-->

Câini: un film românesc
https://www.ziarulmetropolis.ro/caini-un-film-romanesc/

Se protestează în contra imunităţii înţeleasă ca privilegiu absolut. E o seară importantă în faţa Senatului României. Las protestul şi fug, cu inima strânsă, către cinematograf. La cinema e filmul “Câini”. Am citit niştre cronici de specialitate şi m-am îngrozit: acesta e un thriller şi o să mă sperie rău. N-a fost cazul.

Un articol de Andrei Crăciun|23 septembrie 2016

Debutul lui Bogdan Mirică în lungmetraj a primit apreciere la Cannes (tot criticii!) și face o frumoasă carieră internațională. Dacă nu ești însă nici critic de cinema, nici slab de îngerul entuziasmului în fața succesului festivalier, atunci s-ar putea să vezi un pic altfel cum devine toată chestiunea.

Nu m-am dedulcit la croissant pe Croazetă, nu dau„wow“ la tot ce primește premiu în sudul Franței, ba – în ultimii ani – chiar dimpotrivă. Am devenit prudent. Abia după ce se încântă criticii de specialitate mi-e cu adevărat frică. M-am dus la „Câini“ cu această rezervă.

Ca și cum nu era de-ajuns, mai am și acest defect care mă îndepărtează de cinemaul momentului: țin la coerență. Arta este o convenție – putem conveni chiar să fim iraționali, dar dacă nu convenim asta, atunci am câteva așteptări de personaje, de exemplu un minim comportament logic.

Iar în „Câini“ am găsit cel puțin zece fracturi logice cumplite, pe care nu le-am putut umple cu nimic, apoi am renunțat să mai număr. Asta e situația, m-am resemnat – oamenii aceștia au un comportament imprevizibil și trebuie să ne mulțumim cu atât. Mă simt tot mai singur pe baricadele întrebării – dar de ce? N-are nimic.

Și mai frică mi s-a făcut când Roman, personajul interpretat de Dragoș Bucur, s-a îndreptat ferm cu farfuria în mână, să ia provizii din oala de pe foc. Zic, stai să vezi că urmează douăzeci de minute de ciorbă. Dar n-a fost, domnule, așa. Mâncarea s-a dăruit câinelui, ceea ce – într-adevăr – e cu totul altceva.

De altfel, filmul lui Bogdan Mirică reușește să spargă tiparele vechiului noul val. E altfel, e curajos, chiar își propune să spună o poveste, nu să fie o sumă oarecare de scenete. Pare că din clipă în clipă în filmul acesta chiar se va întâmpla ceva (nu doar pe interiorul oamenilor). Nu vom mai vedea doar oameni care merg pe drum (acum și cu pușca în mână). Cadrele se schimbă, peisajul e inedit, muzica (ei bine, da) există. „Câini“ are și ritm, și poezie, și haz. Iar cei trei actori cu partituri majore – Gheorghe Visu, Dragoș Bucur și Vlad Ivanov (pe care nu ezit să îl numesc din nou cel mai bun actor român în viață) – sunt cu adevărat excepționali. E de-ajuns? Că nu e.

Căci uite că acest film care e din afara (poate chiar împotriva) esteticii decăzute în clișeu care a ajuns vechiul noul val reușește să fie tot profund românesc. E ca și cum o iei pe cu totul alt drum dar, inevitabil, sfârșești tot la Brăila sau la Tecuci, ca și cum nu s-ar putea, pur și simplu!, nu s-ar putea altfel. E ca un blestem sau ca o binecuvântare, dacă vă place.

„Câini“ e românesc prin dialogurile sale îmbibate de tragismul nostru istoric profund neserios (n-ați uitat, urmărim un thriller întâmplat în mediul rural), prin această splendidă definiție a omului care are frică de Dumnezeu, cum și Dumnezeu are frică de el. Just.

Există momente în care – din păcate – nu îți dai seama dacă filmul ăsta chiar vrea să fie o parodie sau pur și simplu așa iese thrillerul românesc. Exemplu: un polițist de țară pune o labă de om într-o farfurie și o examinează cu tot profesionalismul de care poate da românește dovadă. Și sala moare de râs. E un picior de om pe un platou și noi nu avem nicio tresărire de oroare. Râdem în hohote. Exemplu: un bolnav în stadiu terminal se hotărăște să facă dreptate prin lumea sa, să o limpezească. Înainte de deznodământ își trage nădragii în sus cu un gest de karateka, ca un Bruce Lee de Tulcea, cu un gest de Terminator, dacă preferați, adunându-și toate rezervele de curaj și de bărbăție. Exemplu: oamenii vorbesc pe prispă, moromețian, despre cele mai mare nenorociri imaginabile. Le toacă mărunt-mărunt, cu glas egal – anormalul nu îi mai scandalizează, așa trăim noi.

Cine sunt câinii, căci câinele (căruia i s-a acordat mâncarea la început) e destul de singur pe peliculă (apropo, bun rol face și câinele care primește frumosul nume „Poliția“!). Câinii sunt oamenii (există și un bun panseu despre cum traversează oamenii și câinii strada, pe verde, la oraș), cine să fie?

Una peste alta, când comedie neagră, când copleșit de umor (involuntar sau dimpotrivă), „Câini“ e altfel. Nu e niciun pas înainte, nu e niciun pas înapoi. E un pas în lateral pe un drum pe care vom vedea dacă mai are cineva curajul să umble.

Pe scurt: aș merge să îl revăd. Încă o dată și gata.

26
/01
/26

După un parcurs spectaculos la festivaluri internaționale, Sorella di Clausura ajunge în cinematografele din România pe 6 martie. Actrița Katia Pascariu a primit premiul Boccalino d’Oro pentru cea mai bună interpretare la Locarno, în timp ce regizoarea Ivana Mladenović a câștigat Trofeul Heart of Sarajevo pentru cea mai bună regie la Festivalul de Film de la Sarajevo.

16
/01
/26

Programul primelor săptămâni va include filme de ficțiune și documentare în premieră, cu un palmares important de premii la festivalurile de profil, dar și o seară dedicată filmelor regretatului regizor Cristian Nemescu și o retrospectivă a primelor filme regizate de Corneliu Porumboiu.

17
/12
/25

„Still Nia”, regizat de Paula Oneț, este un film-portret profund personal, un film-călătorie în teritoriul fragil al memoriei corporale. Între documentar și poezie vizuală, filmul își găsește forța în povestea Ștefaniei – Nia, numele de alint pe care părinții i l-au dat în copilărie –, care începe să-și deschidă trecutul ca pe o rană veche, dar încă vie.

25
/11
/25

Institutul Cultural Român de la Londra se alătură Festivalului de Film Românesc din Regatul Unit, un demers care reafirmă vizibilitatea cinematografiei românești în spațiul cultural britanic. Ediția de anul acesta se va desfășura între 27 noiembrie și 1 decembrie 2025, la Londra și Colchester, într-un cadru simbolic, apropiat Zilei Naționale a României. Ediția de la Londra și Colchester onorează moștenirea culturală lăsată de inițiatoarea festivalului, Ramona Mitrică.

25
/11
/25

Transilvania Film anunță lansarea în cinematografe a filmului Sirāt, regizat de Oliver Laxe și distins cu Premiul Juriului la Cannes 2025. Primit cu entuziasm de criticii și spectatorii din toată lumea, filmul este și propunerea Spaniei la Oscarurile din 2026 pentru categoria „Cel mai bun film internațional”.

31
/10
/25

O Românie săracă, gri, needucată, cu oameni triști, chinuiți, lipsiți de perspective, o Românie întunecată, cu case dărăpănate și camere urâte și reci, o Românie pe care, deși e absolut reală, ne place mai degrabă s-o ignorăm, să ne prefacem că nu există...

23
/10
/25

De 16 ani, Les Films de Cannes à Bucarest aduce filmele care au impresionat pe Croazetă — acelea care te fac să gândești, să simți și, uneori, să-ți schimbi felul în care privești lumea.

21
/10
/25

Ambasada Peru în România și Institutul Cervantes din București organizează o serie de patru proiecții de filme peruane – o proiecție pe săptămână, joia, începând cu 23 octombrie. Evenimentul se înscrie în demersul de promovare a culturii și artei peruane, care a debutat cu expoziția Migrantes/Migranți de Issa Watanabe, una dintre cele mai renumite ilustratoare peruane, expoziție deschisă până pe 13 decembrie, la Institutul Cervantes din București.