este o formare separată, ea presupune să joci anumite părți din mintea ta, și există și drama terapia care presupune să creezi scenarii simbolice, chiar absurde, în carul cărora oamenii să se poată exprima prin metafore, ceea ce aduce la suprafață multe subiecte sensibile.

Legat de statutul oficial al profesiei de art/dans terapeut în România, în COR există deja ocupația de art terapeut. Dans terapeuții fac o formare de doi ani, acreditată la COPSI doar ca formare continuă, adică pot profesa doar dacă au și o altă formare psihoterapeutică. Eu am ales o formare în psihoterapie experiențială pentru că e foarte deschisă spre diferite tipuri de art terapie. Deci lucrurile au început să se miște și în România.

Oana Dorneanu:

În prezent, împreună cu Loredana am lansat proiectul EntuziArt, prin care organizăm ateliere de terapie prin pictură și dans pentru adulți, copii și mămici cu bebeluși. Folosim o structură de atelier în care avem momente de sharing (cunoașterea grupului), de pictură, de dans și momente combinate. Ne găsiți pe www.arterapie.com sau pagina de FB Entuziart – Art Therapy. În paralel eu fac art terapie și la un centru de plasament, inițial în grup iar mai nou și sesiuni individuale. Schimbările se văd, dar în timp, mai ales la astfel de copii traumatizați de abandon. De asemenea fac ședințe individuale de art terapie în cabinetul propriu cu copii și adulți.

Loredana Larionescu:

La centrul nostru eu sunt unul dintre facilitatorii atelierelor Mama (Părinte)-Bebe. Am ales să lucrăm cu bebeluși până într-un an sau cel puțin înainte ca copilul să meargă singur. Primele luni de viață sunt foarte complicate pentru ambele părți ale acestei diade părinte-copil, astfel că atelierele se adresează amândurora, susținându-i în procesul acesta de dezvoltare împreună. Artele expresive non-verbale, terapeutice, sunt foarte utile mai ales la acest stadiu nonverbal al copilului.

Și eu și Oana suntem foste corporatiste – ceea ce ne-a inspirat să creăm un alt proiect important al EntuziArt, și anume „Corp’O Arte” – o serie de ateliere de art- și dans-terapie pe care să le ducem ”acasă” în birourile celor care muncesc într-un regim stresant, pentru a le crește creativitatea, relaxarea, starea de bine, coeziunea în echipe, pentru dezvoltare personală, și de asemenea să (re)deschidem apetitul și interesul oamenilor din aceste medii pentru diferite forme de artă.

  • Art Terapia adoptă ideea că arta este un mijloc de comunicare simbolic și exprimă personalitatea, emoțiile și alte aspecte ale experienței umane. (Cathy Malchiodi – expert internațional și trainer în art terapie, arte expresive și utilizarea artei în serviciile medicale)
  • Art Terapia este o profesie din domeniul sănătății mentale in care clienții, însoțiți de un art terapeut, utilizând materiale artistice, prin procesul de creație și prin produsul final își explorează sentimentele, își reconciliază conflictele emoționale, își dezvoltă conștiința de sine, gestionează comportamentul și dependențele, dezvoltă abilitați sociale, găsesc perspective noi de a privi realitatea, își pot reduce anxietatea și crește stima de sine. (American Art Therapy Association)
  • În România, Asociația Română de Terapii Expresive (A.R.T.E.) și respectiv Asociația Română de Psihoterapie prin Dans și Mișcare (A.R.P.D.M.) organizează formări de art terapie și respectiv dans terapie.
  • 17218478_1242901195793577_4962808044044909402_o

Dacă v-am stârnit curiozitatea, găsiți aici câteva documentări științifice legat de efectele terapiilor prin artă:

 Outcome Studies on the Efficacy of Art Therapy: A Review of Findings

https://arttherapy.org/upload/outcomes.pdf

Clinical effectiveness of art therapy: quantitative systematic review

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK279641/

The Effectiveness of Expressive Arts Therapies

http://pacfa.org.au/wp-content/uploads/2012/10/expressiveartsreviewnov20131.pdf

Următorul Atelier de Art Terapie prin Dans și Culoare va avea loc duminică 11 iunie, la Cafeneaua Lente  (Mansarda din strada Arcului  nr 8). Detalii aici: https://www.facebook.com/events/383103045419252/



19
/10
/17

Liminal, primul festival de artă, știință și tehnologie din București, va avea loc în perioada 31 octombrie - 5 noiembrie. Festivalul propune publicului o expoziție de artă trans-media, o serie de discuții teoretice și un hackathon în cadrul căruia participanții vor dezvolta sisteme și dispozitive de teraformare pentru a coloniza alte planete.

09
/10
/17

Expoziția "Picasso între Cubism și Neoclasicism: 1915-1925", care s-a deschis recent la Grajdurile Quirinale din Roma, este un omagiu adus pictorului de geniu spaniol la împlinirea a 100 de ani de la prima sa călătorie pe care a făcut-o Italia și care i-a influențat fundamental arta și viața.

04
/10
/17

Vineri, 6 octombrie 2017, Noaptea Albă a Galeriilor invită publicul la cele mai noi evenimente de artă contemporană românească și internațională la București, căruia i se alătură alte unsprezece orașe - Arad, Baia Mare, Brașov, Cluj-Napoca, Iași, Craiova, Reșița, Sibiu, Târgu Mureș, Timișoara și, nu în ultimul rând, Petrila. Peste 150 de galerii, spații alternative, huburi creative și ateliere de artiști se deschid și creează un traseu nocturn pentru a oferi publicului un program variat și dinamic.

28
/09
/17

Muzeul Județean de Istorie Brașov strânge obiecte cu valoare muzeală din fostele cartiere muncitorești și invită elevi să realizeze fotografii și să descopere amintirile generației bunicilor lor.

27
/09
/17

În urmă cu exact un secol, într-o zi de 27 septembrie (1917), se stingea din viață Edgar Degas, unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai impresionismului. Balerinele lui Degas – centrul universului creaţiei sale -, de o frumuseţe răvăşitoare, şi impresionează și astăzi prin graţie și limbaj gestual.

15
/09
/17

Primăria Capitalei prin ARCUB organizează, în cadrul Zilelor Bucureștiului, Grădina cu sculpturi, prima expoziție de sculptură semnată de celebra artistă Alexandra Nechita. Spațiul expozițional poate fi vizitat în perioada 19 septembrie – 19 octombrie, chiar în fața Ateneului Român unde vor fi expuse 8 lucrări de sculptură, impresionante, realizate de artistă.

10
/09
/17

În 13 septembrie la Timișoara și în 19 octombrie la București vor avea loc prezentările instalației performative #dansliteratura, deschise publicului pentru o întâlnire specială cu dansul contemporan și poezia și 8 artiști din București, Timișoara și Brașov.

30
/08
/17

Cochetele veacului al XVII-lea, cu pielea înroșită de la diverse mâncăruri picante sau vinuri rare, sau cu tenul devastat de varicelă și alte boli, aveau un adevărat arsenal de batiste, pomezi, ape angelice și creme parfumate pentru obținerea carnației ideale.

29
/08
/17

Pe 2 septembrie are loc prima ediție Walk & Shoot destinată începătorilor în fotografie. Fotograful coordonator va fi Alex Axon, iar echipa de povestitori va fi asigurată de Merg.În.România.

Page 1 of 3512345...102030...Last »