Noua stagiune a Teatrului Naţional „Marin Sorescu” din Craiova a debutat cu o bijuterie artistică, cu o montare proaspătă a unui text clasic, „Avarul” de Molière, pus în scenă de reputatul regizor Felix Alexa.
Un articol de Georgiana Ene|11 noiembrie 2022
La aniversarea a 400 de ani de la nașterea lui Molière, regizorul realizează împreună cu actorii Naționalului craiovean, în scenografia Andradei Chiriac, cu fragmente muzicale din Karl Jenkins și Alexander Bălănescu, o creație artistică dedicată marelui dramaturg. „Avarul” în viziunea lui are o definiție foarte simplă, fără a fi superficială, o poetică regizorală de la clasic la modern, de la modern la clasic.
Acțiunea piesei se petrece la Paris, în casa lui Harpagon (Claudiu Bleonț magistral în acest rol) – un văduv zgârcit, un om egoist, obsedat de bani, ale cărui acțiuni sunt pe cât de odioase, pe atât de ridicole. Paralizat de frică, el verifică permanent locul în care i-a ascuns.
Temele principale sunt iubirea și avariția, cea din urmă punând în pericol poveștile de iubire care se înfiripă între fiica lui Harpagon, Elise (Costinela Ungureanu), îndrăgostită de Valere (Cătălin-Mihai Miculeasa), dar și Cleante, fiul lui (Alex Calangiu), care dorește să o ia de soție pe Mariane (Iulia Colan).
În spectacolul său, Felix Alexa integrează aspecte ale secolului moralist și tipizant al dramaturgului – cel care caută realul individual de dragul ridicolului, dar nu numai, acesta însemnând abaterea de la obișnuit, tocmai pentru a se apropia de esența lucurilor și de a păstra principiile clasice. Recurge la un stil fin și are o uimitoare capacitate de sinteză a situațiilor, astfel că spectacolul este o concepție într-o cheie originală și îndrăzneață. De asemenea, racordează realismul psihologic universal la un realism larg, deschis spre dimensinea socialului și a individului.
Claudiu Bleonț în rolul principal din „Avarul” de Molière
Comicul este unul de caractere, substanțial clasic, iar din acest motiv a apelat la o distribuție de excepție și reușește astfel unificarea extraordinară a diversității de mijloace ale acestuia. Se folosește din plin de comicul de situații, astfel încât comicul verbal capătă o justificare superioară și caracterizeză personajele. Acestea nu mai rămân simple mijloace de declanșare a râsului, deoarece se fac în raport cu unul dintre ele și-i scot în evidență extravaganța.
În montarea propusă, Felix Alexa pornește de la principiul adevărului, care face regula în arta lui Molière, aceea că un caracter simplu nu poate fi decât superficial comic, pentru că în realitate nu există caractere simple, iar dacă există sunt total neinteresante. Comicul este efectul contrastelor, așa cum se vede și în spectacolul lui.
Distribuirea lui Claudiu Bleonț în rolul lui Harpagon este una foarte inspirată pentru că personajul lui trebuie jucat cu multă implicare, în ritmurile zilelor noastre, fără să știrbească farmecul epocii când a fost creat. Acesta este profund marcat de trăsături personalizate și îi imprimă farmecul personal. Regizorul a mizat pe combinația riguroasă de clasic și contemporan, iar indiscutabila originalitate pe care o utilizează este în folosul întregului spectacol.
În planul principal al conflictului este Harpagon. Harpagon este impecabil, cu infinite nuanţe în interpretare – o prezenţă remarcabilă pe scena Naţionalului craiovean, căruia îi place să fie un tiran în relațiile cu cei doi copii ai săi și se manifestă ca atare. Costinela Ungureanu, în rolul Elisei, este o apariție delicată, reținută și puțin pregătită să facă față despotismului tatălui ei. Cleante este mai nonconformist, este încrezător că va face față situației cu ajutorul duplicitarului Valere. De altfel, „duplicitatea transpare în orice detaliu al spectacolului”, așa cum însuși regizorul afirmă.
Sinergia stilistică ia naștere din interacțiunea perfectă dintre epoci, costume și scenografia bogată, deşi paradoxal, este compusă din elemente puţine, de efect, a Andradei Chiriac: uși înalte, cu rame speciale și cadre goale într-o permanentă mișcare. Paroxismul avariției este susținută și prin înălțimea acestora, dar și de lumini și selecția muzicală, aparținând tot regizorului.
Întâlnirea dintre Harpagon și Frosine (Cerasela Iosifescu) reprezintă o altă realizare artistică, are un farmec aparte, o eleganță și un mod inedit de a transmite emoție într-un mod destul de grosier, relevând duplicitatea celor două personaje.
Ovidiu Cârstea și Bogdan Oprănescu în „Avarul”, la Naționalul craiovean
Apariții încântătoare sunt și personajele din planul doi al conflictului, la fel de duplicitare și acestea: Meșterul Jacques (Nicolae Poghirc), La Fleche (Cătălin Vieru), Domnul Simon (Nicolae Vicol), Procurorul (Gabriela Baciu), La Merluche (Ovidiu Cârstea), Brindavoine (Bogdan Oprănescu) și deliciosul Anselme (Angel Rababoc). Ele sunt victimele inteligenței calculate a lui Harpagon, dar nu numai. E vorba despre treceri riguros executate, observate, înţelept intuite, marcate, comentate şi, tragicomic acceptate asemenea unei inexorabile fatalităţi, subliniate de un light design departe de a fi doar unul de acompaniament, un light design excepțional, asociat fără fisură evoluţiilor complementare ale protagoniştilor montării, parte integrantă a costumelor create de Andrada Chiriac.
Felix Alexa este cunoscut pentru felul în care analizează sentimentele și trăirile în cazuri-limită, ironizarea societății, apetitul pentru autentic, iar satira intoleranței la diversitate este unul dintre ingredientele unui spectacol covârșitor prin orizonturile noi și emoțiile pe care le trezește în spectator.
„Avarul” de Molière
Traducere: Vlad Russo
Regia, versiunea scenică, lighting design și ilustrația muzicală: Felix Alexa
Scenografie: Andrada Chiriac
Consilier artistic: George Banu
Distribuție: Claudiu Bleonț, Cerasela Iosifescu, Alex Calangiu, Costinela Ungureanu, Nicolae Poghirc, Cătălin-Mihai Miculeasa, Iulia Colan, Cătălin Vieru, Angel Rababoc, Nicolae Vicol, Gabriela Baciu, Ovidiu Cârstea, Bogdan Oprănescu
Foto: Cristian Floriganță
