-->

Când pescuitul de gâlcevi e un fel de-a fi în lume
https://www.ziarulmetropolis.ro/cand-pescuitul-de-galcevi-e-un-fel-de-a-fi-in-lume/

Pe un meleag înconjurat de ape şi peşti se iveşte o mână de oameni care trăieşte din gâlcevi. Se ceartă, se bat şi se ameninţă că se omoară pentru că se plictisesc.

Un articol de Diana Parpalea|6 octombrie 2021

E mai mult decât lipsa de activitate dintr-un oraș mic, pentru că în acest caz nu au unde să evadeze, poate doar în larg. Astfel, mărginiți de curenți marini, lumea lor este într-o perpetuă tensiune cauzată de probleme mult prea insignifiante pentru restul, dar complet vitale pentru ei.

În adaptarea propusă de Vlad Trifaș, „Gâlcevile din Chioggia”, după Carlo Goldoni, de la Teatrul „Toma Caragiu” Ploiești, avem un mic contur al acestei lumi, care nu are nimic altceva de făcut decât să caute iscoadă chiar și în cele mai mici gesturi. Spectacolul este un haos complet ordonat, în care instinctele primare rămân neafectate.

În acest mic oraș, se întâlnesc dorințe și obsesii, gelozii și orgolii, toate la puterea a cincea. Adulți în toată firea capătă superputeri adolescentine, ca atunci când hormonii o iau razna după fete și băieți. Astfel, spectacolul se transformă într-un mod foarte bine regizat într-un joc – de-a șoarecele și pisica. Se aleargă, se trag de păr și de coadă, toate din cauza unei nenorocite felii de dovleac copt oferit cui nu trebuie.

Este o adaptare foarte bună pentru că te ține angrenat timp de o oră și jumătate. Pentru a face un spectacol contemporan se pare că nu ai nevoie neapărat de un subiect preluat din timpurile noastre, nici de proiecții video, holograme, Imaping. Regizorul Vlad Trifaș arată faptul că e de ajuns o minte creatoare tânără și dornică de căutări în traista magică a artelor pentru a le refolosi și îmbunătăți.

Toate acestea nu ar fi fost la fel fără decorul și costumele semnate Mihai Androne și Maria Alexandra-Ivan. Cei doi au reușit să creeze pe scenă lumea unui oraș marin, rupt parcă dintr-o carte. Sunt elemente vizuale care dau veridicitate poveștii și care, parcă, oferă puțină umanitate spațiului.

În roluri culese și alese, fiecare actor își are personajul său de interpretat, care mai de care mai nervos. Theodora Sandu (Checca) este o copilă sofisticată care așteaptă finalul unei povești, indiferent cum e el. Poate că îi mai trebuie doar puțin curaj. Mihaela Mardare (Lucietta) e opusul Theodorei, fiind un vulcan emoțional de toate tipurile. Otilia Pătrașcu (Libra) e oaza de calm dintr-un ocean învolburat. Ioana Farcaș (Oresetta) joacă un rol matur, dar se folosește pe cât poate de ludic. Iar Mihaela Aldea (Pasqua) pare singura dintre femei dispusă să oprească gâlcevile, păstrând o neutralitate în comportament.

Bogdan Farcaș (Titta Nane) nu este doar dinamic pe scenă, dar este înzestrat și cu foarte mult talent. Gesturi, comportament, ci nu dat din mâini degeaba. Forța interioară este cea care-l face să iasă în evidență, să aibă umor și să transmisă ce e de transmis. Andrei Radu (Toffolo) nici nu putea fi mai bine distribuit, și nu doar pentru că arată ca personajul, ci pentru că are o candoare pe care o folosește cum știe el mai bine pe scenă. Alin Teglas (Beppe) ar trebui doar să se mai urce pe pereții din teatru, că în rest le-a făcut pe toate.

Spectacolul este un pachet complet, dar cel mai important nod este umorul. Se râde din prima secundă, până în ultima secundă când se face heblu în sala de spectacol. Dar nu se râde prostește, la cioace sau șiretlicuri, ci se râde cu adevărat, sincer. Și cred că în ziua de azi e greu să mai găsești umor de calitatea pe scenă.

„Gâlcevile din Chioggia” a încheiat ultima seară din Festivalul Săptămâna Teatrului Tânăr, ediția a VIII-a, cu aplauze fără sfârșit pentru minutele de bucurie oferite în sala de spectacol de la Teatrul „George Ciprian” din Buzău.



15
/04
/26

Două figuri esențiale ale creației literare de limbă germană, Ingeborg Bachmann și Paul Celan, sunt reunite din nou, în mod simbolic, prin două expoziții documentare care le prezintă parcursurile literare și de viață, precum și întâlnirea lor afectivă aflată la originea unei corespondențe tulburătoare, a unor pagini literare de o forță și de o sensibilitate fără egal.

15
/04
/26

După succesul cu spectacolul Aplauze pentru poet pe scenă… în Italia, la Roma, Milano şi Bologna, din 2024 şi Aplauze pentru poet pe scenă… în Spania, la Barcelona, Madrid și Valencia, din 2025, actrița Emilia Popescu și pianistul Cătălin Răducanu, ajung, pe 24 aprilie 2026, ora 17, într-o nouă formulă de spectacol, la Bari, în fermecătorul oraș-port din sudul Italiei, situat pe malul Mării Adriatice.

14
/04
/26

Cinema of Togetherness, cel de-al șaptelea sezon, se va desfășura din aprilie 2026 până în noiembrie 2027, pornind de la întrebarea: Ce voci și eforturi ștergem atunci când atribuim complexitatea deciziilor și semnificațiilor unei singure voințe și viziuni? Sezonul își propune să demonteze mitul autorului singular și autoritar și se uită la colective, duo-uri creative și la roluri invizibilizate, celebrând deopotrivă munca din spatele și din fața camerei.

14
/04
/26

Concertul de la Ateneul Român, pe 20 aprilie, de la ora 19:00, aduce publicului din București o întâlnire rară cu violonistul Liviu Prunaru, într-un recital solo, parte din Turneul Național Concertmaestro, ediția a II-a.

14
/04
/26

Într-o perioadă în care costul vieții continuă să crească, iar domenii esențiale precum educația, sănătatea și protecția socială sunt tot mai afectate de recentele măsuri de austeritate, One World Romania își continuă misiunea de a aduce în fața publicului filme documentare ca puncte de plecare pentru dialoguri necesare despre vremurile în care trăim.

09
/04
/26

Cel mai recent lungmetraj semnat de regizorul Cristian Mungiu, „Fjord”, avându-i în rolurile principale pe actorii nominalizați la Oscar, Sebastian Stan și Renate Reinsve, a fost selectat în competiția oficială a celei de-a 79-a ediții a Festivalului de Film de la Cannes.

08
/04
/26

Teatrul Național „I. L. Caragiale” din București anunță o nouă premieră în cadrul Programului 9G la TNB, dedicat tinerilor artiști independenți: Yen de Anna Jordan, în regia lui Ciprian Chiricheș, scenografia Maria Constantin, cu Teodora Antal, Diana Pomparău, Sevi Stan și Mario Monțescu în distribuție. Premiera va avea loc duminică, 19 aprilie, ora 19.00, la Sala Mică.

08
/04
/26

Emanuel Pârvu se află printre cei opt cineaști aleși să-și prezinte următorul proiect de film în Investors Circle din cadrul Marché du Film - Festival de Cannes.

08
/04
/26

„Hoinar.Unbroken” este cea de-a 9-a ediție a Hoinar Festival și va avea loc anul acesta între 9 - 19 mai, cu un program extins și mai variat ca oricând. Având ca motto „Frica este o reacție. Curajul este o decizie” (Winston Churchill), ediția din acest an aduce în prim-plan tema curajului, explorat ca o alegere zilnică de a rămâne neînfrânt în fața provocărilor vieții.

06
/04
/26

Violonistul Liviu Prunaru, stabilit la Amsterdam și cu o carieră internațională de peste trei decenii, revine în aprilie 2026 pe scenele din România cu turneul național solo Concertmaestro, ajuns la cea de-a doua ediție, un proiect artistic dedicat recitalului de vioară solo și relației directe dintre artist și public.

06
/04
/26

Actorul Alex Bogdan va prezenta Gala Premiilor Radio România Cultural, care va avea loc luni, 4 mai, de la ora 19:00, la Sala Radio. Publicul va asista la acordarea celor opt premii anuale și a patru distincții speciale, într-o seară dedicată excelenței culturale.

06
/04
/26

Peste 40 de filme documentare vor fi proiectate între 24 și 29 aprilie la Cinema Muzeul Țăranului, Cinema Elvire Popesco, Cinemateca Eforie și Apollo111 Cinema din București, toate reflectând întocmai lumea în care trăim acum – de la presiunea asupra democrației până la ascensiunea discursurilor extremiste.

02
/04
/26

În așteptarea Paștelui, în Joia Mare (9 aprilie 2026 – de la 19.00), Orchestra Națională Radio, sub bagheta dirijorului Radu Popa, invită publicul la o seară specială, un eveniment 100% Mozart în care muzica va răsuna la Sala Radio ca într-o catedrală. Va fi interpretată celebra lucrare semnată de Amadeus: Marea missă în do minor, una dintre cele mai impresionante și enigmatice creații sacre ale compozitorului, o partitură monumentală, profund dramatică și, paradoxal, neterminată.