Despre cultură, istoria artei, originalitate, despre „specialişti şi nespecialişti”, despre teatru, educaţie şi căutare, într-o ediţie de colecţie a emisiunii de la TVR 1, difuzată miercuri, 24 mai, de la ora 19.00.
Un articol de Petre Ivan|24 mai 2023
Cine face cultura? Şi, mai ales, care e menirea ei? Andrei Pleşu este, şi în această chestiune, adeptul căii de mijloc: cultura „nu este un hobby pe care poţi să-l faci ca amator simpatizant, […] dar, pe de altă parte, ea nu trebuie nici idolatrizată. Cultura nu face neapărat pe cel care o practică – chiar dacă o practică onorabil – un om de calibru, mai bun, moral… asta e o iluzie! Se cunosc mari oameni de cultură care au fost nişte lichele! Sau nişte dezorientaţi. Dar cultura este cel mai bun mediu, cel mai bun intermediar către… dincolo de ea; către ce e mai sus de ea, către ce e alături de ea. E un perfect mijlocitor. Asta e cultura, dacă e bine practicată.”
„Rareori cineva care scrie te mai ia pe tine, cititorul, în braţe în felul ăsta”, observă cu recunoştinţă Cătălin Ştefănescu, referindu-se la volumul „Capodopere în dialog”, una dintre cele două cărţi ce poartă semnătura lui Andrei Pleşu şi care urmează să vadă lumina tiparului, alături de „Ochiul şi lucrurile”. Pornind de la aceste volume, dialogul lui Cătălin Ştefănescu, gazda emisiunii „Dincolo de alb şi negru” de miercuri, cu scriitorul şi eseistul Andrei Pleşu ne poartă prin subiecte interesante, de la „nespecialiştii” pentru care „ar merita scrise toate cărţile lumii”, până la cultură şi promotorii ei, originalitate, sfârşitul istoriei artei, căutare sau „fudula aflare în treabă”. O întâlnire de pus pe suflet ne aşteaptă pe 24 mai, de la ora 19.00, la TVR 1.
„Detest oamenii care nu caută adevărul, dar detest şi pe cei care cred că l-au găsit”, este principiul adoptat de Andrei Pleşu în recunoaşterea valorilor, dar şi după care îşi ghidează propria activitate culturală. Adept al dialogului de idei şi dornic şi să-i sprijine pe cei care caută, invitatul lui Cătălin Ştefănescu pledează pentru un limbaj accesibil al specialiştilor: „Dacă publici cărţi de tiraj, atunci trebuie să te gândeşti că nu te adresezi doar colegului de catedră”, afirmă el.
Poate nu multă lume ştie că visul lui Andrei Pleşu era să devină actor. În perioada anilor de liceu, omul de cultură îşi aminteşte că a jucat piese de teatru, avându-l ca dublură pe… Gelu Colceag. Cum a făcut trecerea de la actorie la istoria artei este o poveste pe cât de surprinzătoare, pe atât de amuzantă, pe care invitatul i-o relatează lui Cătălin Ştefănescu la „Dincolo de alb şi negru”.
Din perspectiva de istoric al artei, Andrei Pleşu îşi manifestă regretul că generaţia tânără tinde să fie tot mai puţin expusă la tot ce înseamnă artă. În licee, importanţa acordată domeniului artistic este minimă, iar materii care formează cultura generală devin facultative… Preocupările lumii contemporane par să anunţe sfârşitul istoriei artei, iar pictura şi arta contemporană nu aduc mari noutăţi.
Şi tot în ediţia de miercuri a emisiunii de la TVR 1, scriitorul mărturiseşte că ceea ce îl ţine ferit de „instalarea” de care suferă specialişti în diverse domenii este permanenta căutare. Aceasta „trebuie să ţintească orizontul, […] dar trebuie să lase mereu deschis drumul”. Mai mult, pe măsură ce avansezi în cunoaştere, „ideea sensului, al vieţii, al realului, al umanităţii, al divinităţii, nu mi se limpezeşte. Dar asta este un stimulent extraordinar ca să rămân cu interogaţia vie. Caut, mă întreb, mă tem, sper, dar merg.”
Miercuri seară, de la ora 19.00, vedem o ediţie eveniment a emisiunii de la TVR 1, una dintre tot mai rarele apariţii televizate ale lui Andrei Pleşu, o întâlnire în care gazda îşi pune în evidenţă invitatul, aşa cum ne-a obişnuit Cătălin Ştefănescu, păstrând, în acelaşi timp, bucuria dialogului „Dincolo de alb şi negru”.
