„Cardinalul”. Demnitate ★★
https://www.ziarulmetropolis.ro/cardinalul-demnitate-%e2%98%85%e2%98%85/

CRONICĂ DE FILM După două filme ilustrative, fără forţă, eşuate, „Poarta Albă” (2014) şi „Fals tratat de mântuire a sufletului” (2018), nu aveam mari aşteptări de la noul lungmetraj al regizorului Nicolae Mărgineanu, „Cardinalul” (2019), tot despre victimele comunismului. Filmul are însă câteva calităţi, fără a fi memorabil.

Un articol de Ionuţ Mareş|21 noiembrie 2019

În vârstă de peste 80 de ani, veteranul regizor Nicolae Mărgineanu, fost operator în prima parte a lungii cariere de cineast, și-a făcut în ultimul deceniu o adevărată misiune din a reprezenta în filme – ficțiune sau documentar – suferințele victimelor comunismului, în special a unor figuri creștine.

Preocuparea e, bineînțeles, mai veche – „Binecuvântată fii, închisoare”, pe un subiect similar, apărea în 2002 – și probabil își are motivația, dincolo de resorturi intime, în dorința de a omagia memoria unei generații din care a făcut parte și tatăl cineastului, psihologul Ștefan Mărgineanu, care a stat mai mulți ani în închisorile regimului comunist.

Nicolae Mărgineanu revine cu un nou lungmetraj, „Cardinalul”, despre un grup de preoți greco-catolici din Ardeal care au fost închiși la Sighet, în frunte cu episcopul Iuliu Hossu.

Un subiect sensibil și riscant, cu atât mai mult cu cât protagonistul este o personalitate istorică și religioasă foarte cunoscută a României – Iuliu Hossu a fost beatificat la începutul anului de Papa Francisc, împreună cu alți șase episcopi greco-catolici cu care a trecut pe la Sighet.

Cu excepția câtorva secvențe plasate fie la momentul Unirii de la Alba-Iulia din 1918, când episcopul a citit celebra declarație (filmate în culori pastel), fie spre sfârșitul anilor `60, când episcopul ieșise din detenție (filmate în nuanțe cafenii), povestea din „Cardinalul” (scenariul e scris de Bogdan Adrian Toma) se desfășoară în penitenciarul de la Sighet și este redată într-un alb-negru auster (imaginea e semnată de Gabriel Kosuth).

Cele mai puternice scene sunt cele din celula unde sunt închiși preoții. E ceva emoționant în solidaritatea și intimitatea care se instalează între acești colegi de suferință. Și mai ales în demnitatea cu care își trăiesc drama de a se vedea umiliți și cu care refuză să se dezică de religie și de credință.

La forța acestor secvențe contribuie și interpretarea unor actori veterani ca Remus Mărgineanu (episcop Valeriu Frențiu) și Mircea Andreescu (episcop Alexandru Rusu), dar mai ales a lui Radu Botar (episcopul Iuliu Hossu), o reală descoperire a filmului – e unul dintre cele mai bune roluri ale anului.

Mizanscena și decupajul clasice ale lui Nicolae Mărgineanu insistă pe astfel de momente, pe frânturile din noua viață de închisoare a acestor oameni altădată lideri spirituali ai comunității lor.

Iar trecerea aproape brutală pe care o face montajul între felul elegant, ce impunea respect și sugera normalitate, în care episcopul Iuliu Hossu și colegii săi arătau înainte de arest și modul dezumanizant în care sunt făcuți să arate în penitenciar (sunt rași în cap și sunt îmbrăcați în haine de detenție) reflectă drama profundă prin care a trecut, de fapt, România în acei ani teribili.

Aceste reușite ale filmului nu pot face însă uitate destul de numeroarele slăbiciuni ale scenariului și lipsa de forță și de inventivitate a regiei.

În primul rând, dialogurile sunt în mare parte livrești și artificiale și sunt spuse de multe ori direct pentru spectator, și nu în logica dramaturgică.

Apoi, e o lipsă de inspirație și de imaginație în a găsi alte mijloace de a livra informația că în închisoare se află și personalități politice și culturale decât prin rostirea directă a unor nume de către protagoniști, ca o înșiruire la lecția de istorie.

Și, bineînțeles, există tușele groase în care sunt descriși gardienii de la toate nivelurile, dar și schematism în multe secvențe.

Probabil cea mai mare calitate a filmului stă în reținerea și în deferența cu care Nicolae Mărgineanu abordează un astfel de subiect, chiar dacă filmul este, evident, o demascare directă a comunismului, și în portretul nu lipsit de inspirație pe care i-l face cardinalului Iuliu Hossu.

Poate că e suficient pentru aprecierea din partea unui public larg, dar e insuficient pentru a face din „Cardinalul” un film cu adevărat important.

„Cardinalul” intră în cinematografe din 22 noiembrie.

 

15
/04
/14

Scurtmetraje regizate de Nicolae Constantin Tănase şi Dorian Boguţă se numără printre titlurile selectate în programul românesc prezentat la Short Film Corner, un eveniment necompetitiv destinat profesioniştilor din cinema care are loc în timpul Festivalului de Film de la Cannes.

14
/04
/14

În România există puţin peste 30 de cinematografe, 78% din orașele ţării nu au nicio sală de cinema funcțională, iar numărul spectatorilor a scăzut de 50 de ori față de anii '90. APFR şi TIFF au demarat o campanie prin care vor schimbe soarta "Marelui Ecran".

13
/04
/14

Noul Cinematograf al Regizorului Român vă propune o seară de film cu un concept inedit: blind-date cu un film, în data de 18 aprilie, la ora 20:00.

11
/04
/14

Două figuri istorice ale căror destine au fost legate acum mai bine de cinci secole sunt vedetele campaniei de imagine a TIFF 2014. Vlad Țepeș și Matei Corvin se „reîntâlnesc” în 2014, în ipostaza de cinefili, pe vizualurile Festivalului Internațional de Film Transilvania (30 mai – 8 iunie).

10
/04
/14

Pe 12 aprilie, Caravana Docuart ajunge în Cluj-Napoca, la Cinema Mărăști, cu un eveniment cultural adresat tuturor celor dornici să își croiască un program de weekend pentru sufletul și intelectul lor.

08
/04
/14

Miercuri, 9 aprilie, Institutul Francez vă invită la o seară dedicată lui Alex. Leo Şerban. Evenimentul va începe la 19,30, în Atriumul Institutului, cu un cocktail, urmând ca de la ora 20 să aibă loc proiecţii şi discuţii legate de opera lui Alex. Leo Şerban, în sala Elvire Popesco.

07
/04
/14

Actorul american Mickey Rooney, care a avut una dintre cele mai lungi cariere din istoria Hollywoodului, s-a stins din viaţă la vârsta de 93 de ani. Rooney a fost unul dintre primii copii vedetă de cinema şi s-a bucurat de o imensă popularitate în anii '30 şi '40.