„Cardinalul”. Demnitate ★★
https://www.ziarulmetropolis.ro/cardinalul-demnitate-%e2%98%85%e2%98%85/

CRONICĂ DE FILM După două filme ilustrative, fără forţă, eşuate, „Poarta Albă” (2014) şi „Fals tratat de mântuire a sufletului” (2018), nu aveam mari aşteptări de la noul lungmetraj al regizorului Nicolae Mărgineanu, „Cardinalul” (2019), tot despre victimele comunismului. Filmul are însă câteva calităţi, fără a fi memorabil.

Un articol de Ionuţ Mareş|21 noiembrie 2019

În vârstă de peste 80 de ani, veteranul regizor Nicolae Mărgineanu, fost operator în prima parte a lungii cariere de cineast, și-a făcut în ultimul deceniu o adevărată misiune din a reprezenta în filme – ficțiune sau documentar – suferințele victimelor comunismului, în special a unor figuri creștine.

Preocuparea e, bineînțeles, mai veche – „Binecuvântată fii, închisoare”, pe un subiect similar, apărea în 2002 – și probabil își are motivația, dincolo de resorturi intime, în dorința de a omagia memoria unei generații din care a făcut parte și tatăl cineastului, psihologul Ștefan Mărgineanu, care a stat mai mulți ani în închisorile regimului comunist.

Nicolae Mărgineanu revine cu un nou lungmetraj, „Cardinalul”, despre un grup de preoți greco-catolici din Ardeal care au fost închiși la Sighet, în frunte cu episcopul Iuliu Hossu.

Un subiect sensibil și riscant, cu atât mai mult cu cât protagonistul este o personalitate istorică și religioasă foarte cunoscută a României – Iuliu Hossu a fost beatificat la începutul anului de Papa Francisc, împreună cu alți șase episcopi greco-catolici cu care a trecut pe la Sighet.

Cu excepția câtorva secvențe plasate fie la momentul Unirii de la Alba-Iulia din 1918, când episcopul a citit celebra declarație (filmate în culori pastel), fie spre sfârșitul anilor `60, când episcopul ieșise din detenție (filmate în nuanțe cafenii), povestea din „Cardinalul” (scenariul e scris de Bogdan Adrian Toma) se desfășoară în penitenciarul de la Sighet și este redată într-un alb-negru auster (imaginea e semnată de Gabriel Kosuth).

Cele mai puternice scene sunt cele din celula unde sunt închiși preoții. E ceva emoționant în solidaritatea și intimitatea care se instalează între acești colegi de suferință. Și mai ales în demnitatea cu care își trăiesc drama de a se vedea umiliți și cu care refuză să se dezică de religie și de credință.

La forța acestor secvențe contribuie și interpretarea unor actori veterani ca Remus Mărgineanu (episcop Valeriu Frențiu) și Mircea Andreescu (episcop Alexandru Rusu), dar mai ales a lui Radu Botar (episcopul Iuliu Hossu), o reală descoperire a filmului – e unul dintre cele mai bune roluri ale anului.

Mizanscena și decupajul clasice ale lui Nicolae Mărgineanu insistă pe astfel de momente, pe frânturile din noua viață de închisoare a acestor oameni altădată lideri spirituali ai comunității lor.

Iar trecerea aproape brutală pe care o face montajul între felul elegant, ce impunea respect și sugera normalitate, în care episcopul Iuliu Hossu și colegii săi arătau înainte de arest și modul dezumanizant în care sunt făcuți să arate în penitenciar (sunt rași în cap și sunt îmbrăcați în haine de detenție) reflectă drama profundă prin care a trecut, de fapt, România în acei ani teribili.

Aceste reușite ale filmului nu pot face însă uitate destul de numeroarele slăbiciuni ale scenariului și lipsa de forță și de inventivitate a regiei.

În primul rând, dialogurile sunt în mare parte livrești și artificiale și sunt spuse de multe ori direct pentru spectator, și nu în logica dramaturgică.

Apoi, e o lipsă de inspirație și de imaginație în a găsi alte mijloace de a livra informația că în închisoare se află și personalități politice și culturale decât prin rostirea directă a unor nume de către protagoniști, ca o înșiruire la lecția de istorie.

Și, bineînțeles, există tușele groase în care sunt descriși gardienii de la toate nivelurile, dar și schematism în multe secvențe.

Probabil cea mai mare calitate a filmului stă în reținerea și în deferența cu care Nicolae Mărgineanu abordează un astfel de subiect, chiar dacă filmul este, evident, o demascare directă a comunismului, și în portretul nu lipsit de inspirație pe care i-l face cardinalului Iuliu Hossu.

Poate că e suficient pentru aprecierea din partea unui public larg, dar e insuficient pentru a face din „Cardinalul” un film cu adevărat important.

„Cardinalul” intră în cinematografe din 22 noiembrie.

 

12
/03
/24

Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF) anunță prelungirea perioadei de desfășurare a ediției din 2024 cu o zi față de datele comunicate inițial.

01
/03
/24

Happy Cinema redifuzează filmul Oppenheimer, favorit la Oscar, în perioada 7-10 martie, în toate cinematografele din țară. Oppenheimer este un thriller epic filmat în IMAX® care aruncă publicul în paradoxul palpitant al omului enigmatic care trebuie să riște să distrugă lumea pentru a o salva. Pelicula spune povestea fizicianului J. Robert Oppenheimer și a rolului pe care l-a avut în dezvoltarea bombei atomice.

28
/02
/24

Filmul documentar AMAR, regizat de Diana Gavra, va avea putea fi văzut în premieră în cinematografe din 8 martie, iar până atunci spectatorii se vor putea întâlni cu regizoarea și parte din echipa filmului în două evenimente speciale:

27
/02
/24

Admiratorii lui Nicolae Corjos vor putea vedea sau revedea la Cinemaraton pe 27 februarie filmele Ora zero, Pădurea nebună, Un studio în căutarea unei vedete, Declaraţie de dragoste, Liceenii, Extemporal la dirigenţie, Liceenii Rock’n Roll, Alo aterizează străbunica, documentarul Sergiu Celibidache.

27
/02
/24

SkyShowtime a confirmat astăzi că Ted va fi disponibil pentru vizionare în toate piețele în care serviciul este disponibil, începând din 22 februarie. Primele patru episoade vor fi disponibile pentru vizionare în exclusivitate pe SkyShowtime din 22 februarie, urmând ca celelalte episoade să fie disponibile din 11 aprilie.