Câteva frivolități de la firul ierbii despre Gopo 2015
https://www.ziarulmetropolis.ro/cateva-frivolitati-de-la-firul-ierbii-despre-gopo-2015/

Câştigătorii îi ştiţi: Nae Caranfil şi „Closer to the Moon” au obţinut cele mai importante premii, inclusiv pentru cel mai bun film, la Gala Gopo 2015. Însă vă propunem câteva frivolităţi subiective „la cald” din sala Studio a Teatrului Naţional din Bucureşti.

Un articol de Ionuţ Mareş|31 martie 2015

– Senzația lăsată de gală a fost că se desfășoară sub o presiune a timpului nejustificată. Totul părea că se derulează ușor improvizat, precipitat, pe repede înainte, cu excepția câtorva discursuri mai așezate (întâmplător sau nu, în special ale celor trei laureați pentru întreaga activitate, dar și ale câtorva câștigători – un plus pentru speech-ul perfect al Ofeliei Popii).

– Vreo 3-4 premii au fost evacuate în primele câteva minute, încă înainte de începerea transmisiunii televizate pe TVR2, inclusiv pentru cel mai bun film european, câștigat, meritat, de „La grande bellezza”. Suntem noi între noi, dar filmul european merită totuși o mai mare atenție, nu să fie trecut la capitolul „și altele”!

– O ușoară senzație de provincialism, determinată nu atât de lipsa oricărui invitat special de calibru din străinătate, dar mai ales de absența (neexplicată de nimeni) a celor patru actori străini nominalizați: Vera Farmiga, Mark Strong, Serge Riaboukine și Harry Lloyd.

– Nejustificată și ocolirea unui minim discurs introductiv! Nu suntem la Oscar sau Cesar, nu ne stă bine cu speech-urile motivaționale sau spirituale, dar câteva poante bine scrise nu ar fi stricat. Și în acest an, galei pare că i-a lipsit un scenarist inspirat, deși au existat încercări timide de captivare a publicului.

– În sală, unde nu au fost ocupate toate scaunele, a dominat o forfotă permamentă. Gala începuse de minute bune, însă mulți invitați încă își mai căutau locurile sau se așezau unde găseau fotolii libere. Unii au ieșit sau au intrat pe toată derularea ceremoniei.

– Cele mai emoționante momente au fost cele trei decernări de premii pentru întreaga activitate, acordate regizorului de animație Ion Truică și actrițelor Coca Bloos și Eugenia Bosânceanu. Sala a aplaudat îndelung în picioare, în special pentru Eugenia Bosânceanu, al cărei discurs sincer, direct și improvizat a impresionat publicul.

– Și în acest an, la fel ca la edițiile precedente, a frapat dezechilibrul dintre tineri și cei în vârstă. Este nefirească această ruptură. Este straniu ca actorii, regizorii sau tehnicienii din alte generații să fie numărați pe degetele de la două mâini și să fie, astfel, apariții mai degrabă bizare!

– Dezlipirea de trustul PRO a fost un câștig pentru gală, pentru că au dispărut falsele vedete impuse de respectivul grup de televiziuni, care nu aveau nicio legătură cu filmul românesc. Nu a lipsit, totuși, glamour-ul, asigurat de actori și, mai ales, de actrițe. De fapt, o astfel de gală este în special a lor. Ei par a se simți cel mai bine, în largul lor.

– Nu au fost evitate nici obișnuitele bâlbâieli și gafe: nu atât ale cuplului de prezentatori (Diana Cavallioti și Paul Ipate), de altfel cei mai potriviți de până acum, cât ale organizatorilor, care au anunțat greșit 2-3 categorii sau momente. Numele celor dispăruți dintre noi în 2014 ar fi trebuit însoțite și de câte o fotografie, în semn de respect.

– Categoriile Cea mai bună actriță în rol secundar și, respectiv, Cea mai bună actriță în rol principal trebuiau desprinse de categoriile Cel mai bun actor în rol secundar și, respectiv, Cel mai bun actor în rol principal și prezentate de invitați separați. Sunt, totuși, printre cele mai așteptate secțiuni și meritau tratate ca atare, cu un plus de suspans.

– Dezamăgitoare absența de la gală unor actori, mai ales a câtorva dintre cei nominalizați, dar și a unor regizori. Este o tradiție. Bine că nu au existat totuși scandaluri ca în alți ani, cu retragerea unor filme.

– Nae Caranfil, care a ridicat toate premiile pentru filmul său, părea că nu face față singur statuetelor pe care trebuia să le țină după el prin sală. Sperăm să nu fi rătăcit vreuna.

– La prezentarea filmelor din 2015, clipul cu „Aferim!” a stârnit aplauze și urale, semn că se știe cine va fi laureatul de anul viitor. Câteva aplauze au primit și mesajele de susținere transmise de pe scenă pentru șeful Facultății de Film, Sorin Botoșeneanu, aflat în conflict cu conducerea UNATC.

Coca Bloos / Video: Simion Buia /Academia de Fotografie

– A reapărut în peisaj actrița Maria Dinulescu (plecată de câțiva ani în SUA), după cum v-ați dat seama după prezența, prelungită, de pe scenă pentru înmânarea unui premiu (și după atenția presei tabloid). A intrat printre ultimii în sală, a ieșit, a reintrat, a stat un timp în picioare între partea din față și cea din spate a sălii, pentru ca prezența ei să nu treacă neobservată.

– În fond, în ciuda superficialității ei inevitabile, gala își justifică existența pentru că, timp de o seară, adaugă puțin fard pe chipul deloc lipsit de probleme al unei cinematografii în derivă din punct de vedere instituțional și chiar artistic.

Foto: Simion Buia

16
/01
/20

Proaspăt apărută la Editura Uniunii Cineștilor din România, „Sora mea din Australia. Trecute întâlniri cu Irina Petrescu”, este o elegantă carte-album în care criticul de film Magda Mihăilescu îi aduce un omagiu distinsei actrițe printr-un portret mozaicat în care sunt puse laolaltă convorbiri, confesiuni, mărturii și o bogată colecție de fotografii.

10
/01
/20

Oscar Weekend aduce anul acesta șase din cele 10 filme rămase pe lista scurtă pentru Oscarul la categoria “Cel mai bun film într-o limbă străină”, care va fi acordat în cadrul celei de-a 92-a ediții a Premiilor Academiei Americane de Film. În weekendul 17-19 ianuarie, la Cinema Elvire Popesco, propunerile Ungariei și Senegalului vor fi prezentate în premieră pe marele ecran în România, alături de avanpremiere ale reprezentantelor Franței și Rusiei și proiecții ale filmelor din Coreea de Sud și Spania.

07
/01
/20

HISTORY® difuzează, în premieră, începând cu 7 ianuarie, în fiecare marți, de la ora 21:00, noul serial „Inexplicabil”, care vine în completarea programelor speciale lansate cu ocazia Lunii secretelor. Gazda producției este actorul William Shatner, câștigător al unui Glob de Aur și a două premii Emmy, care explorează pe parcursul celor opt episoade cele mai fascinante și ciudate mistere ale lumii.

06
/01
/20

Iată lista completă a filmelor premiate la cea de-a 77-a ediție a Globurilor de Aur, eveniment organizat de Asociaţia Presei Străine de la Hollywood (HFPA), la Los Angeles.

03
/01
/20

INTERVIU Cu ocazia lansării în România a celui mai recent film al său, "It Must Be Heaven", premiat cu o menţiune specială la Cannes, regizorul palestinian Elia Suleiman vorbeşte într-un interviu pentru Ziarul Metropolis despre stilul său inconfundabil, despre pericolele lumii de astăzi şi despre speranţa reprezentată de tânăra generaţie.

29
/12
/19

TOP A fost o ediţie foarte bună a festivalului de la Cannes, aşa că topul meu de final de an, care inevitabil e unul subiectiv, e influenţat de asta. Cap de listă e, totuşi, extraordinarul câştigător de la Berlin. Filmele-vedetă de la Veneţia nu m-au impresionat.

23
/12
/19

ANALIZĂ A fost un an cu de toate pentru cinematografia română: succese internaționale, apariția unor noi voci promițătoare, cineaști care se reinventează, prelungiri reușite ale realismului Noului Val, epigonism, insistența pe tema comunismului, filme de public, dar și un scandal în jurul concursului organizat de Centrul Național al Cinematografiei.

23
/12
/19

HISTORY® difuzează, în premieră, începând de astăzi, o mini-serie documentară, la 30 de ani de la Revoluția postdecembristă, care aduce în prim-plan mărturiile a șase participanți la evenimentele din 1989, din orașele București, Cluj, Timișoara, Brașov și Iași. Clipurile video vor fi difuzate atât pe canalele locale de social media, cât și pe canalul HISTORY România, din 23 decembrie.

20
/12
/19

CRONICĂ DE FILM În cel mai recent documentar de montaj cu imagini de arhivă, un gen în care e probabil cel mai bun cineast din lume, Serghei Loznița ne arată ritualul sinistru de grandios al înmormântării lui Stalin, în martie 1953.